Cerul era mohorât şi plângea în tăcere.
Cascadă de lacrimi părea ploaia-n cădere.
În valuri de apă şi piatră zarea apare,
Vuieşte în fulger văzduhul şi marea cea mare.
Timpul trecea ne’ncetat, izvor de durere,
Clocotind pământul striga… trecută părere…
Cortina de ceaţă se lasă… grea înserare.
Nimic nu cutează să zboare spre vânăta zare.
Doar ea se desprinde firavă, de vânt obosită
Şi-n mari rotocoale coboară… coboar-ameţită…
Şi ploaia o bate în faţă şi pare ciudată,
De frig şi de spaimă tremură şi-i galbenă toată.
Pe apă pluteşte ca barca în largul ocean
O frunză căzută pe ploaie de sus, din castan.
Bucureşti : 29.01.1984
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea
şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)