Mă cerţi mereu că sunt nepăsătoare
La vorbele-ţi frumoase de alint
Şi mă întrebi de nu-mi dau seama oare
ce mult te doare
când te mint…
Dar ce pot face însă, dragul meu,
Cum să răspund chemărilor din tine?
Încerc să te-nţeleg şi-mi este greu.
Încerc să cred în tine, dar, mereu,
Îmi spune gândul meu
că nu e bine.
Unul din noi e sigur vinovat.
Şi, poate, eu sunt cea care greşesc
Că am uitat… şi tu că m-ai lăsat.
Nici un răspuns să-ţi dau n-am încercat
când tu m-ai întrebat
de te iubesc.
Acum nu cred că are rost să mai visăm
Naivi, sperând la dragostea din noi.
Finalul n-are rost să-l amânăm
Şi nici cuvinte-n plus să căutăm.
Doar mâna să ne-o dăm
şi-apoi
Fără regrete noi să ne-amintim
C-a
fost o clipă-n care ne-am iubit,
Dar nu ne-am priceput s-o prelungim.
De-aceea astăzi noi ne despărţim.
Acuma ştim
unde-am greşit.
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea
şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)