Porneşti pe cale înfruntând misterul,
Ca-n fiecare seară la apus,
Iar soarele-nroşit cuprinde cerul
Şi arde-n focul lui un dor nespus.
E dorul ce-n adâncuri te framântă
Şi-l strigi pădurii în tăcerea ei
Ca din înţelepciunea ei căruntă
Să iei prinos de pace pe alei.
E dorul după sufletul ce pleacă,
Lăsându-te pierdută şi sfârşită,
E jalea care doare şi te seacă,
Dar făr’de care nu poţi fi-mplinită.
Durerea ta un gol îţi umple azi
Şi-ţi mângâie blajin singuratatea,
E cârja ce te ţine să nu cazi,
Salvându-ţi totodată demnitatea.
Pădurea te ascultă şi-nţelege
Şi-ţi prinde-n păr petale parfumate,
Tu roadele tăcerii le culege
Şi-n lacrimi să te cureţi de păcate.
Ca-n fiecare seară la apus,
Iar soarele-nroşit cuprinde cerul
Şi arde-n focul lui un dor nespus.
E dorul ce-n adâncuri te framântă
Şi-l strigi pădurii în tăcerea ei
Ca din înţelepciunea ei căruntă
Să iei prinos de pace pe alei.
E dorul după sufletul ce pleacă,
Lăsându-te pierdută şi sfârşită,
E jalea care doare şi te seacă,
Dar făr’de care nu poţi fi-mplinită.
Durerea ta un gol îţi umple azi
Şi-ţi mângâie blajin singuratatea,
E cârja ce te ţine să nu cazi,
Salvându-ţi totodată demnitatea.
Pădurea te ascultă şi-nţelege
Şi-ţi prinde-n păr petale parfumate,
Tu roadele tăcerii le culege
Şi-n lacrimi să te cureţi de păcate.
Bucureşti : 29.03.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)