Porneşti pe cale înfruntând misterul,
Ca-n fiecare seară la apus,
Iar soarele-nroşit cuprinde cerul
Şi arde-n focul lui un dor nespus.
E dorul ce-n adâncuri te framântă
Şi-l strigi pădurii în tăcerea ei
Ca din înţelepciunea ei căruntă
Să iei prinos de pace pe alei.
E dorul după sufletul ce pleacă,
Lăsându-te pierdută şi sfârşită,
E jalea care doare şi te seacă,
Dar făr’de care nu poţi fi-mplinită.
Durerea ta un gol îţi umple azi
Şi-ţi mângâie blajin singuratatea,
E cârja ce te ţine să nu cazi,
Salvându-ţi totodată demnitatea.
Pădurea te ascultă şi-nţelege
Şi-ţi prinde-n păr petale parfumate,
Tu roadele tăcerii le culege
Şi-n lacrimi să te cureţi de păcate.
Bucureşti : 29.03.2009
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea
şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)