Săptămâna Patimilor

E săptămâna cea mai tristă
În care toată lumea plânge,
În faţa crucii, în genunchi,
Se strânge.

Te-au răstignit pe Tine, Doamne,
Şi totuşi nu i-ai osândit,
Ei de la Tine-a Ta iertare
Au primit.

Ispitele din Săptămâna
Cea Mare-a patimilor Tale
Ne amintesc de chinul Tău
Cu jale.

Şi noi suntem ‘ncercaţi de ele
Şi pavăză e-al Tău Cuvânt,
Dar suntem slabi şi ne doboară
La pământ.

Însă iertarea Ta ne saltă.
Ne ceri în schimb să învăţăm,
Să părăsim încrâncenarea
Şi să Te-urmăm.

Să oferim iertarea noastră
Aşa cum ne-ai iertat pe noi,
Spălând păcatele de moarte
Prin ploi.

Să ne purtăm cu-nţelepciune
Şi cu răbdare-n orice ceas,
Blândeţe s-arătăm în fapte
Şi-n glas.

Să picurăm dulceaţă-n gânduri
Şi dragoste să oferim,
În pace şi în armonie
Să trăim.

Căci viaţa noastră înainte
Ofrandă ţie îţi va fi
Şi ne-om primi răsplata-n ceruri
Când vom veni.

Bucureşti : 13.04.2009

***