Duminica Floriilor

În zi de mare sărbătoare
Venit-ai printre ei smerit,
Pe-un măgăruş, în straie simple
Pregătit.

În cânt de slavă Te-au primit
Cu masă şi cu vin
Şi nu ştiau că, în curând,
Ţi-or da să bei pelin.

Pe cale ai venit tăcut
Ca mielul la tăiere,
Ştiind că, fără Tatăl, ei
Nu au nici o putere.

Covor din frunze de măslin
Ţi-au pus azi la picioare
Uitând, apoi Te-or biciui
În vorbe de ocară.

Azi toţi se-nghesuie în val
Să te atingă, Doamne,
Uitând, apoi n-or pregeta
Să Te condamne.

Acum vin toţi de boli să-i vindeci,
Mulţimea-n faţă plânge,
Curând, o suliţă în coaste
Ţi-or înfinge.

Acum îţi cer cuvânt de suflet,
Iertare cer şi mila Ta,
Iar peste zile, ei oţet
Să bei Ţi-or da.

În hainele de sărbătoare
Primesc ei astăzi Sfântul Har,
Mâine, cămaşa Ţi-o vor rupe.
În joc, la zar.

Azi nu mai ştiu, de bucurie,
Ce să îţi ceară mai întâi,
Curând, nici moartea nu ţi-or plânge-o
La căpătâi.

Azi vin cu miile-nainte
Şi nu ştiu că tot ei, curând,
Te-or părăsi fără suflare
În mormânt.

Şi, totuşi, Tu te rogi la Tatăl
Să-i ierte, că nu ştiu ce fac,
Iubindu-i şi salvând al lor
Sufletul sărac.

Şi noi, asemeni ca aceia,
În fiecare zi greşim.
De două mii de ani aşa
Te răstignim.

Şi-n fiecare an cu flori
Noi te chemăm din nou să vii,
Ca mielul blând, în viaţa noastră,
În ziua de Florii.

Pe cruce Te urcăm, dar Tu
Asupră-Ţi iei povara grea
Şi sufletul ni-l izbăveşti
Prin Învierea Ta.

Bucureşti : 13.04.2009

***