Prima zi

Când am deschis ochii

Am văzut soarele şi nu ştiam că e soare.

Şi nu ştiam dacă asta aş fi dorit

Să văd mai întâi.

Mi-au lăcrimat ochii când l-am văzut.

Eram prea obişnuită cu întunericul.

Sau poate că vroiam să-mi dau seama

Că trăiesc întradevăr.

 şi vroiam să plâng.

Acesta a fost primul lucru

pe care am învăţat să-l fac.

Apoi am deschis iar ochii

Şi am întâlnit o privire blândă

şi surâzătoare.

Aveam să aflu mai târziu că e mama.

I-am zâmbit. Şi astfel am învăţat

să mă bucur.

Acestea au fost primele lucruri

Pe care le-am aflat.

Pe care le-am învăţat.

Lacrima şi zâmbetul.

Şi, ca să nu le uit,

Le-am repetat mereu, mereu.

Poate-aş fi vrut uneori să uit de lacrimi.

Dar n-am putut!

Am fost prea strâns legată de ele.

Îmi aminteau de Prima zi.

Şi-am alungat gândul de-a încerca

să le mai uit.

Făceau parte din mine.

Se născuseră odată cu mine.

Şi mă ajutau să-mi amintesc că după ele

Urmează întotdeauna zâmbetul.

Astfel, le arăt lumii pe rând.

Să le cunoască, să mă cunoască.

Bucureşti : 15.07.1985

***