Ce lume-i asta?

Soarele străluceşte puternic în zare

Ridicându-se-ncet, fără vlagă, uşor.

În aer apasă cu greu o dogoare

A nopţii de vară ce pleacă în zbor.

O boare fierbinte şi-o linişte sfântă

Se-nalţă din bietul pământ prea încins.

Suspină văzduhul de abur şi cântă.

De jar par şi munţii în focul aprins.

Fantomatici par pomii de foc ce dansează

În valuri de unde-a căldurii ecou.

O ploaie potop pământul visează,

Să-şi ude gâtlejul uscat vrea din nou.

Cerul aşteaptă-obosit în tăcere.

E-o linişte grea, ţiuind în urechi.

Natura imploră-ndurare şi cere

O ploaie.... să-i ude cojoacele vechi.

Nimic nu se-aude, nimic nu se vede,

Ceva să ne-arate că viaţa există.

E totul fierbinte şi-ţi vine a crede

Că-n loc de pământ e o lume sinistră.

Bucureşti : 25.04.1983

***

...prima mea poezie...
...primele ispite ale Cuvântului...