Înaintaţi spre cei ce n-au!

Trăim în vremuri agitate

Ce ne împing spre egoism

Mai mult decât către efortul

Desfăşurat cu altruism.

Uităm de cei de lângă noi

Ce au nevoie de-ajutor

Şi ne-amintim doar când trăim

Durerea şi lacrima lor.

Copii bolnavi, părinţi pierduţi

Din neputinţă-n disperare

Aşteaptă de la noi un gest,

Un zâmbet şi o alinare.

Ei au pe lume rostul lor

De-a ne-nvăţa să dăruim,

Să oferim din lumea noastră

Ceva spre lumea lor.... puţin...

Oricât de mic ne va fi darul

Balanţa greu va atârna

Când altruismul şi iubirea

Cadoul ni-l vor ambala.

Înaintaţi spre cei ce n-au

C-o mângâiere pentru mâine!

Cu un cuvânt frumos şi blând,

Cu un bănuţ pentru o pâine!

Veţi resimţi iubirea lor!

Iar lacrima de fericire

Va fi pe suflet pansament

Şi-o minunată amintire!

Bucuresti : 23.11.2009

***