Să mai culegem niște frunze

 

 

Azi am efectuat a doua recoltare masivă de aromatice: oregano, mentă (două soiuri), lămâiță, salvie. Ploile și-au făcut treaba și, iată, după aproape o lună de la prima recoltare, tufele au trebuit tunse din nou.

Oare câte borcane de frunze uscate voi obține din cele cinci ligheane și două castroane pline? Iar din salvie, oare câte pămătufuri noi voi pregăti? Chiar dacă se încheie carantina, urmează, din câte știu, alegerile politice. Vă dați seama de câtă purificare cu fumigație este nevoie?

Ei bine, din salvia proaspăt culeasă, mi-au ieșit 15 pămătufuri. Acum sunt puse bine, la uscat, în camera noastră. Să vă mai spun cât de puternic și plăcut miroase acum în dormitor?

Dacă vă mai spun că la parfumul de salvie s-a mai adăugat și parfumul de mentă, pusă la uscat pe o tavă la geam, cred că devine și mai evident ce arome plutesc acum prin cameră. Iar în bucătărie se amestecă și parfumul de lămâiță și de oregano de pe tăvile și caserolele întinse peste tot, de nici nu mai știam pe unde să le mai pun. Frunzele trebuie uscate la aer cald, uscat și, pe cât posibil, la întuneric, sau cu cât mai puțină lumină solară pe ele, ca să rămână verzi.

Și, pentru că abia m-am pornit pe cules frunze de tot felul, azi m-am dus din nou în grădină pentru o nouă recoltă. De data asta este vorba, de fapt, de recolta zilnică pentru salata de la masa de prânz: frunze de spanac, lobodă, salată (trei soiuri), ceapă verde, pătrunjel, usturoi, la care am adăugat castraveți cumparați de la magazin. Peste toate, am pus ulei de măsline, sare de Hymalaia și oțet aromat din borcanul cu tarhon. Dressing, adică, vreau să spun, așa cum e trendy.

Din Grădina lui Dumnezeu: 09.05.2020