Grădina după ploaie

 

 

În sfârșit, a plouat! Bine de tot! Pământul este îmbibat cu apă, este acum din nou negru și afânat, toate plantele sunt fericite, și-au împrospătat frunzele și cresc vizibil de la o zi la alta. Salatele, mai ales, s-au înfoiat în frunze uriașe, fragede și proaspete, de toate texturile și culorile, verzele kale, cele descoperite de curând printre salate, și-au format și ele deja frunze bune de cules, și am și rupt câteva dintre ele pentru salată, ceapa, loboda și, în fine, toate celelalte, de asemenea, se bucură din plin de ploaia de astă noapte. Și stolonii de căpșuni sunt mulțumiți şi fructifică în ritm accelerat. Căpșunele cresc, dar nu se grăbesc prea mult să se coacă, parcă știind că urmează a fi mâncate imediat de cei doi pofticioși care le urmăresc zilnic, ca pe niște neasemuite comori.

De ploaia de astă noapte s-a bucurat maxim și tufa de isop, iar eu mi-am zis că este un moment tocmai bun pentru o primă tundere pe anul acesta, apa din pământ susținându-i pornirea de noi lăstari imediat. Parfumul de isop este mult mai puternic decât cel de mentă sau de lavandă, asemănânu-se olfactiv cu o combinație între cele două.

În apropierea isopului, ferigile și-au deschis rozetele imense de frunze spiralate, dând un aer foarte exotic acestui colț de curte unde ele sunt plantate. Azi am descoperit că, pe lângă cele cinci ferigi uriașe, mature, plantate de noi în urmă cu trei-patru ani, nici nu mai știu exact când, anul acesta au ieșit doi pui noi, semn că le merge foarte bine și că rădăcinile lor (drajonii) s-au extins pe sub pământ, determinând înmulțirea. Ploaia asta chiar a făcut minuni!

Frunzele lor, ale tuturor celor șapte plante, sunt foarte delicate în faza asta a creșterii. Nu numai forma lor geometrică, dar și structura, textura lor. Parcă este dintr-o catifea foarte, foarte fină, la atingere, sau ca o mătase delicată.

Din Grădina lui Dumnezeu: 21.05.2020