La cules de flori de soc și de cochilii de melci

 

 În seara asta am fost din nou la cules de flori de soc înspre mănăstire și pădurea de salcâmi. Ne-am întâlnit și cu domnul Ion, care mergea să-și ia calul de la păscut, așa că bărbații au mai stat de vorba un pic, în timp ce eu zburam ca o albinuță, din floare în floare, de la o tufă la alta, cu o sacoșă după mine, după soc.

Tot vorbind așa și tot zburând de la o tufă de soc la altă tufă de soc, am ajuns în vârful dealului, unde este biserica aceea veche, părăsită. N-am intrat niciodată în ea până acum, ni se părea insalubră și n-am avut curaj, însă, în seara asta, domnul Ion a avut inițiativa și ne-a deschis ușa înspre ceea ce aveam să descoperim în interior: niște ziduri vechi de cărămidă, crăpate în nenumărate locuri, scrijelite de tencuială în vederea unei ipotetice renovări, care, de altfel, a și fost abandonată, o biserică fără artefacte, fără nici un rest de lemnărie și decorațiuni, altele decât un podium de scânduri vechi în zona a ceea ce a fost demult altarul, precum și un rest de structură a fostului paracliser, cel care desparte altarul de naos și pronaos. Un aspect dezolant al unor ziduri ce purtau altădată în ele o istorie vie, slujbe religioase, cântări și rugăciuni, chemări de ajutor divin și întoarceri către Dumnezeu.

Am ieșit apoi toți trei și ne-am mai plimbat un pic prin cimitirul vechi, care înconjoară aceste ruine de biserică, și ea prea veche, căci vârful dealului acestui cimitir îi mai este alocat, acolo își îngroapă tot satul neamurile, acolo se fac slujbele de pomenire și tot ritualul specific. Un pic mai la vale de cimitir, chiar la poalele dealului și pădurii de salcâm, începe terenul mănăstirii, o mănăstire ortodoxă nouă, în care s-a investit și se investește continuu, înfrumusețarea curții și a multelor anexe și construcții religioase fiind sponsorizată de nenumărații enoriași care vin aici din multe locuri din țară, cu rost și Taină, cu chemări și speranțe ale sufletelor lor.

Plimbarea printre morminte mi-a scos în cale și un fel de cimitir al melcilor, căci doar așa se explică prezența nenumăratelor cochilii goale de melci, care erau adunate într-o parte a terenului. De fapt, așa cum ne-a explicat domnul Ion, ploaia de astă noapte a spălat dealul de toate resturile, printre care și cochiliile goale, abandonate de foștii proprietari prin iarbă, iar șuvoiul de apă le-a dus pe toate în acea margine de alee. Le-am adunat pe cele mai mari și mai frumoase, căci oricum n-aș fi putut să le iau pe toate, la cât de multe erau.

Le-am pus într-o găleată cu apă să stea peste noapte, să se înmoaie pământul din ele, iar mâine le voi spăla în mai multe ape și le voi lăsa la uscat, ca și pe celelalte dinainte, despre care v-am mai povestit. Așadar, în seara asta, am avut o plimbare extraordinar de fructuoasă, din care ne-am întors acasă cu o recoltă bogată de flori de soc și de cochilii goale de melci, binevenite la decorat ghivecele de flori.

                                  

Din Grădina lui Dumnezeu: 21.05.2020