Chiar trăim într-o lume bolnavă

 

 

Deși este un subiect controversat, voi scrie despre asta acum, chiar acum, când sunt maxim de uimită de lumea în care trăim, de aceste vremuri absurde. Și, credeți-mă, până acum nu m-a impresionat mare lucru din nebunia ultimelor două luni de pandemie, carantină, izolare, restricții, reguli impuse, lipsuri, distanțare socială, scenarii conspiraționiste, zvonuri și revoltă împotriva vaccinurilor, cip-urilor electronice, controlului planetar, oculta mondială și tot așa, multe altele din același registru.

Ceea ce mă uimește atât de tare la ceea ce vă voi povesti în continuare nu este faptul în sine, ci discrepanța între normal și normalitate versus reacția oamenilor la anormal și la anormalitate. Da, știu, pot fi catalogată și etichetată   într-un anumit fel după aceste rânduri, dar îmi asum părerea și poziția, exprimate și pe facebook, cu atât mai mult cu cât nu sunt o persoană publică, n-am notorietate, sunt un anonim într-un ibric minuscul de anonimi, dacă pot spune asta despre mediul în care mă învârt în virtual (și nu numai), contul meu de FB fiind unul privat, ascuns, restricționat la maxim publicului, permisibil doar unui număr extrem de redus de prieteni din listă, incredibil de redus, nici nu ați crede dacă v-aș spune cât de puțini au acces la tot ce postez.

Ei bine, de aproape două luni sunt membră într-un grup internațional, creat conjunctural pe timp de pandemie, unde oamenii postează fotografii de la fereastrele locuințelor în care sunt forțați să stea izolați. Acolo s-a format o interesantă comunitate, bazată pe compasiune, pe susținere emoțională în aceste vremuri sensibile și complicate și, inițial, s-a generat un entuziasm colectiv extraordinar, prin împărtășirea în comun a milioane de crâmpeie din viețile personale, văzute prin ochii lentilelor fotografice de la fereastrele a sute de mii de membri ai grupului, peste 500.000.

Postările impresionează diferit și au impact diferit în funcție de fotografii sau de poveștile care le însoțesc. Like-urile și comentariile sporesc efuziunea colectivă și cresc vizualizarile acelor postări evidențiate prin aprecieri.

Ei bine, azi am avut surpriza să constat că o anumită postare, în doar o singură oră de la publicare, a adunat peste 10.000 de like-uri și sute de comentarii de felicitare. Este vorba de o nuntă on-line, la care cei peste 80 de nuntași au fost nevoiți să participe virtual, prin aplicaţia Zoom. Până aici nimic deosebit sau prea impresionabil, având în vedere circumstanțele. Doar că pozele arătau că s-au căsătorit... două femei. Două femei! 10.000 like-uri într-o oră!

Nici o altă postare, nici o altă fotografie, nici o altă poveste, oricât de sensibilă, de delicată, de frumoasă, de uimitoare, de impresionabilă, n-a adunat până acum atât de multe aprecieri într-un timp atât de scurt. În ce lume trăim? Asta îi atinge prioritar pe oameni? Asta le atinge sufletul mai mult decât orice altceva? Asta îi mișcă? Asta îi împinge înainte, îi scoate din turmă, îi stimulează să facă un pas în față ca să-și exprime admiraţia? Asta mai mult decât orice? Asta înainte de orice? Aici se concentrează atenția, normalitatea, firescul, prioritatea, primordialul omenirii, înainte de orice alte valori, frumusețe sau emoții?

Alegerea lor intimă este alegerea lor. Punct. Nu mă priveşte pe mine şi n-ar trebui să privească pe nimeni. Ce m-a uimit pe mine atât de tare este reacția membrilor acelui grup, care și-au exprimat admirația la așa ceva în mod disproporționat fața de reacția la alte postări, care, din perspectiva mea, ar fi meritat chiar și de două ori mai multe like-uri decât au primit acele fotografii ce însoțeau știrea. Presupunând că cei peste 500.000 de membri ai grupului sunt reprezentativi pentru întreaga omenire a planetei, este extrem de îngrijorător că ei sunt atrași cu prioritate de aceste subiecte în detrimentul altora. Scara valorilor este complet distorsionată.

Pe acel grup internațional au mai fost postate fotografii cu nunți ale altora care își programaseră acest eveniment în această perioadă, dar care nu s-au putut desfășura în parametrii normali, ci în conjunctura izolării între pereți de locuințe sau în perimetrul unor curți, fiecare unde s-a nimerit să fie blocat. Însă, până la această postare, nici o altă nuntă nu a atras o așa reacție de admirație șocantă. Nici o altă nuntă și nici un alt subiect nu a atras un așa val de simpatie, de comuniune și de susținere virtuală! Mi se pare îngrijorător că lumea nu mai reacționează atât de mult la frumusețea naturii, la poveștile obișnuite ale oamenilor, ci se lasă atrasă de șocantele povești ieșite din tipare, cele de dincolo de conveniențele sociale, doar pentru că ele, vezi doamne, ar exprima un soi de libertate a spiritului, un soi de curaj și îndrăzneală de a-și trăi fericirea care sfidează orice alte restricții, norme sociale și umane, bunul simţ, precum și toate regulile firești, nescrise, ale conviețuirii umane. Înțeleg că oamenii au admirat acest tip de curaj și de îndrăzneală, în contrast cu propriile lor frustări și neputințe în fața vieții, dar tot mi se pare a fi deplasată reacția aceasta atât de masivă de admirație, în contrast cu prea puțina compasiune, susținere, apreciere a altor povești de viață și a altor postări deosebit de frumoase, care au fost publicate pe acel grup de mulți alți oameni din toate țările lumii, de pe toate continentele, din toate culturile și religiile pământului.

Da, știu, multiculturalitatea și diversitatea religioasă și sexuală este un fenomen general, cu care aproape că ne-am obișnuit de foarte, foarte mulți ani, deși nu mi-aș fi dorit o astfel de obișnuință. Dar, în fine, trăim în lume, nu în peșteri și nici în scorburi de copaci, ascunși prin păduri, în munți. Suntem oameni emancipați, vrem să înțelegem, încercăm să acceptăm unitatea în diversitate, însă păstrând proporțiile sănătoase atât în expunere, cât și în reacția la această expunere. Trebuie să existe un echilibru sănătos între manifestarea intimă a unor preferințe (sexuale, religioase, etc) și reacția publică ostentativă faţă de aceste manifestări. Validarea lor cu o prea mare atenție, cu o prea evidentă susținere, cu o acceptare prea vocală, chiar deranjantă prin disproporția față de restul manifestărilor majoritare (și normale, la urma urmei, după părerea mea), mi se pare o gravă eroare de percepție a realității de către lume. O percepție eronată, disfuncțională, plină de viruși mentali, emoționali, declanșatori de mecanisme inutile și chiar periculoase, de apărare, de fugă sau de luptă.

Poate că mediul virtual prezintă doar o fațetă a realității, una viciată și disturbată, însă el dovedește, o dată în plus, că, de fapt, omenirea asta este, în esență, foarte bolnavă și că ea își trăiește viața pe baza unor valori morale din ce în ce mai distrugătoare pentru spiritul uman, pentru evoluția sufletelor, pentru elevarea și înălțarea vibrațională a întregului lumii. La ce să ne așteptăm de la o asemenea omenire virusată? Ce se mai poate face pentru ea? Cu ce să vii în întâmpinarea lumii ca să mai produci schimbări de evoluție a acestor suflete? Merită efortul? Merită timpul? Discutam aseară pe tema asta cu Adrian și mă gândeam că, ținând cont strict de aceste considerente, cel mai indicat este ca fiecare om conștient să se preocupe doar de propriul lui univers, doar de bula lui închisă de fericire, protejând-o, ferind-o de ochii și de influența lumii, și evitând orice contact cu mediul exterior, care ar putea afecta interiorul personal.

Lumea asta atât de bolnavă, în întregul ei, nu poate primi mai mult decât este pregătită să primească. Lumea asta atât de bolnavă nu reacționează la lucruri elevate, simple, de bun simț și învăluite de frumusețea naturală, nemachiată. Lumea asta este, în acest moment, copleșită de propria neputință și frustrare, de propria lipsă de curaj și de încredere, iar asta duce la reacții disproporționate și nepotrivite din partea ei la stimuli dubioși, malefici, nefirești, șocanți, absurzi. Oamenii își proiectează în virtual toate fanteziile și visele imposibile, apoi se hrănesc cu aceste energii dubioase și trăiesc anumite emoții privindu-i pe alții. Nu vreau să cad în capcana generalizării, însă 10.000 de like-uri adunate în nici o oră pentru o nuntă de lesbiene pe timp de carantină mi se pare un fragment reprezentativ al realității unei părți foarte mari din lumea de dincolo de virtual. Asta mi-a dat de gândit.

Este adevărat, totuși, că acestor postări nu merită să le acordăm prea mult timp, atenție și emoție. Însă, uneori, a spune lucrurilor pe nume este necesar. Am simțit să punctez că, deși uneori pare că omenirea în mijlocul căreia trăim este în general bună, frumoasă și minunată, totuși, prezenţa unor aspecte bolnave iese în evidență prin astfel de accente. Nu trebuie să ne iluzionăm. Noi suntem ființe pozitive, ne simțim atrași de aspectele benefice ale lumii și, chiar dacă alegem să intrăm în comunicare, să apreciem și să stăm în preajma oamenilor buni, binecuvântați și luminoși ai umanității, nu suntem naivi să nu știm că nu toți oamenii sunt asemenea nouă. Uneori este bine să și spunem asta, așa cum am făcut eu de data aceasta. Trăim în mijlocul lumii, dar nu aparținem ei.

Fix în urmă cu 3 ani (iată ce sincronicitate!), pe 12 mai 2017, Adrian scria pe pagina lui de facebook o postare interesantă, oarecum ca un răspuns pentru acest subiect: "Nu trebuie făcut nimic. Orice acțiune de "apărare", "contraofensivă" și "punere la punct" trebuie abandonată, deoarece singurul rezultat este o dispută entropică, fără beneficiu pentru nici una dintre părți (deși unele ego-uri s-ar putea "hrăni" din energia disputei).

Atunci când nu mai facem nimic (în sens "ofensiv"), energiile se întorc fiecare la locul ei și se creează premisele unui echilibru. Și, mai este ceva. Poate știți acel concurs în care două grupuri de oameni trag cu putere de o frânghie și câștigă cine trage spre partea sa. Dacă dați drumul la acea frânghie (echivalentul unei corzi psihice), ce se întâmplă ? Exact."

Să fiți bine cu toții, orice-ar fi în lume. Nimeni nu trăiește în locul vostru, deci nimeni nu poate ști exact ce trăiți voi. Adunați-vă bucurie din orice amănunt al vieții.

Din Grădina lui Dumnezeu: 11.05.2020