Prin curte, în miez de mai

 

S-a încheiat sezonul lalelelor. Ultimele fire, vreo zece-unsprezece, cele care au ajuns până pe 15 mai înflorite, probabil că au vrut să prindă Marea Eliberare din carantină, altfel nu-mi explic cum de le-a prins luna mai încă înflorite. Din cauza vântului cald, uscat și destul de puternic de ieri, majoritatea erau aplecate și anemice. Le-am salvat și le-am pus într-o vază, în casă, unde și-au revenit spectaculos și unde ne vor mai înfrumuseța spațiul câteva zile în plus. Acum urmează la rând, la înflorire, bujorii și clematitele.

Clematitele sunt fericite, a venit căldura, lor le place asta, dar le place și apa. Așa că le-am udat abundent, știind că au nevoie pentru formarea florilor, iar ele   ne-au răsplătit cu o mare bogăție de boboci. Vă imaginați cum o să arate gardul nostru, atât în dreapta, cât și în stânga intrării în grădina de la fântână? Plus arcada de trandafiri? Peste o săptămană, două, totul va fi numai floare acolo! M-am uitat și la trandafirul de dulceață - este și el plin, plin, plin de boboci! Dar și de spini!

Cum verdele a fost, este și va fi mereu preferatul meu, vreau să vă povestesc cum se prezintă în primăvara asta gardul nostru viu, cel care, în urmă cu un an, a suferit o tundere drastică din partea mea, de credeam că l-am pierdut. Nu, nu l-am pierdut, ci, dimpotrivă, din cioturile acelea lemnificate, tăiate la limita supraviețuirii cu cleștele de vie, cu intenția de a revitaliza și a întineri tufele, dar și în speranța că aveau să fie mult mai frumoase decât fuseseră până atunci, au ieșit o mulțime de lăstari înfrunziți, care au dezvoltat tufe elegante, bogate, rotunde, frumoase, de nici nu-mi vine să cred acum că au fost vreodată în pericol de dispariție.

În aprilie doar am mai scurtat câțiva lăstari, pe care i-am înfipt în ghivecele cu iederă și suculente, ca să-i înmulțesc, așa cum am făcut şi în urmă cu vreo doi-trei ani, când i-am înfipt într-o găleată plină cu pământ, în care au format o tufă frumoasă și estetică, ce decorează intrarea în cotețul lui Bobiță. Bobi a spus că, dacă nu-i pun și lui flori, protestează, face grevă și nu mai dă din codiță. Așa că i-am pus. Are suflețel sensibil, Bobi al nostru, suflet de artist! Îi plac florile, chiar și dacă nu se poate abține uneori să nu le irige el, așa cum îi spune lui instinctul de patruped să o facă. Din fericire, gărdulețele de sârmă, discrete, protectoare, îl țin la distanța optimă.

Ultima săptămână a fost cam amestecată, vremea nefiind hotărâtă ce să facă. Vara și-a trimis solie de căldură, cu temperaturi de până la 30 de grade, dar primăvara nu prea ar fi vrut sa plece încă, menținându-și nopțile ceva mai răcoroase, în jur de 10 grade. Parcă ar fi vrut chiar să și plouă uneori, dar s-a răzgândit cel mai adesea, doar niște stropi din când în când obligându-ne să intrăm în casă, după care ieșeam din nou în curte.

Cafeaua parcă este mai bună atunci când este băută afară, sub cerul liber, cu concert de păsărele în jur, în adierea vântului prin frunzele de mesteacăn și cu parfum de iarbă proaspăt tăiată în văzduh. În curând va înflori și salcia argintie din fața casei, iar parfumul ei foarte puternic, divin, ne va încânta simțurile și ne va ridica vibrațiile la maxim, așa cum face în fiecare lună mai.

Mi-am verificat și stadiul tufei de Iarba Zânelor și, da, este foarte bine, deja a înfrunzit și se dezvoltă frumos, înălțându-se de la o zi la alta vizibil. Luna viitoare, pe la mijlocul lui iunie, va fi plină de flori magenta-movulii, din lumânărele înalte de inflorescențe încântătoare, neparfumate, dar foarte decorative.

De vreo două-trei zile ne-am reapucat și de antrenamentul nostru sportiv estival, respectiv, badmintonul, așa că, tot ce ne-am dorit a fost ca vântul să nu mai bată. Și, cu excepția a vreo două zile, ieri și alaltăieri, nici nu a bătut. Ba, chiar, spre seară s-a oprit și în cele două zile, și am putut să alergăm în voie după mingea aia năstrușnică, ieșită din iarnă cu chef de joacă și cu voință proprie. Nici noi nu ne-am lăsat, ne-am ambiționat, astfel încât, după câteva schimburi de rachete, am domesticit-o și a zburat, cel mai adesea, așa cum am vrut noi, nu cum vroia ea. Audienta? Cateii din dotare. Care sunt foaaarte entuziasti. :)

Din Grădina lui Dumnezeu: 15.05.2020