Când florile de soc și de salcâm aduc fericirea

 

 

Suntem bogați!!!!! Suntem mafioți!!!! Fără nici o îndoială, a dat norocul peste noi! Căci așa înțeleg eu bogăția: când ai adunat atât de multe flori de soc, încât nu mai ai pe unde să le înșiri la uscat. Iar când, pe lângă florile de soc, aduni și o sacoșă de flori de salcâm, pot spune că asta se numește opulență. Iar dacă vă mai spun că toate comorile acestea le-am adunat într-o plimbare de-o seară, înspre mănăstire, prin pădurea de salcâm din jurul bisericii, de pe dealul care se vede din grădina noastră, în stânga, petrecând vreo oră și ceva în pădure, într-o seară minunată de mai, îmbătați de miresmele de salcâm și de soc, acompaniați de triluri de privighetori, nici nu știu cum se mai poate numi. Poate Fericire?

Ei bine, aseară, după ce m-am lăudat pe facebook cu impresionanta recoltă de flori albe, parfumate, m-am uitat pe internet după o rețetă de dulceață de salcâm, că nu făcusem niciodată și habar nu aveam ce presupune. Așa am descoperit că dulceața se face din florile proaspete, nu le puteam lăsa până dimineaţă. Era ora 22:00. Așadar, după cum spune și unul din proverbele poporului nostru înțelept, "cine n-are de lucru își face", aseară, în loc să mai stau frumușel măcar vreo oră pe facebook degeaba, socializând, adică, sau să ne mai uităm la vreun film, m-am apucat să fac dulceață de salcâm.

Nu fusesem pregătită cu ingredientele necesare, nici măcar nu avusesem de gând să culegem flori de salcâm, ci doar de soc, dar, dacă tot ajunsesem în plimbarea noastră până în mijlocul pădurii de salcâm, asta e, am cules. Din fericire, am constatat că am avut prin dulapuri, totuși, fix ce aveam nevoie, adică o jumătate de lămâie, zahăr brut și câțiva stropi de esență de vanilie, rămași în două sticluțe mici, lângă care am completat cu câteva picături de esență de rom, deși rețeta nu pomenea deloc de esență de rom. Dar, mi-am zis eu, ce rău putea să facă?

Și m-am apucat de treabă. Mai întâi am curățat și spălat florile de vreo trei ori în apa rece, le-am stors bine, că absorb multă apă în petale, apoi le-am întins pe o față de masă de bumbac, albastră, să se zvânte. Ideal era să stea suficient de mult cât să se usuce și cât să aibă timp să iasă de prin petale cele câteva insecte minuscule care ar mai fi putut rămâne după spălare. Știu de mult timp că insectele ies din plante spre materialele colorate în albastru, cu predilecție, sau, eventual în roșu. Așa este, aseară mi s-a confirmat din nou, și chiar am mai găsit ceva firicele de insecte rămase pe fața de masă albastru-turquois, după ce am strâns florile să le pun în siropul legat.

Cât timp s-au zvântat florile pe masă, am fiert vreo jumătate de oră siropul, adică apa, cu zahărul, lămâia, esențele și un vârf de linguriță de coajă rasă de portocală, pe care o aveam pusă cu zahăr de astă iarnă într-un borcan, în frigider. Aşadar, după ce a dat în clocot, am fiert siropul 30 de minute, amestecând întruna, până s-a legat (testul cu picătura pe farfurie), apoi am adăugat florile de salcâm și am mai fiert încă vreo 10 minute, cât să se evapore complet apa din flori, iar petalele să absoarbă siropul și să devină, din albe, transparente. Apoi am oprit focul și am lăsat dulceața să se răcească vreo două ore, cât ne-am uitat noi la vreo două seriale ale unui film foarte bun, Good Witch, pe care vi-l recomandăm (are vreo șase sezoane, noi am ajuns la al doilea).

Târziu, în noapte, dincolo de miezul nopții, cine încă își mai făcea de lucru prin bucătărie și punea dulceața în borcane? Eu. Mi-au ieșit două borcane mari, de 800 gr, de dulceață și un pahar de 300 ml aproape plin cu sirop, pe care îl vom folosi să facem un suc răcoritor, cu apă minerală, lămâie și mentă, căci siropul de păpădie s-a terminat demult și cam trebuia înlocuit, după cum se pare.

Din Grădina lui Dumnezeu: 19.05.2020