Grădina de dimineață, prânz și seară

 "Grădina de Dimineață". Cer senin, impecabil de albastru, soarele strălucitor face spectacol, verdele de mai, luminos, smaraldin, râde din frunziș de pomi, de tufe, de orice plantă fericită, în plină dimineață. Ei bine, într-o așa dimineață frumoasă, mi-am zis să-mi mai fac și eu de lucru prin grădină, că prea însorit era văzduhul și prea a salcâm și a soc mirosea din toate părțile! Așa că mi-am luat vreo trei ligheane cu mine, cu gândul de a culege toată loboda și a o pregăti pentru congelator. Mi se părea mie că prea îi crescuseră frunzele mult prea mari. Însă, când am ajuns la parcelă și am examinat-o mai atentă, am constatat că nu era chiar cazul s-o extermin, ci doar să-i rup vârfurile, s-o curăț bine de tot de lujerii invazivi de volbură, care o cam sufocau, și s-o mai las să crească o vreme. Ceea ce am și făcut. Am umplut cele trei ligheane cu frunze vișinii, dar și cu o parte din ingredientele necesare pentru salata noastră de prânz. Loboda am spălat-o bine în mai multe rânduri cu apă rece și am lăsat-o să se împrospăteze bine până după ce am servit noi masa.

Pentru că prognoza meteo anunță alte ploi pentru zilele următoare, dar și pentru că se anunță și temperaturi mai reci pe timpul nopților care vin, m-am gândit să mai fac un drum prin grădină, pe la prânz, ca să văd ce aș mai putea pregăti, căci, dacă va ploua din nou, voi fi nevoită să fac o pauză de la grădinărit.

                                   

"Grădina de Prânz" ne-a oferit un alt decor. Cerul era dantelat cu o năframă translucidă de nori filigranați, întinsă fin peste albastrul minunat de albastru al seninului infinit de deasupra. Soarele încă strălucea cald și plăcut, iar parfumul văzduhului plutea alene peste dealuri, peste sat, peste vai, înmiresmând sufletele tuturor.

Am făcut o plimbare și până în livadă, unde am avut surpriza să descopăr că avem chiriași de ceva vreme, iar noi nici nu știam.  Cu ochii după florile de soc de pe lângă gardul din dreapta, privirile mi-au fost atrase de o tufă de urzici înaltă până la brâu, care păreau a avea ceva alb peste frunze. Când m-am uitat în sus, să văd ce și de unde putea să curgă ceva alb, orice, peste urzici, ce credeți că observ? Două găuri perfect rotunde într-un prun bătrân, al cărui vârf părea demult tăiat, dar ramificat imediat de sub tăietură. Coroana lui este încă verde și, culmea, încă fructifică, dar trunchiul lui pare, totuși, cam găunos, din moment ce în el și-au făcut cuiburi cine știe ce păsări.

N-am stat azi să urmăresc ce păsări ar putea fi, însă, dacă îmi aduc aminte de agitația unor păsărici cam măricele și negre, în urmă cu câteva zile, când culegeam soc, trag concluzia că ele ar putea fi chiriașele. Cred că ceva grauri să fi fost. Sau poate ei erau doar păsările santinele, iar chiriașii, cele care au făcut găurile și au construit cuiburile, sunt altele. Poate Ciocănitoarea? Poate Pupăza? Cine știe? Chiar o să mă pun pe pândit păsări, să văd cine, ce, când, unde și de ce prin livada noastră.

Mai târziu, după ce mi-am terminat treburile prin casă și mi-am pregătit loboda pentru congelator, am ieșit iar la o plimbare prin grădină. De data aceasta avem de contemplat "Grădina de Seară".

Cerul își schimbase coloritul și textura, pregătindu-și arsenalul potrivit pentru ploile care, mai mult ca sigur, urmează să vină chiar de la noapte. Lumina apusului, lumina de miere, caldă, blândă, moale, duioasă, aproape mistică, lumina mângâietoare și dulce, cuprindea dealurile și întreaga vegetație pregătită de înserare. În depărtare, spre dealul bisericii, pădurea de salcâm începuse să foșnească fin, legănată de un vânticel care își făcea treburile prin zonă, adunând norii și acoperind treptat albastrul cerului.

La final, să vă spun că azi, 23 mai, după fix zece zile de la primele poze cu santalul înflorit, atunci când inflorescențele erau albe ca zăpada și abia își deschideau minusculele corole cerate, catifelate și parfumate, ei bine, acum s-au maturizat complet, au culoarea untului gras, gălbui, și, chiar dacă sunt încă la fel de proaspete și de parfumate, probabil, de mâine-poimâine vor începe treptat să se treacă.

Din Grădina lui Dumnezeu: 23.05.2020

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu