Noi sarbatorim orice eveniment, deci si Valentines's Day, cu trei zile inainte si trei zile dupa! Deci, si azi. :))
Practic, in fiecare zi sarbatorim cate ceva, Iubirea, Ziua Femeii, Ziua Barbatului, Dragobetele, Ziua Copiilor, Craciunul, Pastele, Revelioanele, si toate deodata, dupa cum ne place si fix dupa cum sunt chiar pretentiile lumii. :))
Motto: "Nici nu ai idee cât de mult am căutat un cadou pentru tine. Nimic nu a părut potrivit. Ce rost are să aduci aur unei mine de aur sau apă unui ocean? La orişice m-am gândit era ca şi cum aş fi adus mirodenii Orientului. Nu este nevoie să îmi dau inima şi sufletul pentru că tu deja le ai. Aşa că ţi-am adus o Oglindă. Uită-te la tine şi priveşte-mă pe mine!"
Eu sunt Oglinda ta.
~Rumi~
Avertisment: In 2019 scriam un preambul, care este la fel de valabil si azi, motiv pentru care il voi relua aici:
Inainte de a va uita la milioanele de
poze de mai jos, ii rugam sa foloseasca telecomanda din dotare si sa schimbe
canalul pe toti telespectatorii care considera "Valentine's Day, o sărbătoare
chicioasă, importată de la americani, comercială, gălăgioasă, dulce,
lacrimogenă, plușată, roșie, mărgelată, paietată, dantelată, coafată, naivă și
penibilă, menită să stoarcă lacrimi de emoție fetelor de liceu cu profil
agricol și să strice fardul disperat al doamnelor trecute de 40. Să ușureze
tuturor portofelele și să umple paturile cu pufoșenii stridente, pe care nu mai
ai pe unde să le dosești după o săptămână de oftaturi și lăcrimări
emoționat-suave".
Camelia Radulian, eu votez cu tine, sa stii! (restul
articolului, de o savoare si o ironie fina si inteligenta, il gasiti pe pagina
autoarei acestui paragraf si chiar va rog sa-l cititi! Dar, atentie, ii indrum
spre citire doar pe aceia care adora aceasta sarbatoare decadenta a
occidentalilor, precum o adoram noi. Ceilalti o sa va enervati si ar fi pacat
tocmai azi sa se intample asta!) . :))
Reiterand ideea ca noi doi, eu si
Adrian, suntem totalmente incantati de aceasta sarbatoare "comerciala, penibila, naiva si chicioasa", cel putin tot atat de incantati
precum se declara si Camelia, am sarbatorit-o mereu cu bucurie, cu fast si cu rasfat special.
Asadar, sa evocam putin inceputurile... In ianuarie 2013, cu putin inainte de prima noastra sarbatoare de Valentine's Day, "profeteam" in versurile de mai jos ceea ce avea sa fie Calea noastra si nu numai o poveste. :)
A fost scrisă-acolo-n stele, pentru timpul care vine,
O poveste minunată într-un minunat decor.
Şi-a fost prorocit prin pagini că noi doi vom fi eroii
Ce-i vor desluşi misterul doar prin inimile lor.
Într-o seară liniştită, fermecat de luna plină
Şi de-a mea chemare tandră, către mine vei veni.
Îmbrăcat în straie albe, ca un Prinţ din vechi istorii,
Călărind pe cel din urmă inorog, mă vei găsi.
Printre codrii albi de vise, pe un vârf înalt de stâncă,
Vei găsi castelu-n care eu, Prinţesa, te aştept.
Îţi voi flutura tot timpul o eşarfă la fereastră,
Să mă vezi din depărtare şi să ţii tot drumul drept.
Când la poartă vei ajunge porumbeii-ţi vor deschide
Şi intra-vei pe tărâmul unde-mi vei fi prizonier,
Unde numai eu cu tine vom continua povestea
Scrisă-acolo, printre aştri, chiar în al nouălea cer.
Mari primejdii te aşteaptă-n fermecata mea cetate!
Ispitit vei fi într-una de vrăjitele-mi priviri!
Iar sărutul meu fierbinte ţi se va-mpleti prin paşii
Ce te poartă către mine printre albele-mi zidiri.
Din saloane maiestuoase dulci cântări te vor atrage
Către pragul peste care, curajos, tu vei păşi.
Calde mreje de fecioară blând, uşor, te vor cuprinde
Şi, înfiorat de toate, vei începe-a mă iubi.
Astfel, numai în iatacul alb şi parfumat de floare,
Numai prin petale sfinte de iubire când vei fi,
Vei cunoaşte că povestea nu e numai o poveste!
Şi în braţele-mi de fată, fericit, te vei trezi.
"Profetia" era deja implinita chiar de atunci, desigur, dar noi inca nu stiam asta.
Si, ce sa vedeti, amandoi am fost si suntem "Profeti", si amandoi credem reciproc in "profetiile" noastre. Asa ca Adrian a profetit si el pentru noi, alaturi de mine, tot in versuri, simtindu-si si el stimulata latura sa artistica, poetica. :)
Autori: Adrian & Liliana
Spirale de iubire din punctul cel de nicăieri
Se unduiesc prin sfere de culori stelare,
Adie-n umbrele adânci din paşii efemeri
Eter de flori dezvăluind eterna Lui cărare.
Din lungi trecuturi ce se-ntind în patru zări
Un trecător pribeag, visând parfum suav de floare,
Se-opreşte ostenit de-atâtea căutari:
De unde am plecat demult? De unde oare?
Un gând stingher şopteşte tulburându-i odiseea:
"Tot drumul tău e-un vis! Doar floarea e aievea!
Parfumul ei eteric e dorul iubirii ce te cheamă
Să-ţi aminteşti menirea, să uiţi această dramă".
Şi-n ochii lui închişi un fluture apare
Cu aripi albe irizate, zburând spre a Sa floare,
Văzând cărarea pribegiei cum încet dispare
În punctul de Lumină în care totul nu mai doare.
În amurgul viselor de stele luminate
Umbrita iarbă se-ntreabă - a câta oara? - în eternitate:
Un trecător a fost pe-aici sub ceruri înstelate?
Sau fluturele alb a sărutat petale parfumate?
Asa ca, de atunci, in continuare, am tot "profetit" pentru noi amandoi in fiecare zi, zi de zi, fara oprire. Si o vom face la fel o eternitate! Caci "tot Timpul e al nostru", cum bine imi repeta mereu Adrian. ;-)Parfum de stea ascuns în raze de Lumină
Pe al ei iris pictează o galaxie de culoare,
Un gând răsare în mintea-ntrebătoare:
Cum oare se naşte o floare ?
Sfere de sunet călătorind prin Univers,
Floarea vieţii desenând în stele visătoare,
Misterul lui cel singuratic l-au ales
Şi l-au cântat în umbre planetare.
Şi din vremuri trecute ce încă n-au sosit
Pe aripi albe şi fermecătoare,
Misterul lui cu a ei culoare împodobit
O nouă lume au născut, un vis şi-o floare.
Autor: Liliana Pascanu
Noi suntem, dragul meu, doi cosmici călători,
Doi porumbei ce-şi duc pe albe aripi dorul,
Spre Dumnezeu ne cheamă cărările din vis
Şi numai împreună ne împlini-vom zborul.
Am rătăcit destul prin mii de galaxii,
Pe drumul infinit spre lumea Lui divină.
Ne-au ispitit cu stele şi cu-ale lor poveşti,
Crezând în nemurirea din trupul lor de tină.
Ne-am coborât prea des în focul din genuni
Şi-am îndurat prea mult uitarea şi ispita,
Am stat destul în calea cometelor ce cad
Şi mult prea multe lacrimi ne-a dăruit ursita.
Am fost doi călători prea des prin labirint,
Cutezători, frumoşi, pe-ntinsele tărâmuri,
Am decupat prea multe ferestre prin cetăţi
Şi-am descâlcit, iubire, mult prea-ncurcate drumuri.
E timpul să ieşim din jocul ăsta strâmt
În care ne-am pierdut, adesea, în uitare,
Aripile-n pereche să simtă, în sfârşit,
Că au ajuns Acasă-n a Lui îmbrăţişare.
E timpul să ne fim ce încă nu ne-am fost,
Să ne simţim deplin eliberaţi de toate,
Să ne trezim din somnul ce ne-a ţinut închişi
În colivii de aur de lăcate-ncuiate.
Noi suntem, dragul meu, doi cosmici călători
Şi sacru ne e zborul ce ne-a apropiat,
Chiar de ni-i azi hotarul din apă şi din lut
Trăim nemarginirea prin suflet înălţat.
Asadar, asa cum scriam si altadata pe acest blog:
Da, Iubirea nu este un act de Vointa.
Este o Stare de Gratie. Ea doar ESTE.
O simti cand ESTE. STII.
Iar asta te schimba cu totul.
Azi pot sa adaug ca: Iubirea ne transforma in PROFETI! :)
Cand ochii tăi in Iubire sufletul mi l-au cuprins
Si pașii Șoaptei tale cărări de Vis indata mi-au deschis,
Te-am cuprins in brate și, in doi, in Zbor ne-am avântat
Spre Ceruri de Lumina, cu ingeri diafani ce ne-au intâmpinat.
Prin coruri sfinte și șoapte magice, din harpe aurii,
Cu pași inaripati, cu zâmbete-n privire, noi am dansat zgolbii,
Iar zânele si ielele, prin flori inmiresmate cu eter ne-au petrecut
In Gradina Fermecata, cu gnomi si spiriduși, curioși cand ne-au vazut.
Un sunet tandru, din glas de păsări Curcubeu, cu dragoste ne-a amintit
De Drumul misterios, de cântec și culoare, pe care in Zbor noi l-am ivit.
Si iată-ne in camera, in visul inserarii, imbrățișați si impletiți,
In aure sfioase, in ritmul blând al Lunii, privind spre geam uimiți.
Din fereastra intunecata, printre Stelele răzlețe, o silueta incet valsa
Si imbrațișarea noastra, in Șoapte fermecate, usor, o invăluia,
Ne-am minunat atunci de Zborul cel de taina, ce il trăim mereu
Si am știut ca pururea, in brațele Sale, noi suntem in Grădina lui Dumnezeu.
Doar Iubirea este Totul din miezul Nimicului.
Doar Iubirea transforma Nimicul in Totul.
Când cuvintele îţi par că nu mai reuşesc să cuprindă frumuseţea Iubirii, trăieşti deja în plenitudinea acesteia. Multumesc, Doamne! Fără cuvinte.
Ce minune frumoasă trăiesc, dragul meu, lângă tine!
Câtă pace şi linişte sfântă e-n mine şi-n tot!
Tu eşti visul frumos împlinit al femeii din mine,
Eşti cărarea-nflorită pe care, să merg, doar eu pot.
Te iubesc, suflet drag de bărbat, mesager al Luminii!
De fiinţa ta sunt oglindită deplin şi curat,
Tu-mi eşti pas înţelept peste tot ce-i în lumea aceasta,
Lângă tine nimic nu-i prea greu, ori prea îndepărtat.
Lângă tine nu-mi pasă de Timp, de-a lui trecere oarbă,
Nu contează-al pământului mers rotitor, neoprit.
Ştiu c-am fost în trecut doar o Evă cu trup de ţărână,
Însă-alaturi de tine devin iar Etern Infinit.
Aceasta este prima noastra poza impreuna, cu ursuletii nostri reuniti! ;-)
Ce acorduri frumoase îngână dansul nostru tăcut, liniştit,
Ce miresme ne-nvăluie-n cuibul unde timpul în loc s-a oprit,
Ce tandreţe e-n vorbele noastre, în priviri, în atingeri, în noi,
Cât de dulce e gustul iubirii, ce plăcut este zborul în doi!
Câte chipuri angelice, albe, ne-mpresoară adesea cu drag,
Câte taine pătrundem cu gândul, avântându-ne-n sus, peste prag,
Ce lumină în jur ne cuprinde şi ne mângâie cald, protector,
Câtă-atenţie ne e dăruită, câtă grijă şi cât ajutor!
Cât de bine-i să ştim către unde ne-ndreptăm zi de zi amândoi,
Câtă pace-nfloreşte şi creşte în grădina iubirii din noi,
Ce senin şi duios e Cuvântul ce-l rostim către El pe-nserat,
Cât de-aproape suntem de-Adevărul prorocit, invocat, aşteptat!
Mai avem doar un pas, doar o şoaptă, doar o zbatere albă în zbor,
Doar un gând, doar un vis, doar un zâmbet, doar un cântec de leagăn, uşor,
Doar o trecere lină prin lume amândoi vom afla şi-mplini,
Iar, apoi, dragul meu, împreună, Adevarul acela vom fi.
Asa ca si anul acesta, cu ocazia celui de-al 12-lea februarie al nostru, cu al 12-lea Valentine's Day, din Totul nostru, Iubirea, ne radiem mai departe "profetiile" si ne jucam frumos cu ele, asa cum ne place.
Caci, da, noua chiar ne place foarte mult sa sarbatorim Valentine's Day! O sarbatoare care pare in ochii unora doar o "pietricica" foarte mica, dar care, dupa cum ii vedem ca reactioneaza la ea, lor le rastoarna carul mare. ;-)
Pentru noi doi, insa, este o zi speciala, minunata, care ne ofera inca un motiv excelent in plus pentru iubirica si joaca!!!
Deci, decretam si acum, ca in fiecare an :)
Ursuleti indragostiti din toate lumile, iubiti-va!
Am doar un crez: Iubirea! Doar ea mi-e Adevărul.
Frumos, perfect şi simplu, etern, deplin, firesc.
Prin ea-mi salvez fiinţa şi o înalţ spre stele,
Acolo unde sfinţii şi îngerii domnesc.
Credinţa mea-n Iubire îmi scrie pergamentul
Ce-adună despre mine secunde şi mirări.
Nestrămutat mi-e pasul când ea mă-ncurajează,
Oricât de încurcate mi-s lungile cărări.
Cred, Doamne, în Iubire! Tu ştii ce foc e-n mine!
Cu ea, stindard, în lume, oriunde pot s-ajung.
Orice mi-ai pune-n cale, oricâte ziduri groase,
Oricâte porţi închise, cu ea pot să străpung.
Am doar un crez, Părinte! Doar el mă defineşte:
Iubirea! Ea e-n mine, în jurul meu, în tot!
Am vise fără număr şi-ncredere deplină
Că, în curând, pe toate, să le-mplinesc, eu pot.
Iubirea mă creează, mă schimbă, mă-nfloreşte,
Mă naşte şi renaşte în fiece moment,
Mă umple cu lumină, în ochi îmi străluceşte,
Şi-n orice verb Cuvântul vorbeşte de Prezent.
Am doar un crez: Iubirea. Acesta-i Adevărul.
Şi îl vestesc, Părinte, întregului pământ.
E cheia ce descuie tărâmul nesfârşirii,
Şi care desluşeşte misterul cel mai sfânt.
Eternă ne este Lumina aprinsă-n Altarele noastre,
Etern ne e Focul din piepturi, Scânteie din Ceruri Albastre,
Eternă ne e împlinirea Dorinţei pe Aripi purtată
În Zborul din Templul Uitării. Dorinţă intens luminată.
Am vrut şi-am visat cu-ndrăzneală să nu ne fim doar lumânare,
Doar Fum şi Făclie şi Zgură. Doar Ceară topită-n ştergare.
Să nu fim doar licăr în noapte, doar scurt pâlpâit de lumină,
Ci însăşi Lumina Eternă în noi am chemat-o să vină.
Am vrut să ne fim Nesfârşirea, Frumoasa Iubire Măiastră,
Să n-avem Hotare Celeste în faţă şi-n Inima noastră,
Să fim reuniţi în Lumină, ştiind şi rostindu-I Cuvântul,
Să-I fim amândoi Adevărul ce schimbă şi-nalţă Pământul.
Şi, iată, Iubirea mea, Timpul e doar o Poveste trecută!
Trăim împlinită Dorinţa! Eternă ni-i viaţa-ncepută!
Prea vechile Vise de Tină ne sunt azi Trăire Ardentă!
Ce Sfântă Minune, ce Taină ne e desluşită, prezentă!
E atât de multă Iubire în Pământ
Urma paşilor nostri e contur de Inimă
E atât de multă Iubire în Apă
Privind în ea vedem oglinda Frumuseţii
E atât de multă Iubire în Aer
În mângâierea sa simtim adierea Tinereţii
E atât de multă Iubire în Foc
În căldura lui ne îndrăgostim din Nou
E atât de multă Iubire în Noi
Atât de multă…
Autor: Liliana Pascanu
Cum oare Domnului să-I mulţumesc? Că-ntradevar mi te-a adus în cale,
Că mi-a răspuns la rugăciuni fierbinţi trimise către Cerurile Sale, Că a oprit al lacrimilor rost, lăsând în loc o binecuvântare: Al tău surâs în mine oglindit, sărutul tău pe trupul meu de floare. Cum să îi spun că eşti cum te-am visat? Că-n tine-aud ecoul de iubire,
Că în nectarul dragostei vibrez când braţul tău mi-e caldă-nlănţuire,
Că mă topesc în tine tremurând, că dorul meu la pieptul tău se stinge, Că în prezenţa ta mă înfior când focul tău pe suflet mă atinge.
Cum aş putea deplin să-I mulţumesc? Că ne-a deschis a inimii privire,
Că lumea ta frumoasă, ca-n poveşti, i-e lumii mele tainică zidire, Că, amândoi, mistere desluşim plutind uşor prin voaluri fermecate,
C-acelaşi vis trezeşte-n amândoi aceleaşi pasiuni înflăcărate.
Cum să-L asigur că eşti fericit? Că ochii mei pe-ai tăi îi luminează,
Că eşti al meu cum n-ai fost nimănui, că paşii tăi prin paşii mei dansează, Că ascultăm acorduri de viori din a iubirii sacră simfonie,
Un dar divin, o taină, un descânt, o nesfârşită, dulce, melodie.
Primele 11 sarbatori de Valentine's Day ale noastre:
Alte cateva din poemele noastre de iubire sunt adunate aici:
Absolut toate poemele mele sunt cuprinse in cartea mea "Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire, lansata in iulie 2022, despre care puteti citi aici:
si aici:
"p
14.02.2024
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
"p
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)