Iubirea Infinită, Omniprezentă, Atotcuprinzătoare

Să nu lăsăm pe nimeni 

http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/2013/03/sa-nu-lasam-pe-nimeni.html

Să nu lăsăm pe nimeni, iubitule, vreodată

Să intre-n universul pe care l-am creat.

În spaţiul nostru sacru din inimile noastre

Doar Dumnezeu să fie mereu manifestat.

Divina-I armonie să binecuvânteze

Orice ungher în care noi doi ne regăsim,

A Lui Lumină blândă să mângâie tăcerea

În care-atât de bine, alături, ne simţim.

Să nu lăsăm pe nimeni să intre-n sanctuarul

În care doar Iubirea-n icoane o vedem,

Doar ea ne miruieşte, doar ea ne tămâiază,

Doar ea-n Pocal ne este licoarea ce o bem.

Iar Dumnezeu ne este şi templu, şi Lumină,

Şi rugăciune vie şi ajutor divin,

Doar El poate să ierte, doar El poate să şteargă

Necunoscute umbre şi gustul de pelin.

Să nu lăsăm vreodată vreun gând să iscodească

În cercul nostru magic ce-n jur ni l-am închis.

Nu-i nimeni să-nţeleagă ce pe-amândoi ne leagă.

Accesul spre altarul din noi li-i interzis!

Doar Dumnezeu ni-i martor, doar El cunoaşte totul

Şi numai El ne poate, pe drum, călăuzi,

Doar ochiul Lui citeşte mereu tot adevărul,

Şi doar a Lui Prezenţă eternă ne va fi.

Să nu lăsăm pe nimeni din nou să ne-amăgească!

Iluziile lumii noi le-am abandonat!

Căci ne-am găsit cărarea ce duce către Ceruri,

Către Grădina-aceea din care am plecat.

Doar Dumnezeu ne poartă în braţe printre stele

Şi doar Cuvântu-I veşnic în inimi să-L primim,

Doar glasul Lui din sfere de sunete celeste

Ne fie universul ce-n noi îl făurim.

  (19.03.2013)