Filmele cu iubirică

Februarie.

Luna celebrării Iubirii.

Noi – deasemenea, ca toată lumea, exact aşa, o celebrăm. Dar fără extravaganţe, fără aroganţe şi fără exuberanţe. De fapt, un pic de ceva exuberanţe pe ici, pe colo, blog şi pe facebook, tot au fost. Dar numai ca o mică picanterie de sezon şi doar atât cât ne stă nouă bine, cât să le arătăm celor dragi, aşa, în felul nostru, că suntem prezenţi alături de ei, că ne place să socializăm, să împărtăşim, să inspirăm, că ne oglindim frumos în ochii celor care rezonează cu noi şi că ne dorim să le fim aproape aşa cum suntem: împreună, iubindu-ne.

Astfel, luna februarie a debordat în simboluri ale iubirii şi, oriunde ne-am întors privirile şi sufletele, am văzut peste tot numai iubirică. Chiar şi la televizor, la care ne mai uităm uneori, seara. Filmele de dragoste au fost, desigur, vânate şi au avut cea mai captivată audienţă.

Aşa se face că, într-o seară, căutând din telecomandă un film drăguţ, cuminte, duios şi plin de sentimente frumoase, fără dramă şi fără violenţe, am dat peste “Mândrie şi prejudecată”. O producţie mai nouă, cu actori tineri, frumoşi şi talentaţi. Atât de mult ne-a plăcut, încât am făcut amândoi, şi eu şi cu Adrian, o pasiune pentru filmele ale căror acţiuni se petrec în acele vremuri evocate în cărţile ei de către Jane Austin, autoarea romanului ecranizat în filmul menţionat mai sus, respectiv începutul veacului XIX. O epocă interesantă, plină de romantism şi intrigi, protipendadă pestriţă şi ruralism emancipat, opulenţă şi sărăcie, bârfă de budoar şi inocenţă pură, jocuri caraghioase de societate şi baluri pretenţioase de salon, clase sociale privilegiate de ranguri şi origini de viţă nobilă şi derizoriul destinelor celor fără de sânge albastru şi fără norocul unor alianţe matrimoniale cu interese pecuniare, vise frumoase de iubire şi speranţe spulberate, personaje controversate şi cavaleri spilcuiţi, duduci curioase şi madame intrigante, iluzii de mărire, avere şi putere, dar şi dragoste împărtăşită, recunoscută, împlinită. Cam ca în zilele noastre, care va să zică.

  

 

 

Ni s-a părut interesant amestecul acesta de ingrediente şi, mai ales, ne-a plăcut felul curat, senin şi simplu al punerii în scenă a atmosferei acelor vremuri. Am căutat pe net toate filmele ecranizate după cărţile lui Jane Austin şi, deocamdată, am văzut două din ele: “Persuasiune” şi “Emma”. Le-am vizionat la calculator, stând întinşi în pat, tinându-ne de mâini, strângându-ne de mâini, tresărind, comentând şi râzând, lăcrimând sau bucurându-ne pentru eroi, bombănindu-i sau ironizându-i, trăind intens povestea (mai ales eu) de pe ecran sau detaşându-ne şi distrându-ne de intrigă (mai ales Adrian), precum cei doi moşuleti simpatici şi haioşi care comentează din balconul spectacolului Muppets-Show. Aşa cum ne uităm noi mereu la filme. Desigur ştiţi, poveştile acestui gen filme, după anumite romane ecranizate, urmează cam aproape acelaşi tipar şi, invariabil, au în centrul atenţiei una sau mai multe poveşti de iubire încâlcite, condimentate cu un oarecare suspans şi cu destul de multe încurcături ale firului epic, dar care, din fericire, se încheie cu happy-end. Asta ne-a plăcut cel mai mult, de fapt, happy-end-ul.

Pasiunea asta nouă ne-a impulsionat şi către o nouă comandă de cărţi prin elefant.ro, cărţi care, odată primite prin curier, au fost atent şi competent verificate de Ema noastră, ca nu care cumva să ne contaminăm cu cine ştie ce energii joase ascunse prin conţinutul beletristic al noilor achiziţii. Una dintre ele a trecut la limită, fiind gata-gata să ne-o cenzureze. Din fericire am primit aprobarea ei.

Aşa că, pentru încă o vreme, măcar până vine timpul lucrărilor intensive în grădină, vom avea destule de citit. Până una alta, în ton cu tendinţele, vă dorim tuturor iubirică maximă!

Din Grădina lui Dumnezeu: 25.02.2017

***