Iubirea noastră, Frumoasa Iubire Măiastră

Vis împlinit

Eternă ne este Lumina aprinsă-n Altarele noastre,

Etern ne e Focul din piepturi, Scânteie din Ceruri Albastre,

Eternă ne e împlinirea Dorinţei pe Aripi purtată

În Zborul din Templul Uitării. Dorinţă intens luminată.

Am vrut şi-am visat cu-ndrăzneală să nu ne fim doar lumânare,

Doar Fum şi Făclie şi Zgură. Doar Ceară topită-n ştergare.

Să nu fim doar licăr în noapte, doar scurt pâlpâit de lumină,

Ci însăşi Lumina Eternă în noi am chemat-o să vină.

Am vrut să ne fim Nesfârşirea, Frumoasa Iubire Măiastră,

Să n-avem Hotare Celeste în faţă şi-n Inima noastră,

Să fim reuniţi în Lumină, ştiind şi rostindu-I Cuvântul,

Să-I fim amândoi Adevărul ce schimbă şi-nalţă Pământul.

Şi, iată, Iubirea mea, Timpul e doar o Poveste trecută!

Trăim împlinită Dorinţa! Eternă ni-i viaţa-ncepută!

Prea vechile Vise de Tină ne sunt azi Trăire Ardentă!

Ce Sfântă Minune, ce Taină ne e desluşită, prezentă!

Din Grădina lui Dumnezeu: 08.02.2017

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

Totul a început de la un Foc de Artificii.... Nimic nu-i întâmplător.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

 

Am încredere-n noi

 http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/2013/01/am-incredere-n-noi.html

Am încredere-n noi, dragul meu, nu uita, şi în drumul pe care de astăzi pornim,

În cuvântul frumos care ne-a arătat cât de-aproape suntem, cât de mult ne iubim,

În duetul de paşi ce ne poartă în dans, ascultând fermecate acorduri din noi

Şi în visul sublim ce-l trăim în prezent şi pe care-l dorim nesfârşit amândoi.

Am încredere-n noi, în perechea de-aripi ce ne-nalţă mai sus de hotarul ce-l ştim,

Ea ne poartă în zbor spre misterul din noi şi-n acest adevăr ne învaţă să fim,

Ea ne este avânt peste-al lumii pământ, dezlegând lanţuri vechi ce în loc ne ţineau,

Risipind îndoieli, limpezind în adânc, deschizându-ne porţi ce-n-trecut se-nchideau.

Am încredere-n noi şi în tot ce suntem, în seninul în care de-acum ne vedem,

În curajul deplin de-a trăi mai presus decât tot ce-am crezut până ieri că putem,

În lumina divină în care iubim şi de care-amândoi ne simţim mângâiaţi,

În acel templu sfânt în al cărui altar suntem Unul, şi-n trup şi în suflet legaţi.

***