Îţi vine să crezi?
http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/2013/01/iti-vine-sa-crezi.html
Îţi vine să crezi? Parcă-i numai un vis! Cum oare
destinul aici ne-a adus?
Prin câte răscruci am trecut amândoi şi câte în
cale, în timp, ni s-au pus!
Credeam, nu demult, că nicicând n-am să fiu atât de
aproape cum astăzi îţi sunt,
Că drumul spre tine îmi este blocat, că zidul acela
nu pot să-l înfrunt.
Îţi vine să crezi că în braţe mă ţii? Că buzele tale
sărutul mi-l ştiu?
Că inima mea bate-n inima ta? Că nu mai contează cât
e de târziu?
Ce multe poveşti ne-au atras pe cărări, cu câte
iluzii am fost încercaţi!
Ce temeri de tot ce-ar urma ne-a cuprins, cu
ce provocări am fost confruntaţi!
Îţi vine să crezi cât de-aproape am fost de clipa cu
alte alegeri în ea?
Dar noi ne-am ales înainte să ştim, înainte să
credem că ne vom avea,
Noi doi ne-am dorit cu mult mai demult, de când cu
alţi ochi, neştiuţi, ne-am văzut,
De când, mult prea sus, Cineva ne-a legat,
înainte ca noi să primim trup de lut.
Îţi vine să crezi că îmi spui „Te iubesc”? Că
noaptea şi-n visele mele te vrei?
Că-n jurul tău, azi, flori de crin se deschid şi
prin albul parfum tu vezi doar ochii mei?
Că luminile noastre-mpletite lucesc şi se-nalţă-n
culori siderale spre cer?
Că tot timpul e-al nostru îţi vine să crezi? Să
primim, dragul meu, al iubirii mister…
(17.01.2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)