Mesajul Fluturelui Amiral

Actualizare in 29.02.2024: poze noi la final

Azi am intalnit primul fluture al acestei primaveri care se prefigureaza deja si la noi, la munte.

A fost atat de uimitoare intalnirea incat ne-am oprit in loc sa-l admiram cum zbura in rotocoale largi in jurul nostru. Eram chiar la iesirea de pe Promenada Polistoaca, la liziera padurii. 

Vazandu-ne ca ne-am oprit, si dorindu-si un loc la inaltime unde sa se aseze, pentru a-si incarca rapid aripile cu caldura solara, fluturele a prins curaj si s-a asezat fix pe spatele insorit al lui Adrian.

I-am zis sa stea pe loc, sa nu se miste, nici sa nu respire, ca sa nu sperie fluturele, ca vreau sa-l fotografiez! :)

Cu miscari fine, cu incetinitorul, mi-am scos telefonul din poseta si am facut un pas mic in spate pentru prima poza. Mi-am zis ca, daca ma vede si zboara, macar sa-l prind intr-o poza.

Vazand ca nu zboara, am prins curaj si am mai facut un pas mic in spate, pentru a-l prinde sub un unghi si mai larg. 

Am facut a doua poza si, tocmai cand ma pregateam pentru ce-a de-a treia miscare, adica inca un pas in spate, fluturele m-a vazut si si-a luat zborul spre padure. 

A fost un moment magic! 

Apoi, la fel de magica a fost si sincronicitatea care a urmat. 

La intoarcerea spre casa, trecand prin fata vitrinei unui magazin pe langa care aveam drumul, azi am constatat ca aparuse un panou publicitar nou, mare si colorat, unul care nu fusese pana azi acolo, si care ce credeti ca ne prezenta in cel mai ostentativ mod posibil? 

Un fluture! L-am fotografiat imediat si pe acela.

Mesajul de azi al Fluturelui este despre Comunicare Verbala si Vizuala. Vorbele sa fie delicate si mangaietoare precum aripile sale fine si colorate, caci doar asa Privirea ne va confirma frumusetea si magia Cuvintelor potrivite, mangaierea lor tandra, fermecata . :)  

Cu alte cuvinte, Frumusetea este in Cuvintele Vorbitorului si in Ochii Privitorului. 

A povestit si Adrian in cateva randuri despre aceasta frumoasa intamplare, voi lasa si textul lui mai jos. :)

Amiralul rosu

Autor: Adrian

Este o vreme neobisnuit de calda la noi, la munte, la mai mult de 1000 m altitudine. A inceput de aproape o saptamana si prognoza nu indica schimbari in urmatoarea saptamana.

Sa o numim primavara ?

Ne-am hazarda un pic, desi nimic nu este exclus in ziua de astazi. Aici poate sa ninga copios chiar si in aprilie si mai, deci, vom vedea.

Probabil ca prietenul pe care ni l-am facut in plimbarea mai lunga prin padure de astazi, fluturele cunoscut ca Amiralul Rosu, si-a pus si el aceasta intrebare atunci cand a decis sa iasa din locul sau de hibernare si sa ocupe mijlocul drumului pe care il strabateam. El a decis ca da, este primavara, pot sa ies sa zbor si ce va fi va fi. A iesit atat de diafan din cuibul sau, incat nu a trezit ursii...

Pentru ca da, aceasta specie de fluturi obisnuieste sa hiberneze. O parte dintre ei traiesc numai in perioada mai calda, poate o jumatate de an. Altii insa, mai temerari, hiberneaza si mai traiesc o primavara, suficient cat sa ne surprinda cand inca nu ne-am trezit bine din iarna.

Ei bine, mergand pe drumul prin padure, parca am parcurs anotimpuri... Insorit si uscat la inceput, apoi umbrit de marii copaci de pe margine, ceea ce a dus la pastrarea unui strat consistent de gheata in acea zona, apoi din nou insorit si uscat la apogeu, acolo unde ne-am intalnit cu amiralul.

Nu l-am observat initial, dar el s-a ridicat brusc de pe drum, unde se incalzea la soare. Ne-am oprit fermecati si am simtit sa mai stam sa il privim, sa vedem unde se va aseza. Misterul a fost elucidat si am facut poza. Aterizand in zona unui centru energetic al comunicarii, am simtit sa scriem despre el, despre poate cele 15 secunde cat m-a onorat cu atingerea lui.

Aceste secunde, translatate intr-o viata de om, pot sa insemne 15 ore. O prietenie de 15 ore. Apoi, considerand cele cateva poze suficiente, a plecat sa se bucure in continuare de soare si liniste.

Ne-am bucurat si noi ca l-am vazut si, intorcandu-ne spre casa, am mai primit un mesaj de la el in vitrina unui magazin. Ne sugera sa ne folosim si privirea, sa nu uitam sa privim si sa ne bucuram de ceea ce este in jurul nostru. Energia Zeitei, a celebrarii fie si a unor mici momente de magie.

Si, pentru ca vorbeam de semnele primaverii montane, iata cateva poze cu covoarele albe de ghiocei din doua curti ale unor vile din statiune.

27.02.2024

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,                      

Liliana Pașcanu