Se implinesc17 ani de cand...

Actualizare cu text la final

De multe ori, cand citim amandoi, Adrian si cu mine, aceeasi carte, discutam pe marginea ei. Despre subiect, despre autor, despre conjuncturile istorice ale vremurilor in care autorul a trait sau scris cartea, ori ale vremurilor in care personajele sale si-au desfasurat actiunile.

Citind amandoi "Cartea secreta a lui Jeshua", cu atat mai mult am discutat despre ea. Eu am incheiat abia primul volum, Anotimpurile Trezirii, deci partea din viata lui Iisus pe care si-a dedicat-o studiilor, instruirii, pregatirii pentru Misiunea lui.

Aseara mai aveam cateva pagini, ultimele, din acest prim volum cand am avut o curiozitate. 

Mai discutasem in cursul zilei despre abilitatile autorului, Daniel Meurois, de a citi despre viata lui Iisus in Memoriile Akashice si despre modul in care si-a conceput cartea, scriind-o la persoana I, chiar din perspectiva lui Iisus. 

Asa ca am fost curioasa sa stiu exact cand a fost scrisa cartea si ce varsta avea autorul cand a scris-o. Adrian se informase deja pe internet asupra acestor detalii, asa cum face mereu, fie ca e vorba de carti pe care le citim, fie ca e vorba de filme pe care le vedem, si mi-a raspuns imediat la intrebare, dandu-mi si alte amanunte.

Primind informatia legata de anii care ma interesau si completarile aferene, am facut rapid un calcul mental si am exclamat un pic uimita: "Ahaaa... este o diferenta de doar 17 ani intre.....!"

Apoi mi-am coborat privirea in pagina, la paragraful unde ramasesem cu cititul si ce credeti ca am constatat? 

O confirmare. Fix acolo, la semnul unde ramasesem. "Se implineau saptesprezece ani de cand......".

Am citit si am ramas siderata. 

L-am chemat si pe Adrian sa-i arat, sa vada cu ochii lui si sa marcheze sincronicitatea aceea incredibila. Apoi am calculat din nou.... daaa..... 17 ani..... 

Anotimpurile Trezirii s-au incheiat. Incep Anotimpurile Implinirii. 

Fiecare implineste ce are de implinit. Fiecare pe nivelul sau de cunoastere, putere, credinta, evolutie. 

PS. Si, pentru ca aceasta sincronicitate mi-a atras atat de brusc atentia asupra numarului 17, care a rezonat ciudat si puternic in mine, am contemplat un pic acest numar si am fost uimita sa constat ca el marcheaza mai multe borne/repere (cel putin cinci, ba nu, opt, pana in acest moment) din Tesatura spatio/temporala a destinului meu. 

Nu le voi enumera aici, sunt prea personale, dar mi le-am notat pe toate pentru a marca acest moment in care numarul 17 mi-a aparut in fata constiintei pentru reflectie.

Apoi, o noua sincronicitate mi-a aparut inainte.

In urma cu exact 10 ani, pe 05.02.2014, scriam randurile de mai jos.

 *

Îţi mulţumesc, Doamne!

Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai ajutat să devin conştientă de mine însămi şi de prezenţa Ta. Ştiu că, în mare măsură, eu mi-am ales Calea, dar Tu m-ai ajutat să merg pe ea şi îţi mulţumesc că ai avut grijă să nu mă rătăcesc!

Îţi mulţumesc pentru florile minunate pe care mi le-ai crescut în suflet, pentru că ele mi-au atras privirile şi, astfel, nu m-au mai speriat ciulinii împrăştiaţi în jur ce păreau gata să-mi năpădească potecile. Astfel, nu m-am descurajat şi, chiar dacă, uneori, m-am mai întristat, nu m-am schimbat. Chiar dacă mi-au mai zgâriat uneori tălpile, nu mi-au atins şi sufletul, înălţat fiindu-mi de parfumul dulce şi blând al înfloririlor Tale. Îţi mulţumesc că ai grijă de ele aşa cum ai grijă de mine.

Îţi mulţumesc pentru spaţiul liniştit şi cald din interiorul meu pe care m-ai învăţat să mi-l creez şi să mi-l menţin curat şi frumos. Astfel, m-am retras acolo şi nu mi-a fost prea greu când, uneori, cerul se înnegura, când ploaia îmi părea prea rece peste umeri, ori când crivăţul îşi îndeplinea şi el menirea, bătându-mi pe la ferestre.

Îţi mulţumesc pentru că m-ai ţinut de mână şi mi-ai mângâiat inima când drumul mi s-a părut mai anevoios, că mi-ai ridicat privirile spre înălţimi ca să pot vedea mai întâi lumina cerului şi a soarelui lumii şi abia apoi noaptea şi pământurile ei, care păreau pe alocuri aride. Astfel, am putut să merg înainte cu credinţa în frumuseţea jocului, în minunea reuşitei şi în extraordinara comoară din mine pe care, pas cu pas, o adunam sau o dăruiam pe drum, după cum sfaturile Tale mă îndrumau să fiu.

Îţi mulţumesc pentru oamenii frumoşi pe care mi i-ai trimis înainte, pentru că ei mi-au dăruit zâmbete şi încredere, mi-au trezit entuziasmul şi dragul de viaţă, mi-au inspirat visele şi curajul de a le împlini. Astfel, m-am îndepărtat de aceia care ar fi putut să mă deturneze, ori să-mi lege aripile de pietrele grele şi negre în interiorul cărora sălăşluiau.

Continuarea, aici....http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/.../iti-multumesc...

Cap.14

Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul.

Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.

De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.

Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,

Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!   Cap.17

Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.

Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.

Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.

Sfinţeşte-i pe ei întru Adevărul Tău; cuvântul Tău este Adevărul.

Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.

 

05.02.2024