Intre o ploaie si alta ploaie... oare ce se mai intampla?

 

E bine ca ploua! E chiar foarte bine! 

Si era timpul sa inceapa anotimpul ploios, caci natura are nevoie de apa. Padurea a inceput deja sa se trezeasca de vreo trei-patru zile, deci chiar de cand ploile au pornit sa adape in mod primavaratic muntele.

Voi incepe cu cateva poze in 07 mai, cand verdele crud abia se ivea pe crengile castanilor din fata blocului nostru. 

De atunci a ploua zilnic. Nu continuu, de dimineata pana seara, dar o rapaiala zilnica de macar o ora tot am avut parte. Uneori iesea soarele, alteori norii ramaneau agatati intr-o ceata laptoasa de crestele muntilor, pentru o alta repriza de ploaie mai tarziu, dar ma bucur mult ca, dupa aceste ploi, padurea si-a pornit motoarele si acum ambaleaza bine si cu viteza, pompand verde crud pe fiecare ramura-ramurica de oriunde. 

Singura nemultumita de ploaie a fost, desigur, Ema. Se intelege de ce. :)))

Cica, isi murdareste zulufii albi si carliontati tocmai acum, cand a trecut si ea la tinuta estivala - a se citi ”proaspat tunsa de coafeza ei personala, adica eu”! :))) 

Priviti ce atitudine are cand i se spune cu smerenie ”Maria Ta, te imploram in genunchi sa fii de acord sa iesim afara, la inspectia zilnica a regatului!” :))))

Verdele pomilor a devenit de la o zi la alta tot mai des sub influenta ploilor, iar eu am captat zilnic imaginile din fata ferestrelor, in mod special pentru a se vedea diferenta de la o zi la alta. 

In afara de asta, abia asteptam o fereastra de soare, ca sa recoltez din nou din ”parcela” noastra de urzici. :)))

Deh, fiecare cu targhetul lui! :)))

Azi, zi stelara 11.05.2026, soarele ne-a transmis de la prima ora mesajul asteptat: ”Gata cu ploaia pana spre seara! Vreti urzici? La cules cu voi!” :)))

Inainte de a ne aventura pe carari de munte inspre culegerea pretioaselor frunze delicioase (mai ales atunci cand sunt gatite adecvat, cu usturoi, smantana, mamalituta si oua ochiuri), ce credeti ca am facut? :)))

Alte cateva poze, desigur! Voi ce credeati? :)))

Apoi, mi-am luat echipamentul special pentru recoltare - sacosa speciala pentru urzici, manusile, clestele de par :))) - si ne-am indreptat spre ”parcela”. :))

Adrian nu culege urzici cu mine, caci are o alta atributie principala: ”sta de 6” sa nu vina ursul. :)))

In felul acesta, eu pot culege nestingherita, fara stres, oricate urzici imi permite parcela, caci nimic altceva nu ma poate opri pana cand nu termin tot de cules, pana la ultima frunzulita. :)))

Cu recolta adunata din ”gradina” am revenit acasa cu maxim de entuziasm. Ma astepta etapa a doua a gradinaritului montan, respectiv, alegerea si curatarea urzicilor de resturi vegetale, iarba, paie, bete, etc. 

Nu ma plang! Sa nu credeti ca ma plang! Dimpotriva! Nici nu puteti banui cat ma bucur dupa fiecare tura de ”gridinarit” urzici! Am o asa satisfactie, incat, poti sa zici ca am mers la cules de Oscar-uri prin paddure!!!  :)))

Acum, cand ma gandesc retroactiv la cele cinci primaveri pe care le-am trait la tara, in Gradina noastra din Ardeal, nici nu-mi vine sa cred ca abia in ultima primavara, cea din 2020, am descoperit ca urzicile noastre, cele cu care ma luptasem patru ani ca sa le tai cu sapa dintre culturi, sunt acele urzici pe care le cumparam din piata, cand stateam in Bucuresti, ca sa le gatesc! :)))

Cat statusem la tara, le vazusem doar ca pe niste buruieni invazive si nesuferite, caci legumele cultivate in mod traditional, rosiile, castravetii, ceapa si celelalte, imi acaparasera toata atentia, grija si timpul. Nu mai aveam ochi si pentru urzici, ca sa le privesc in mod comestibil. 

Devenisem un fel de agricultoare specialista in culturi la care se munceste cu adevarat inainte de a le culege, nu ma mai gandeam ca puteam culege si fara sa muncesti. :))

Mai descoperisem eu alte plante in gradina si livada, pe care satenii le vedeau ca fiind buruieni, cum ar fi iarba grasa (grasita) sau untisorul, dar urzicile nu le-am putut defel asocia cu ceva comestibil dupa cat ma agasasera ele pe langa tufele de zmeura sau pe langa gardurile din livada. :)

In primavara lui 2020, in pandemie fiind, citind pe facebook cum o prietena de atunci, din lista, tocmai isi culesese din propria gradina urzicile si le gatise, mi s-au aprins toate beculetele de alarma. :)))

Toate poftele ancestrale de urzici mi s-au reactivat si toate memoriile incapsulate in toate celulele corpului au iesit la lumina, cerand sa fie vazute, intelese si onorate. Memoriile onorate insemnand nevoile reactivate onorate, deci poftele onorate. Deci. :)))

De atunci am ramas cea mai buna prietena a urzicilor EVER! :)))

Caci mie oricum imi placeau maxim urzicile si inainte, v-am spus, cumparam din piata cat am stat in Bucuresti!  Sa-mi fi dat eu seama de la inceput ca in gradina noastra aveam o asa comoara, va dati seama cate urzici am fi putut culege cat am stat la tara? Nu numai din gradina noastra, ci si de pe dealurile din jur, de peste tot!!! 

Ne-am fi colorat pielea in verde de la atatea urzici! Probabil asta a fost motivul pe care Dumnezeu l-a avut in vedere... ne-a protejat.... nu eram pregatiti atunci pentru a trai cu o piele verde... cred ca acum suntem... daaa, clar suntem!!!! :)))

In fine, imi fac acum, aici, la munte, acest capriciu, caci urzicile sunt si aici nebagate in seama de altii (cu o singura exceptie, despre care am vorbit deja) si culeg acum cat pot, de cate ori vreau. :)))

Recuperez, cum s-ar zice! :)))

De cand ne-am mutat aici, doar in primul an n-am cules deloc, caci nu stiam ca sunt si de unde. Oricum, ne-am mutat in iunie (2021), deci urzicile crescusera deja, aveau si seminte. Si a fost anul de acomodare, de adaptare, de explorare a muntelui, de identificare a oportunitatilor si posibilitatilor. ;-)

Dar, din 2022 pana acum, iata, avem cinci primaveri in care nu am lipsit niciodata de la recoltarea anuala de urzici montane carpatine romanesti. :)))

Si, pentru ca deja congelatorul este plin de urzici, am trecut deja la cea de-a doua tehnica de pastrare a lor, respectiv, la uscarea in aer liber.

Le usuc in balcon, apoi le pastrez inchise ermetic in borcane sau cutii. 

Unitatea mea de masura la cules este ”numar de caserole” la hectar. :)))

Azi am inregistrat o productie de 15 caserole. Curatate, spalate, puse la uscat. 

Peste vreo trei zile, daca este cald, ar trebui sa fie bune de depozitat in borcane. Revin aici cu poze din ultima etapa cand vor fi uscate. 

Actualizare 12.05.2026: 

Fix o zi ne-a lasat Dumnezeu pauza cu soare, pentru cules urzici. Azi, ce credeti? Ploua! :)))

Povestile cu si despre urzici de pe acest blog pot fi citite aici:

26.03.2020 - Depozitul cu provizii de apocalipsă
27.03.2020 - La cules de urzici pentru proviziile planetare
28.03.2020 - Completăm stocul de urzici și însămânțăm arpagicul.
09.04.2020 - Mâncăm sau socializăm?
27.03.2023 - Urzici de munte (1) - dupa trei ani de la urzicile din Ardeal
29.03.2023 - Am gatit urzicile de munte! :))))
03.04.2023 - Urzici de munte (2) - din nou la cules, tura a 2-a
05.04.2023 - Ciorba de urzici.... mistica! :))))
09.04.2023 - Odata cu Floriile, infrunzim, inflorim si insorim Muntele
14.04.2023 - Floarea Pastelui si cea de-a 3-a tura de cules urzici
27.04.2023 - Frunzele de papadii si... tura a 4-a de urzici
07.05.2023 - Ciubotica Cucului, tura a 5-a de urzici si cititul in calendar
08.05.2023 - Azi am gatit in 7 ore cat pentru 7 oameni
22.06.2023 - Primavara in farfurie, in pahar si... pe gazon
06.04.2024 - Deschidem sezonul pe 2024 la cules de urzici
23.04.2024 - Cu urzici sau fara urzici? Aceasta este intrebarea!
19.07.2024 - Naut in sos de legume, cu urzici, usturoi, dovlecei, morcovi si ceapa
03.04.2025 - Pofta de urzici? Este primul semn de primavara!
21.03.2026 - Ciulama de Urzici Carpatine
16.04.2026 - Primele urzici - pentru prima ciorba de primavara si nu numai!
24.04.2026 - Culesul de urzici - Un joc de noroc. O loterie!
03.05.2026 - Urzicile de mai sunt... mai... multe!
11.05.2026 - Intre o ploaie si alta ploaie... oare ce se mai intampla?

11.05.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI, nu ma intereseaza ce facilitati ofera, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.