Ciubotica Cucului, tura a 5-a de urzici si cititul in calendar

 

Actualizare in 12.05.2023: text si poze noi cu florile de ciubotica cucului uscate

Suntem in data stelata de 7 mai 2023, duminica seara. :)))

Intentionat am lasat sa treaca prima saptamana a acestei luni fara sa scriu nimic pe blog. Am vrut sa depasim perioada aia "fierbinte", logoreica, in care toata lumea a incins internetul scriind si vorbind numai despre 1 Muncitoresc, despre portalurile secolului, despre Luna Plina a Mileniului si despre nu-mai-stiu-ce importanta Eclipsa a Erei Noastre, dar si despre trecerea in nu-stiu-ce-noua-era-noul-pamant-noua-lume. :))))

Deci, intelegeti, degeaba as fi venit eu aici sa va povestesc despre cum au inceput a pocni mugurii de frunze si la noi, la munte, degeaba v-as fi vorbit despre flori, despre soare si despre senin, caci, daca nu as fi pomenit nimic si despre cele mai importante subiecte ale zilelor trecute, fara de care umanitatea nici nu ar fi putut respira daca n-ar fi citit, as fi fost cam pe langa subiect. :)))

Acum, insa, dupa ce s-au potolit toti vizionarii lumii cu datul in bobi si cu despicatul firului in pais'pe, putem sa ne vedem in sfarsit de vietile noastre obisnuite, in care, totusi, se intampla si lucruri extraordinare, dar cu adevarat extraordinare, nu asa cum sunt cele despre care a vuit tot internetul, cu toti astrologii, numerologii, politologii si toti parerologii lumii, toti samanii, vizionarii, toti ghicitorii in stele si in cafea, in tarod si in vise profetice, neaparat profetice, nu altfel! :))

*

„Dacă luăm în considerare faptul că saltul cuantic este aproape de finalizare, că pașii mici pe care îi facem în mod constant se apropie de sfârșit și că ne aflăm în pragul adevăratei tranziții către Noua Lume, atunci cosmosul ne apare într-o formă complet diferită. Acest lucru înseamnă că influența planetelor și a stelelor asupra dezvoltării noastre se schimbă complet. Nu putem decât să observăm acest proces, să comparăm ceea ce mai rămâne și ceea ce nu mai funcționează deloc. Nu vă bazați pe datele vechi, ci priviți cu Noua noastră Viziune.

Mulți oameni au părăsit deja influența horoscopului, este ca și cum toate aceste previziuni din astral nu se potrivesc, și ei trăiesc după propriile reguli. Și cauza nu este doar genetica inerentă fiecărei ființe umane. Și stelele însele și-au schimbat deja radiațiile, iar zonele pe care le traversează Pământul în spațiu sunt și ele diferite.

Și nimic din ceea ce a fost nu mai poate fi. Noua Lume pare să fie în fața ochilor noștri, să privim Cerul - deja sunt multe manifestări care apar din dimensiunile superioare.

Ne observăm pe noi înșine în această lume, ca și cum ar fi pentru prima dată…” Ploaie de Iubire” (Lyudmila Rumyantseva)

*

Asadar, luna mai a debutat si la munte cu un inceput timid de primavara, cu soare si cer turquois, cu vreme buna de plimbare si cu ciripit de pasarele in toate directiile, concertand vesele in timp ce isi fac planuri de construit cuiburi.

Si, pentru ca acum, la inceput de mai, am schimbat si noi fila calendarului nostru, voi face si eu o "citire in calendar", asa cum v-am obisnuit, inainte de a trece mai departe. Pai, cum? Noi nu? Numai altii? :)))

Noi, insa, suntem mai cu mot! Noi "citim" in calendar! :)))) 

Spuneti-mi mie, mai este cineva in lumea asta mare care "sa citeasca" in calendar? Nu. 

Ok, daca am stabilit asta fara nici o obiectie si fara nici o indoiala, putem sa incepem aceasta initiere oculta nemaipomenita, despre care nimeni nu stie nimic, nimeni nu a scris nimic, nimeni nu a vorbit nimic, despre care nimeni nu a tinut nici macar un eveniment pe nici un Zoom, niciodata! Asa. :))))

Noua noastra fila de calendar prefigureaza energiile lunilor mai si iunie, da, doua luni deodata, ca noi suntem mai cu mot, asa cum ziceam, luni calendaristice care, la noi, la Predeal, sunt luni de primavara. Doua luni cat doua ore, caci chiar asa de repede vor trece, de nici nu ne vom da seama cand am intrat in vara. :)

Poza este una idilica, are o cromatica predominanta de verde crud, verde bogat, si ne prezinta un drum serpuit, care taie un lan de grau, mergand inspre (sau dinspre) un copac mare, viguros, aflat in planul secund, un copac cu coroana rotunda, bogata, impresionanta, aflat la liziera unei paduri.

Lanul de grau inca verde, dar frumos, sanatos, stralucind in soare, sugereaza prosperitatea, abundenta. Inca necoapta, dar in flux. Drumul care taie lanul de grau este format, de fapt, din doua carari paralele, care se indreapta serpuind catre (sau dinspre) copacul cel mare, aflat la granita dintre lanul de grau si padure. Parca sunt urmele pasilor a doi oameni care merg alaturi, tinandu-se de mana, inspre aceeasi directie. Noi doi, desigur, caci e calendarul nostru. ;-)

Copacul pare a fi destinatia. Sau punctul de pornire. Copacul Vietii care se inalta deasupra padurii, deasupra lumii. 

Cerul albastru turquois este un cer vesel, cald, decorat cu cativa norisori albi si pufosi, ca intr-o poveste pentru copii. Ne sugereaza o atmosfera de vacanta, de joc si voie buna, de calatorie usoara prin lanurile prosperitatii, nimic nu lipseste, totul este intr-o armonie luminoasa, in pace si bucurie, in pas lejer si in ritm relaxat. 

Daca va uitati la cerul nostru, cel real, cel fotografiat de mine in primele zile ale lunii mai, veti observa ca este aproape identic cu cerul din imaginea calendarului. 

Similaritatea aceasta nu-i intamplatoare! Acestea sunt auspiciile sub care se vor derula cele doua luni montane (in ciuda temperaturilor inca reci ale noptilor acestui inceput de mai). 

Deeci... a venit primavaraaaaaa!!!!!  Doua ore. :))) 

Incalzirea vremii la inceput de mai ne-a incurajat sa luam o decizie oarecum riscanta: sa scoatem jardinierele cu muscate si cu lavanda din balcon, afara, pe pervazul geamului de la bucatarie. Mai vazusem noi si la alte ferestre din statiune cum si altii si-au scos florile afara, asa ca am prins curaj si am facut-o si noi.

Noptile insa au fost destul de reci, temperaturile coborand chiar si spre 2 grade Celsius, ceea ce muscatelor noastre se pare ca nu le-a prea placut. Toate frunzele lor s-au colorat din verde crud in roscat. 

Desigur, o schimbare de culoare ne asteptam sa se produca, insa nu inspre roscat. Incarcarea frunzelor cu clorofila noua, prin expunerea lor directa la soare, duce la schimbari majore in aspectul plantelor, dar chiar sa vireze inspre roscatul acela nu ne asteptam. 

Lavandele din ambele jardiniere sunt foarte bine, lor le-a placut mutarea, sunt pline de boboci de flori in toate varfurile de lujeri, dar despre muscate inca nu stim ce sa spunem. S-au colorat de toamna, nu de primavara!

Exista acolo si doua inflorescente inalte, pline cu boboci, care crescusera in balcon, dar care au stagnat in aceasta saptamana de cand le-am scos pe geam. 

In urmatoarele nopti in care sunt anuntate temperaturi chiar mai joase, de -1 si chiar -2 grade, le vom baga inapoi in balcon, iar ziua le vom scoate iar afara. 

Speram sa se adapteze la schimbare, caci - nu-i asa? - toata lumea a batut moneda zilele astea pe subiectul schimbare, asa ca, nah, trebuiau si florile noastre sa afle ce s-a discutat in lumea virtuala si sa aplice direct pe pielea lor, pardon, pe frunzele lor, efectele schimbarii.

Noi le dorim sa treaca peste aceasta incercare cu bine si sa se umple de flori rosii, asa cum au fost ele anul trecut, alaturi de buchetul de flori mov de lavanda, care completeaza minunat aranjamentul din jardiniere, de la fereastra noastra.

Dincolo de incercarile la care au fost supuse muscatele noastre, restul naturii isi urmeaza fluxul ei firesc de imprimavarare. 

In sfarsit, au pornit a inflori si la noi corcodusii! Mai timid unii, altii mai bogat, iar altii cu boboci mai tematori din cauza frigului nocturn, insa, in cele din urma, albind crengile pomilor cu frumusete parfumata, vesela, cum numai florile de corcodus o pot oferi.

Plimbarile noastre prin padure din acest inceput de luna mai ne-au confirmat ca si florile salbatice au inceput sa apara pe la liziera.

Si, daca in primele zile tresaream cu entuziasm, ca un copil, la vederea cate vreunui smoc de floricele galbene, acum le intalnim aproape la tot pasul.

Asa se face ca azi, plimbandu-ne noi spre padurea dinspre partiile de schi, la baza stalpilor de telescaun care asigura transportul turistilor catre Cioplea si Garbova (unde abia asteptam sa urcam si noi la vara), ne-a iesit in cale o pajiste plina cu o multime de smocuri de Ciubotica Cucului! 

Citisem deja despre beneficiile medicinale ale acestei plante, asa ca m-am apucat sa le culeg pe toate, cu gandul de a usca florile pentru ceai. M-am documentat, am vazut si cateva clipuri pe youtube, asa ca mi-am zis ca merita sa incersc, daca tot am gasit atat de multe inflorite, azi.

Am facut cateva poze si cu noua denumire a unei pesnsiuni de la baza partiei, una care il are ca mascota pe Ursuletul Paddington. 

Mi-a placut albastrul turquois care predomina cromatic pe aceasta firma, cu atat mai mult cu cat esarfa cu care am plecat azi de acasa a fost exact cea turquois, cu care mi-am infasurat florile, caci nu fusesem pregatita pentru o asa captura uriasa. :)))

 

Dupa ce ne-am intors acasa, mai intai am facut cateva poze cu "comoara" mea de flori galbene, apoi am pus la uscat inflorescentele de Ciubotica Cucului. 

Initial nu mi s-au parut a fi foarte multe, insa, dupa ce am numarat toate coditele, am fost uimita sa constatat ca fusesera 210 bucati, fiecare cu peste 15-20 de floricele mici, crescute in buchetel.

Le-am insirat la uscat pe tavi, pe prosoape de hartie, asa cum am vazut eu intr-un video-clip pe youtube. Dupa ce vor fi uscate, vor ajunge in borcane etichetate, inchise ermetic cu capac cu filet. 

Actualizare in 12.05.2023:

Gata, s-au uscat florile de Ciubotica Cucului. 

Arata super bine, si-au pastrat culorile, galbenul frumos al petalelor, dar si verdele petiolului. 

Le-am strans si le-am depozitat in niste caserole mici, pe care le-am pastrat de la sosul picant de la pizza, de cate ori am comandat acasa. Reciclam inteligent, cu alte cuvinte, si avem grija de planeta. :)))) 

Dupa amiaza, cerul s-a acoperit treptat de nori si, conform prognozei, ne asteptam la o ploaie pe inserat. 

Si, ce credeti ca imi transmite mie telepatic Ghidul meu spiritual, Sinele meu Inalt? Desigur ca el, cine altcineva? Nope, alte voci in capul meu nu sunt, parol! Bine, in afara de vocea lui Adrian, cu care mai comunic telepatic frecvent! :)))

Ei bine, Vocea imi spunea sa mai merg o data pe dealul cu urzici si sa verific stadiul lor de crestere! :)))

Zilele trecute, in timpul plimbarilor noastre, am mai vazut de vreo doua ori si alti oameni care culegeau urzici de acolo, semn ca locul este binecunoscut pentru aceasta bogatie verde, delicioasa. 

Sincer, acum nu credeam sa mai fie ceva de cules, dupa ce altii mai trecusera pe acolo. Totusi, daca Vocea imi spunea sa merg, de bunaseama ca nu degeaba imi spunea ea asta! :))))

Asa ca mi-am luat echipamentul de cules urzici, in caz ca as fi putut avea nevoie de el, si am plecat in inspectie. 

Cand am iesit pe usa i-am spus lui Adrian: "Ma intorc fie peste 10 minute cu sacosa goala, fie peste doua ore cu sacosa plina. In functie de ce gasesc de cules si daca incepe sau nu sa ploua." :))))

M-am intors dupa doua ore! Cu sacosa plina, evident! Si fugarita de ploaie! :)))))

Am cules la greeeeu!!! Erau urzici cat vezi cu ochii, peste toooot!!!!

Am cules pe alese, numai varfuri bune, curate, fara paie, iarba sau alte resturi, de nici nu a mai fost nevoie de curatat acasa. Am cules cat am putut. Fix pana cand a inceput sa ploua. :)))

Daca nu incepea ploaia mai stateam si mai culegeam. Cred ca defrisam dealul ala de urzici! :)))

Dar, vedeti voi, Dumnezeu mi-a zis: "Mai lasa si pentru altii, hai, gata, mergi acasa, ca iti ajung trei pungi! Si mai ai si la congelator de data trecuta! Hai, fuguta repede acasa, ca dau cu ploaia dupa tine, daca nu ma asculti!" :))))

Si, sa stiti, abia cand am ajuns in fata blocului a rupt norii de ploaie de deasupra noastra! M-a lasat sa ajung acasa si abia apoi s-a pus pe turnat din ceruri. Daca nu ascultam si nu plecam la timp cand a inceput sa picure, avertizandu-ma, m-ar fi facut ciuciulete! Cu Dumnezeu nu te pui. Daca El zice "Stop!", asta e, pui "stop", nu negociezi. :)))

In concluzie, acum avem in frigider inca trei pungi pline cu urzici, pe care maine trebuie sa le procesez cumva. 

In congelator nu mai incape nimic. 

Deeeci.... ce e de facut? Un piure de urzici, ziceti voi? Cu mamaliga si cu ochiuri? Si cu smantana, cu unt si cu usturoi?  Chiar si o ciorba de urzici?  

Si Sinele meu Inalt imi transmite telepatic ca DA. Sau sa fie Adrian...? :)))

Deci, maine am zi de gatit! :))))))

07.05.2023