Oglinzile Sufletului: Ema Boema a avut o intalnire... istorica! :)

Ziua de azi a fost emblematica. Nu numai ca a fost zi de 13, deci o zi care marcheaza un moment de schimbari benefice si binevenite, ci si o zi cu multe sincronicitati extraordinare.

Una dintre primele sincronicitati este aparitia acestor poze frumoase de mai jos tocmai azi, poze cu colibri, pasarea mea simbol, consemnul meu cu Dumnezeu.

Cititorii fideli stiu deja semnificatia pe care o are pasarea colibri pentru mine. Cine doreste sa o descopere va gasi pe blog mai multe insemnari in care am povestit detaliile (cu o simpla cautare dupa "pasarea colibri").

Deci, e cu rost! Chiar daca voua vi se vor parea prea multe poze, eu le pun aici pe toate. ;-)

A doua sincronicitate de azi are legatura cu insemnarea mea de ieri, facuta pe marginea unui text citit pe internet, in care se spunea ca noi, femeile, nu prea suntem atrase de informatii legate de istorie, in general, pentru simplul motiv ca istoria este scrisa, de fapt, de barbati pentru barbati, si ea reflecta in special actele de vitejie ale acestora in timpul marilor razboaie, lupte, cuceriri de teritorii si altele asemenea.

Si mai spuneam ieri ca nici eu n-am iubit istoria clasica pe vremea cand am fost copil in scoala, mai ales din cauza listelor interminabile de ani de domnie si de razboire ale tuturor domnitorilor statelor, principatelor, tarilor, etc.

Ei bine, azi, unde credeti ca am fost? La Hanul Domnitorilor din Predeal! :)))

Nu este asta un fel de ironie interesanta a sortii? Si stati un pic, ca asta nu este totul.

Mai intai vreau sa va las aici cateva poze culese de pe internet, in care este prezentat interiorul si exteriorul acestui restaurant foarte bine cotat din Predeal.

Mancare foarte buna, servire ireprosabila, personal foarte amabil, discret, prietenos, si serviabil, preturi bune, accesibile, deci numai de bine.

In linkul de mai jos puteti vedea o reclama video inedita, facuta acestui restaurant, executata in tematica decoratiunilor interiorului, care o sa va aduca in mod sigur un zambet pe buze. :)

https://web.facebook.com/RestaurantHanulDomnitorilor/videos/2285099198410564

"Restaurantul Hanul Domnitorilor din Predeal, locație foarte bine cotată pentru specificul bucatelor ”în sânge” și atmosfera domnească redată de stilul arhitectural, poartă semnătura maestrului Petrică Buhnici prin lucrările sale, care completează cadrul ambiental al hanului. Începând de la intrare, barul, salonul și separeuri, în interior sunt expuse busturile mai multor domnitori din istoria României.

L-am întrebat pe maestrul Petrică Buhnici ce l-a determinat să susțină această colaborare cu Hanul Domnitorilor din Predeal, iar răspunsul acestuia a fost pe măsură: Sunt un român căruia îi place istoria și apreciază figurile vremelnice care și-au pus amprenta asupra cursului istoriei noastre ca națiune, iar ideea unui han al domnitorilor vine să readucă în mod permanent în atenția turiștilor legăturile de sânge ale neamului românesc."

Sursa: https://codlea-info.ro/hanul-domnitorilor-din-predeal-poarta-semnatura-lucrarilor-maestrului-petrica-buhnici/

Ei bine, cum va spuneam, primisem o invitatie pentru o intalnire de suflet, care urma sa aiba loc la Hanul Domnitorilor. O sueta, o gluma, o pizza, un pahar de ceva bun, toate pareau ingredientele potrivite pentru o intalnire placuta intr-o zi racoroasa de munte, la Predeal.

La temperaturi de 4-5 grade, cu un plafon de nori cenusii deasupra, si cu prognoze de ploi si vant pentru azi, a petrece impreuna timp intr-un decor deosebit, cu o ambianta calda si relaxata, a parut cea mai buna alegere.

Ne-am intalnit, am intrat in restaurant si, fiind patru persoane, am cautat o masa mai retrasa, potrivita pentru noi. Ne-am oprit in ultimul separeu, fiind inconjurati de tablourile (care, de fapt, erau carpete persane, tesute - da, fix covoare persane, groase, inramate!) a trei mari domnitori romani: Alexandru Lapusneanu, Mihai Viteazu si Petru Rares. Plus statuia lui Stefan cel Mare asezata pe un soclu.

Va dati seama ce companie selecta, princiara, am avut? Numai domnitori unul-si-unu'! :)

"Chiar daca voi nu ma vreti, eu va vreu!" a exclamat Alexandru Lapusneanu la vremea lui. Fix asa parea sa ne strige si Bubulina de acasa, telepatic, caci o lasasem singura in iatac si nu paruse a fi prea incantata de acest lucru.

Ne-am asezat la masa, am comandat meniul si am inceput o conversatie in legatura cu patrupedul lor de companie, ramas in masina cu care venisera la intalnire.

Discutia noastra reflecta o oarecare ingrijorare, iar ea a fost prinsa din zbor de domnul ospatar care ne luase comanda si care, foarte amabil, ne-a propus sa-l aducem inauntru, in restaurant, caci nu-i nici o problema, ei accepta si animalele de companie in incinta.

Am fost foarte uimiti! In consecinta, a fost adus patrupedul si invitat sa stea pe langa noi, in jurul mesei. Si, da, a stat in jurul mesei, dar cu ochii pofticiosi direct catre pizzele noastre din farfurii, dupa care jinduia din plin, si din care a si primit din plin! :)))

Eu mai ales i-am oferit toata marginea aceea crocanta care se formeaza de jur imprejurul pizzei! A mancat-o cu pofta si cu mare recunostinta in priviri, dand din coada frenetic, cu tot poponetul, caci asa delicii nu i-au mai fost servite pana acum, si nici intr-un asa Han plin cu domnitori pe pereti. :)))

Aceasta fetita de Labrador Retriever are abia un an si jumatate, dar are deja peste 30 kg, deci este de 7 ori mai grea decat Ema, care are doar 4,5 kg la cei 8 ani ai ei! :)

La final, dupa ce am iesit din restaurant, ne-am mai fi dorit o plimbare prin aerul tare si ozonat al muntelui, insa, din pacate, tocmai ce incepuse o ploaie zdravana, torentiala.

Ce sa facem, ce sa facem? Ne-am decis cu totii sa mergem acasa la noi, macar pana se oprea ploaia. Cu atat mai mult cu cat Ema Boema Bubulina von Haute Couture trebuia sa primeasca si ea toate onorurile de principessa, nu-i asa? :))

Mai intai Musafira noastra, Labradorul Retriever, a luat toata casa la inspectat. Si nu cautand boabele Emei, asa cum poate ati fi crezut, ci castronul ei cu apa! Ii era maxim de sete dupa ce mancase pizza pe saturate! Si, cum castronelul Emei este minuscul, ca si ea, l-am umplut de vreo trei ori cu apa pana cand Musafira si-a potolit setea.

Drept multumire, mi-a stat in brate cumintica pentru cateva poze. :)

Abia apoi i-am facut introducerea in inalta societate imperiala a bichonului nostru, si i-am facut onorurile de prezentare in fata Mariei Sale Principessa Ema Boema Bubulina von Haute Couture, care abia se trezise din somn. :)

Cand Bubulinei i-a fost prezentata Musafira.... hmmmmm..... nu ca era mare.... era muuult mai mare decat ea!!!..... era GIGANTICA fata de puricelul nostru de bichon havanez toy, care, mai ales acum, dupa ce am tuns-o in stil primavaratic, o cautam si o pierdem printre degete, atat este de mica! :)

A fost un pic cam timorata Boema noastra de dimensiunile gigantice ale Musafirei, dar, dupa ce a fost luata in brate, si-a recastigat treptat increderea in sine, curajul si curiozitatea. Insa, ne-am dat noi seama, n-ar prea vrea sa repete experienta asta. :)))

Adica, de fapt, si-a dat seama ca ea nu prea este de acord cu vorba aia a lui Lapusneanu, parafrazata: "daca tu nu ma vrei, eu te vreau!"

Nuuuu....!!!! Ei chiar nu-i pasa cine o vrea pe ea. Dar daca ea nu vrea, nu vrea si pace! :))))

Cu toate incercarile noastre de a o convinge ca Musafira cu patru labute si codita este foarte prietenoasa, foarte cuminte si foarte ascultatoare si rabdatoare, Ema a ramas reticenta si a pastrat distanta. :)))

Va rog sa scuzati pozele mai putin reusite si, mai ales, pe cele blurate, caci m-am straduit sa nu stresez patrupedele, motiv pentru care am folosit cat mai rar blitzul.

Si chiar am incercat tot felul de strategii! La fel ca in cartile de istorie! ;-)

Am luat-o si prin invaluire, am incercat sa-i distragem si atentia, am incercat si cu intermediari, cu "solie-n varf de bat", nimic. N-a acceptat nici un armistitiu, n-a vrut sa semneze nici tratatul de pace si nici nu si-a exprimat vasalitatea. Doamne fereste!!!

Adica, o fi ea mica, dar e curajoasa fata noastra! Cand e in brate la noi, desigur, insa... orisicat! :)))

Si, ca sa se stie, nici macar in ochi nu vrea sa fie privita! Pai, in casa ei sa nu mai aiba un cuvant de spus? Ea se poate lupta cu oricine, daca e cazul, "isi apara si saracia, si nevoile, si neamul", daca e, dar mai bine sa nu fie! :)))

Si, daca este nevoie, se ridica si in doua picioare! Ca sa fie si mai inspaimantatoare in fata Musafirei! Adica, sa nu se creada ca ea este doar un pudel nesemnificativ, frumusel, si de care poti sa nu tii seama! Nu. Ea este REA! Ea este foarte REA! E feroce! Doar uitati-va la fata ei, sa vedeti cat e de feroce! Mrrrrrr..... :)))))

Doar nu degeaba a luat ea lectii aproape cinci ani de la dulaii din Ardeal, care au invatat-o sa urle si ca lupii! Pai, ea este LUP, sa se stie! Are ADN de lup! Si, daca se enerveaza, poate sa sfasie tot ce are in fata.... daca vrea. Noroc ca nu vrea! E indulgenta... :))))

Si sa nu-i mai spuna nimeni ca ea e mica! Uite ce uriasa e cand sta in doua picioare!!! :)))

PS. Dupa ce ne-au plecat musafirii, Ema Boema ne-a pus o intrebare pertinenta: oare Musafira Labrador Retriever este de pe vremea Gigantilor din Imperiul Tartaria? Ca a citit ea pe internet ca pe vremea aia traiau Gigantii si Titanii...... :)))

Si, asa cum se intampla adesea la munte, plafonul de nori a inceput sa se sparga treptat spre dupa amiaza, permitandu-ne sa facem o plimbare lunga pe stradutele Predealului.

Pana la apus, cerul s-a inseninat complet!