Primavara in farfurie, in pahar si... pe gazon

 

Azi dimineata cerul era innorat. Ca si ieri. Si eram siguri ca avea sa ploua. Ca si ieri. :)

Ei bine, n-a plouat. Dimpotriva. A fost foarte bine, nimic de zis, doar ca mi-a cam incurcat programul de gatit, caci v-am spus, cand ploua eu gatesc. Sau.... gatesc cand ploua. Ca sa nu ratam zilele frumoase pentru plimbare, evident. Azi am cam ratat-o, caci am gatit si n-a plouat. :))))

Chiar de la prima ora a diminetii, adica ora 11 pentru mine, ora la care ma trezesc eu, ca o Regina ce sunt, sau ca o Printesa, nu conteaza, "aceeasi Marie cu alta palarie", s-a auzit de afara zgomot puternic de motor. Era motor de motocoasa. Venise un lucrator de la primarie sa coseasca gazonul din parcul de vis-a-vis de blocul nostru. 

Pe de-o parte, m-am bucurat, caci de data asta nu mai cosea Adrian gazonul, asa cum a facut cinci ani la rand prin curtea si gradina noastra din Ardeal, ci altcineva. :) 

Pe de alta parte, m-am si intristat, caci mi-as fi dorit sa avem in fata ochilor, mult mai mult timp, gazonul verde decorat cu papadiile galbene, ca niste stelute aurii. In fine, asta e, a inceput sezonul cositului de iarba, deci trebuia sa ne asteptam si la asta. 

Chiar vorbeam cu Adrian dimineata ca in Ardeal, din luna mai pana toamna tarziu, in sat se auzeau continuu zbarnaind motoarele de drujba taind voiniceste la lemnele de foc pentru iarna. Aici, la munte, din luna mai pana toamna tarziu, in Predeal se aud continuu zbarnaind motoarele de motocoase taind voiniceste iarba de pe toate parcelele cu gazon din toata statiunea. 

Nici nu termina ei de cosit prima mana, ca, la scurt timp, dupa ploile specifice, de munte, iarba este cat un cot de mare si trebuie din nou tunsa. Si asa, cam o data pe luna, fiecare spatiu verde este luat din nou la control de coasele mecanizate, care zbarnaie de colo colo, cand ici, cand dincolo de calea ferata, cand prin spatele blocului, oriunde este nevoie. 

Oricum, suntem la al treilea an in care experimentam asta, ne-am obisnuit, dar nu as fi putut sa nu vorbesc despre asta, caci este una din variabilele importante ale acestei insemnari. Veti vedea de ce. ;-)

Faptul ca azi a fost zi de cosit ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Muntenii acestia care se ocupa de cosit cu siguranta ca au un simt al ploii mult mai bine dezvoltat decat noi, ei stiu mult mai exact decat toate prognozele meteo daca urmeaza sa ploua sau nu, indiferent cati nori sunt ingramaditi deasupra statiunii si indiferent ce pare iminent. Ei bine, ei stiau ca n-o sa ploua! A fost soare. De aceea s-au si apucat de zbarnait motoare. Cand urmeaza sa ploua, este liniste. :))))

Pentru ca nu mi-am dat seama ca e mai bine sa ascult de prognozele omului cu motocoasa in locul prognozelor oamenilor de stiinta de la meteo, azi am ratat plimbarea si am decis ca e zi de gatit.

Desigur, stabilisem inca de aseara meniul, iar Adrian imi cumparase toate ingredientele inainte de a ma trezi eu. Legume. Muuuuuulte legume, de toate culorile. 

Azi am gatit quinoa cu ciuperci, dovlecei, fasole verde, morcovi, ardei capia, usturoi, fusilli de mazare si urzici. Nu-i o reteta grea, dar m-am decis sa explic pasii de lucru, pentru ca azi au intervenit niste variabile noi. ;-)

Pasul 1. Se spala si se curata toate legumele, apoi se fotografiaza din toate unghiurile, ca sa iasa in poze toate culorile. Si, mai ales, ca sa ne dam seama daca avem la indemana toate ingredientele, sa nu uitam ceva si sa ne trezim prea tarziu ca n-am pus, desi am fi vrut sa punem. Dupa ce facem poze, sa nu uitam sa punem quinoa in apa la inmuiat. Asa va fierbe mult mai repede.

Pasul 2. Se incepe tocatul legumelor dupa dorinta, dupa preferinta. Azi am tocat diferit cam totul. Morcovii i-am taiat rondele, pentru ca erau foarte subtiri. Daca ar fi fost mai grosi, i-as fi taiat betisoare, asa cum am taiat azi ardeiul rosu capia. Dovleceii se taie cubulete, iar ciupercile se taie felii. Fasolea verde era deja taiata, caci am avut la dispozitie doua pungi de jumatate de kilogram de fasole congelata. Ceapa am tocat-o normal, ca pentru orice mancare. Usturoiul l-am taiat felii. 

Am vorbit despre toate? Asa pare. Sa mergem mai departe. Ah, sa nu uit, se fotografiaza temeinic totul, altfel nu veti avea ce pune pe blog si nici nu va veti da seama ca..... dar sa nu anticipez.... ;-))))

Mai departe am luat o PAUZA. :)))))

Pauza asta se impune celor care s-au trezit la 11, asa ca mine, deci Printeselor si/sau Reginelor. Daca nu sunteti nici Printesa si nici Regina.... la naiba!... faceti o revolutie, ceva, o lovitura de stat, o rasturnare de guvern, va auto-intitulati Printesa si va auto-incoronati Regina pentru ziua in care va decideti sa faceti reteta asta a mea, ca sa va puteti lua pauza asta despre care vorbesc aici. :)))))

Cine nu este Printesa si nici Regina nu poate lua pauza, se stie. Deci, aplicati si voi ce metode functioneaza la voi pentru a fi macar pentru o zi Regina/Printesa si sa stati cateva ore in bucatarie ca sa gatiti, fix cum fac toate printelese si reginele lumii. :)))))

Daca sunt si barbati care au acest vis deosebit de a accede la statutul privilegiat de Rege/Print, singurul cu drept divin de a gati reteta asta, sa stiti ca este cam complicat. Se stie ca Regii nu prea vor sa stea in bucatarie. Ei sunt cu razboaiele, cu vanatoarea de iepuri, cu degustarea, cu de-astea..... Deci, nu stiu... poate o schimbare de gen sa fie de folos? Ca tot e in voga! Sa experimentati si voi viata asta grea de Regina, sa va treziti si voi la 11, nu cu noaptea in cap. :)))

Asadar, am servit masa de pranz in pauza, apoi am intrat in rutina mea de facut ceai si cafea. Sper ca vedeti in poze si recunoasteti mixul de plante despre care v-am povestit deja ca il folosesc, toate culese si uscate de mine. 

Florile de soc sunt din cele culese si uscate in gradina noastra din Ardeal chiar inainte de a pleca de acolo, in iunie 2020. Da, sunt inca foarte bune, daca asta ma intrebati. Le-am uscat atunci foarte bine si, puse si acum in ceai, isi dezvolta aroma, iar florile arata in apa fierbinte de parca acum sunt culese.

Plantele de Coada calului si de Cretisoara sunt culese anul trecut in iulie-august. La fel si frunzele de mur si de zmeur. Macesele sunt culese anul trecut in octombrie. Frunzele de papadie le-am cules anul acesta in aprilie. Iar menta este culeasa anul acesta, pe la mijlocul lunii mai, odata cu ultima tura de urzici. Am documentat totul pe blog, puteti sa verificati. :)))

Cafeaua si cacaua fac parte prin default din rutina zilei, deci nu le puteam rata. 

 

Sa revenim la reteta.

Pasul 3. Se pune usturoiul la calit in ulei, ca sa-si dezvolte aroma. Se fotografiaza, desigur. A nu se uita! 

Cand usturoiul este auriu, se adauga ceapa si putin morcov. Morcovul are rolul de a atenua mirosul acela teribil de puternic si neplacut de ceapa prajita. Se amesteca, se caleste ceapa pana cand este lucioasa si moale si se adauga ciupercile. Ele au nevoie de sare si piper pentru a-si dezvolta aroma si sucul specific si pentru a se inmuia. Aici este momentul de a adauga si ceva verdeturi, condimente. Eu am avut doar cimbru in casa, pentru ca am uitat sa trec pe lista de cumparaturi verdeturile. :))) 

Vine randul la adaugat in cratita pentru ardeii capia si fasolea verde. Apoi se adauga vreo trei cani de apa si se lasa la sotat cu capacul deasupra pana cand se inmoaie legumele. Foto la fiecare pas, nu uitati! :))))

Dupa ce morcovii sunt aproape gata, aldente, se adauga si dovleceii. Daca este cazul, se mai pune o cana cu apa. Si se lasa la fiert. Din cand in cand se amesteca usor, prin rasturnare. 

Pasul 4. Cat timp asteptam sa se gateasca legumele, mai aruncam cate un ochi afara, iar daca vedem cate un nor care are forma Romaniei, imediat il fotografiem, caci isi va schimba forma in secunda 2 si ratati mandrete de nor cu care puteti sa va laudati pe facebook sau pe blog. In cazul meu, iata, acum suntem la pasul 4, cel in care ma laud cu norul minune. :)))

In cazul in care aveti ghinionul sa nu va apara nici un nor smecher, asta e, aveti ghinion. Sariti peste pasul 4. Dar nu mai garantez ca o sa va iasa reteta cum trebuie. Riscati enorm, sa stiti! :)))

Deci, stati cu ochii pe geam!!!!!! :)))

Pasul 5. Dupa ce constatati ca legumele s-au gatit, in cazul in care n-ati uitat de ele si nu le-ati ars, nu, eu nu am uitat de ele, deci nu le-am ars, vine momentul sa adaugati quinoa care a stat vreo doua ore la inmuiat, si dupa ce ati spalat-o bine cu apa rece si ati strecurat-o.

Mancarea deja miroase ametitor de bine, toata statiunea a simtit mirosul usturoiului, s-au format grupuri care picheteaza in fata blocului, unii pro, altii contra, dar nu conteaza ce striga, oricum nu se intelege nimic, caci motocoasa zbarnaie din toti rarunchii taind gazonul si papadiile noastre frumoase, deci trecem mai departe.

Totusi, nu strica sa mai faceti cateva poze cerului si verdelui crud din castanii din fata blocului, caci decorul se schimba nu de la o zi la alta, ci de la o ora la alta, si ne vom trezi ca peste doua ore nu mai este primavara, ci vara de-a dreptul, asa cum este deja la Bucuresti zilele acestea. 

Acolo au bifat prima zi cu 29 grade ieri, nu stiu cum vor rezista la cele 40 grade care urmeaza prin iulie-august. Noi inca ne invartim la o diferenta de plus/minus 10 grade mai jos sub Bucuresti, si desi am atins abia  17 grade azi, am avut impresia ca a fost ca o zi obisnuita de plaja. :))))

Dar, sa nu ne pierdem in aprecieri comparative si in speculatii, si sa nu uitam sa facem fotografii verdelui crud primavaratic pe care il mai avem de admirat doar cateva minute inainte de a se trasforma in verde intens de vara. :)))

Pasul 6. Dupa o vreme, dupa ce am facut fotografiile dorite la toate frunzele castanilor din fata ochilor, dar si la varful muntelui din fata blocului, cu partiile lui de schi cu tot, deja verzi si ele, ne amintim ca avem pe foc si o cratita cu mancare si ne intoarcem degraba la aragaz ca sa verificam daca s-a ars mancarea sau nu. Din fericire, nu, nu s-a intamplat nimic de acest gen, este doar pentru impresia artistica, deci doar coloram putin povestea pentru cititorul pasionat de suspans. :)))

Descoperind cu mare usurare ca n-am ars mancarea - ah, daca as fi ars-o! ce drama ar fi iesit din insemnarea asta! ce fum! ce cratita buna de aruncat! ce vecini panicati pe la ferestre! ce pompieri veniti sa ne salveze! dar asta e, n-a fost sa fie! :)))) -  ne intrebam ce mai avem de pus in ea. 

Nu ca n-am sti, dar trebuie sa piperam cu si mai mult suspans, caci am primit reclamatii ca nu am suficient suspans in povestile mele. Cum? Nici o crima (in afara de taiatul legumelor), nici o drama (in afara de fiertul in apa clocotita), nici o barfa, nici o reclamatie, nici o... nimic? 

Deci, pentru a nu-mi pierde cititorul pasionat de suspans, dar si unicul cititor al blogului meu, sa recunoastem, adica sora mea, Jeni, voi adauga mai des condimente picante, iuti si tari. 

Despre ce vorbeam....? Ah, da, ne intrebam daca mai punem ceva in mancare sau ne prefacem ca asta a fost tot si terminam mai repede munca si iesim la plimbare, ca deja ne-am saturat de bucatarie. :)))

Ok, sa adaugam si niste fusilli din faina de mazare, doar pentru ca deja ii aveam in dulap. Nu, nu erau in reteta initial, dar, conform intuitiei mele de gospodina geniala ce sunt, care are bucataria la degetul mic si lauda de sine tot acolo, am considerat ca ar fi bine sa mai adaug ceva. Nu va pot spune de ce si cum am ajuns la aceasta concluzie, intuitia mea asa mi-a spus, asa am facut. Sau poate ca am primit vreun mesaj din astral, sau poate mi-a vorbit Sinele meu Inalt, ori poate am primit vreo ghidare subtila de la vreo entitate specializata in gatit quinoa cu legume.....  ;-))))

Deci, intelegeti, asta mi s-a transmis, asta am facut. Am adaugat fusilli, nah! 

Faceti si voi asa daca vreti sa va iasa reteta cum mi-a iesit mie, si daca vreti sa va picheteze si pe voi vecinii pe la usa apartamentului, pofticiosi, cum ca vor si ei. :))))

Pasul 6 BIS. :))) (V-am zis de la inceput ca nu-i o reteta normala si ca pasii sunt complet diferiti!) 

Cat timp fierb si pastele fusilli, sunteti distrasi de zgomotul si mai puternic al motocoasei, care acum pare ca tunde chiar din bucataria voastra, ori din balcon, atat de tare se aude. Va uitati pe geam si constatati ca Omul cu motocoasa tunde gazonul fix din spatiul verde al blocului propriu. 

Este bine ca sa nu fie rau, desigur. Mai bine sa tunda decat sa nu tunda. :)))

Fotografiati! Nu uitati sa fotografiati! Dar mai discret, asa, cat sa nu creada omul ca sunteti de la vreo organizatie secreta de spionaj si doriti sa-l prindeti in flagrant delict cand.... nu stiu.... cand tunde iarba! Ca doar n-o s-o tunda noaptea, pe intuneric, cand toata lumea doarme si nu-l poate fotografia nimeni!

Pasul 6 dublu BIS. :)))))  La mancarea asta nu se pune bulion. Doar daca vreti. Eu n-am vrut. Insa, atunci cand nu pun bulion in macare, eu adaug un pic de sfecla rosie cruda, pe care o am gata tocata marunt la congelator. 

Se pune dupa ce s-a oprit focul la aragaz. sfecla nu se fierbe, altfel veti avea o mancare albastra-vinetie si, oricat de buna ar fi, n-o sa mai aveti apetit pentru ea. Situatie in care chiar o sa vreti sa le-o donati vecinilor pofticiosi, ca sa scapati de ea, nu din alt motiv. :)))

Pasul 6 triplu BIS. :))))) (nu mai pot de ras!!!! cine a mai pomenitv reteta cu pasul 6 triplu BIS?? :)))) 

Acum mancarea ar putea fi gata. Daca vreti. Cine vrea se poate opri aici. Eu n-am vrut. 

Adica, daca tot am ratat plimbarea de azi, ce mai contau inca vreo zece minute in bucatarie? :)))

Asa ca, mergand pe principiul meu infailibil, "totul sau nimic", mi-am zic ca mai bine totul decat nimic si am mai scos din congelator o portie de urzici oparite. N-aveau ce sa strice..... :)))))

Asadar, pasul acesta este optional. Daca aveti si daca vreti cu urzici, bine, daca nu, tot bine. Nu va panicati , este foarte buna si fara urzici, doar v-am spus ca vecinii pichetau pe la usa, deci mirosea divin, iar gustul nici nu putea fi altfel decat tot divin. :)))

Pasul 7. Daaaa, in sfarsit, pasul 7!!!! Nu mai aveati rabdare nici voi sa ajung la pasul 7? Va cred!:)))))

Dupa cum puteti constata, pasul 7 vine cu degustarea operei de arta! Caci si Dumnezeu s-a odihnit in a 7-a zi. :)))

Sa va spun cum a iesit? Combinatia aia dintre ciuperci, dovlecei, urzici, dulceata de mazare din fusilli, usturoiul.... in fine, nu le mai insir pe toate..... a iesit de milioane! Milioane de aplauze, desigur, caci n-am vandut nici macar o lingura nimanui, nu de alta, dar mancarea asta nu-i pentru oricine, este numai pentru initiati!  :)))

Trebuie sa fi atins deja nivele foarte inalte de vibratie, de purificare ancestrala, de eliberare de karma, si sa te regasesti deja de foarte multi ani pe Calea Ascensiunii, ca sa poti sa te numeri printre putinii privilegiati care au dreptul divin de a gusta din asa ceva! Nuuuu, nu-i pentru oricine! Nuuu, nu mai insistati! 

Eu v-am dat reteta, dar, atentie, o faceti pe riscul vostru, este numai responsabilitatea voastra daca incercati sa o reproduceti! Si, atentie, daca nu aveti absolut toate ingredientele enumerate, daca nu aveti toate variabilele puse in discutie, inclusiv Omul cu motocoasa, cel care creeaza atmosfera potrivita cresterii in vibratie, degeaba! N-o sa va iasa! Sa nu ziceti ca nu v-am spus! 

Adica, daca pana si noi, care, orisicat, nu suntem orisicine, am avut ceva emotii cand am gustat din farfurie, va dati seama! Daca ne volatilizam instantaneu? Daca deveneam brusc invizibili? Daca treceam in alte dimensiuni pe nepusa masa, fara sa stie nimeni? Adica, fara Bubulina? Va dati seama ca Bubulinuta nici n-ar fi stiut ca noi am disparut in eteric doar dupa o lingura din aceasta mancare magica? 

Nu-i de gluma! Deci va avertizez: daca va stiti curati, integri, fara pata, cu trecutul rezolvat, cu stringurile taiate, cu iertarile la zi, cu purificarile bifate si cu Flacara Violeta la indemana, pentru orice situatie, ok, indrazniti. Pana la urma, nu putem transcede mai presus daca nu indraznim! :))))

Totusi, repet, mare atentie la Omul cu motocoasa! Mai bine sa fie, decat sa lipseasca! :))))

La final, tot ce am mai avut de facut, a fost sa strecor ceaiul pe care il preparasem in pauza de masa si sa-l degust, dupa ce l-am decorat princiar cu frunze de menta. Ah, divin! :)

Iar culoarea...? Cogniac, nu alta! Numai bun de servit cu gheata in zilele caniculare de vara. 

Cum aici, la Predeal, canicula inseamna in jur de 20-25 de grade, putem spune ca de saptamana viitoare vine vara! :)))) 

22.06.2023