Azi am gatit in 7 ore cat pentru 7 oameni

 

Actualizare in 09.05.2023: texte si poze noi la final

Motto: "Buna ziua, dragii mei, eu sunt Jamila. Bine ati venit in bucataria mea!"

Asa isi incepe, invariabil, Jamila fiecare clip de pe youtube in care isi prezinta retetele culinare. Daca schimbam "eu sunt Jamila" cu "eu sunt o jamiluta", gata, putem spune ca am facut introducerea a ceea ce urmeaza. :)

Azi a fost pentru mine o zi de gatit, asa cum previzionasem de ieri. Si nu numai pentru ca aveam o tona de urzici proaspat culese, care trebuiau procesate, ci si pentru ca prognozele meteo anuntasera o zi ploioasa si rece. Si, se stie, atunci cand ploua, eu gatesc. :)))

Bine, bine, nu gatesc chiar de fiecare data cand ploua, insa, daca trebuie sa-mi organizez timpul si sa-mi aloc o zi pentru gatit, mai intai verific prognoza meteo si, daca se anunta vreo zi mai ploioasa, mai intunecata, mai rece si mai buna pentru dormit si numarat bani, ei bine, eu gatesc in ziua aia. Ca sa am libere zilele cu soare, nu de alta. Sa nu ratez vreo zi de plimbare! :) 

Asadar, azi s-a confirmat prognoza chiar de la primele ore ale dimineatii. Ploaia torentiala de ieri, cea care m-a alungat repede acasa de pe dealul cu urzici, salvandu-l de la defrisarea totala de frunzele urzicatoare, ploaia, ziceam, s-a perpetuat si azi, ploand marunt si des cam toata ziua de azi. Ba, ca sa fie decorul si mai interesant, s-a adunat si o ceata deasa si laptoasa de pe deasupra padurii, venind in valuri-valuri, retragandu-se pentru scurte rastimpuri, si revenind apoi si mai groasa, buna de taiat cu cutitul.

Pe o astfel de vreme m-am apucat azi de gatit. Adrian imi cumparase tot ce aveam nevoie inca de dimineata, inainte de a ma trezi eu, conform listei stabilita impreuna de aseara. Am facut mai intai un proiect de meniu, pentru "guvern", l-am discutat si analizat, l-am supus la vot, apoi, dupa adoptare, am generat si metodologia de aplicare. Asa ca, pe la ora pranzului, eram gata de implementat procedurile. :)))

1. Primul fel de mancare de pe lista prezentata "guvernului" a fost o ciorba cu urzici. Ingredientele au fost mai multe si variate, desigur, ca sa aiba gust, consistenta si sa stinga deplin poftele cele ispititoare. 

Am pus in ciorba asta mai multe: ceapa, morcovi, pastarnac, telina, ardei gras rosu, linte verde, paste fusilli din faina de mazare, suc de rosii si verdeata (leustean si patrunjel). Ulei, sare si piper se subinteleg, nu exista reteta fara aceste ingrediente de baza. 

M-am apucat de treaba pe la ora 12, iar pe la ora 13, cand am facut o pauza de masa si de cafea de o ora, eram deja cu legumele curatate, tocate si puse la fiert la foc mic. Dupa pauza, am continuat cu adaugarea lintei, a pastelor, a urzicilor si sucului de rosii. Pe la ora 15 ciorba mea a fost gata, cand i-am pus verdeata si capacul.

Din cand in cand am mai aruncat si cate un ochi pe fereastra, ca sa verific starea vremii, sa ma asigur ca am ploaie pe fundal, cortina de ceata la scena deschisa si frigul specific, montan, de vreme ploioasa, care sa adauge un efect special teribil de puternic spectacolului. 

Am gatit cu fereastra deschisa tot timpul, asa ca in cele cateva ore petrecute azi in bucatarie mi-a fost asigurata atmosfera potrivita cu scenariul. Padurea fumega si ea constant, fara pauze, aruncand spre noi valatuci albi de ceata grea.

2. In paralel cu ciorba, cat am asteptat sa fiarba ingredientele in ordinea adaugarii lor, dupa specific, m-am apucat de pregatit reteta celui de-al doilea fel de mancare de pe ordinea de zi, conform proiectului aprobat si adoptat de "guvern": cartofi dulci la cuptor.

Eu pregatesc acesti cartofi dulci la cuptor extrem de simplu: ii tai in bucati medii, adaug mult usturoi taiat felii, ceapa taiata pestisori, boia de ardei, sare si ulei. Amestec bine si apoi insir ca soldateii toate bucatile pe o tava de cuptor, deasupra unei hartii de copt. 

Ca sa amestec cat mai bine toate ingredientele, azi am impartit cartofii in trei vase. Toata cantitatea mi-a ajuns pentru doua tavi mari de cuptor. Sa va mai spun cum mirosea in bucatarie de la usturoiul ala amestecat cu toate cele enumerate? Yammmmmiiii.....

M-am apucat de pregatit cartofii pe la 14:30, iar pe la 15:10 am bagat prima tava in cuptor. Va reamintesc ca lucram in paralel si la ciorba, da? Sa nu uitati. Deschisesem un front comun pentru mai multe... como si dice?... task-uri? .... ba bene. :))))

Cartofii dulci se fac foarte repede, asa ca pe la 15:30 am scos prima tava din cuptor si am pregatit-o pe a doua. Afara, ploaia continua mocaneste sa cante prin burlane, ceata dansa in valuri pe scena, iar frigul parea sa nu deranjeze prea mult spectatorii din tribune. :)

La ora 17 cartofii au fost gata. Doua tavi. Doua ore si jumatate cu totul. Dar si cu alte task-uri in paralel, repet! :)

3. Al treilea fel de mancare din meniu a fost o tava cu fasole verde la cuptor. Ca o completare verde pentru cartofii dulci. Sa mai reducem carbohidratii! ;-)

M-am apucat de asta in paralel cu cele de mai sus, pe la ora 16. Reteta este aceeasi ca si la cartofi. Usturoi taiat felii, ceapa rosie taiata pestisori, sare, ulei, amestecate bine cu fasolea in tava, o cana cu apa si la cuptor pentru vreo ora.  Dupa o ora, am amestecat usor in tava, sa se gateasca uniform toata cantitatea de fasole, apoi am mai lasat-o in cuptor inca o ora si jumatate. 

La ora 18:30 a fost gata. A durat mai mult decat ma asteptam, fasolea asta a fiert ceva mai greu, dar a iesit delicioasa. Doua ore si jumatate, in total. 

Bineinteles, si de data asta am avut grija sa nu am timpi morti. Cat a stat tava in cuptor, mi-am alocat atentia catre urmatoarea activitate culinara.

Ma intrebati daca spectacolul de afara, cel cu ploaia, s-a modificat? Nope. Doar accentele au alternat usor. Cand piano, cand piano forte, cand allegretto, cand furtunoso.... Poftim? Ce ziceti? Nu exista "furtunoso"? Exista, exista, va asigur eu. :))))

4. Probabil ca va tot intrebati ce s-a intamplat cu urzicile de ieri, caci, in afara de castronul acela plin, pus in ciorba, altceva nu v-am aratat. :)))

Ei bine, de urzici abia la final m-am apucat. A fost cel mai laborios proces din toate cate am avut de facut azi. Urzicile trebuiau curatate (din fericire, nu prea am avut ce curata, doar cateva fire razlete de iarba), portionate, spalate in doua ape, oparite si puse in caserole, stadiu in care sunt numai bune pentru folosit la orice retete ne dorim. 

In congelator nu, nu mai incape nimic, deci trebuia sa gandesc bine de tot pasul urmator, astfel incat sa folosesc intelept comoara mea de frunze, pe care am cules-o ieri cu mari eforturi, timp de doua ore (ce, credeati ca mi-a fost usor sa stau aplecata sa rup varf cu varf cele trei pungi pline?). :))

Pe de alta parte, nici nu le-as fi gatit pe toate deodata, caci era mult prea mult doar pentru noi doi. Ce sa fac, ce sa fac? 

Am verificat proiectul de guvern, am recitit metodologia, am spicuit inca o data prin proceduri, prin norme si prin toata documentatia aferenta... nimic! N-am gasit instructiuni. :)))

Asa ca am dedus ca in acel stadiu aveam voie la libera initiativa! :))))

Nu ca n-as fi avut voie si in cazul celorlalte situatii de mai sus. Am avut, caci am gatit dupa cum am vrut, am schimbat retetele obisnuite, am introdus idei noi, inovatoare, am atacat frontal si in paralel fiecare pas, fara nici un impediment. Totusi, urzicile astea atat de multe mi-au ridicat la fileu o mare provocare! :)))

Au rezultat 7 masuri. Una o pusesem in ciorba, deci ramasesera 6 masuri. Cum sa procedez? 

Era prea tarziu ca sa ma mai apuc de pregatit piureul de urzici. Si eram deja si prea obosita dupa cele 7 ore de stat in bucatarie si de gatit la foc continuu.

Ce credeti ca am facut? Am avut o idee geniala! Una extraordinara, una fara precedent! :)))

Dar, despre asta veti afla in episodul urmator. :))))

Spectacolul de afara - cel cu ploaia, sper ca n-ati uitat! - s-a incheiat apoteotic, varsandu-se peste oras un ocean de iaurt, de ceata alba, de sa-ti bagi degetele in ochi, nu alta. N-a mai fost nevoie nici de cortina, nici de aplauzele de final, nici de bis si nici de ovatii, caci nu se mai vedeau actorii intre ei, spectatorii pe actori si nici specatorii intre ei, daca e sa fim corecti. :))))

Pe la ora 19 imi terminasem toate treburile in bucatarie, mancarea era gata, curatenia era gata, vasele erau spalate, sterse si puse in dulapuri, la locurile lor, fereastra era inchisa, iar caloriferele pornisera sa incalzeasca sala de teatru, caci piesa se sfarsise spre uimirea tuturor. Doar piesa, atentie, nu si ploaia! Ploaia a continuat si inca mai ploua si acum, dupa ora 23, ora la care inca scriu aici.

Din fericire, se anunta pentru maine o piesa noua, una cu soare si cald, numai buna pentru plimbare. Sau... in fine.... macar ceata sa nu mai fie. Zic si eu. Desi... chiar nu-mi mai pasa, maine ne plimbam oricum ar fi! :))))

PS. Sa reveniti aici maine, ca sa aflati marele secret in legatura cu urzicile, ideea mea geniala, extraordinara, cea fara precedent! Nu uitati! :))))

Actualizare in 09.05.2023:

Azi, a doua zi din poveste, cea de dupa cele prezentate mai sus, am servit amandoi ce-am gatit eu ieri. Plus ce-am mai gatit eu azi, caci,, desigur, ati retinut ca ieri n-am mai avut nici timp si nici baterie la echipamentul de lucru, a se citi "entuziasm", ca sa mai fac piureul de urzici. 

Asa ca l-am pregatit azi, cu putin timp inainte de a ne aseza la masa, ca nu dureaza mai mult de 15 minute de facut, avand urzicile oparite de ieri. 

Ciorba a iesit nemaipomenita! Era de la sine inteles, evident, dar m-am gandit ca nu strica sa mai precizez si eu o data, ca o lauda in plus nu-i niciodata in plus. :))))

Iar felul doi, in combinatia aia teribil de sofisticata, cum la nici un restaurant de fite nu poti gasi, ne-a satisfacut deplin pofta cea mare, caci mai ales la piureul ala de urzici cu oul ochi imi era mie gandul. :))

Am facut si poze, ba chiar pot spune ca am facut foarte multe poze, cat pentru 7 zile, ca sa-mi potolesc si pofta aia de fotografiat pe ziua de azi. Sa-mi fac targhetul, adica. :)

La final, am servit si "cafeaua ceremoniala", dar si "cacaua ecstatica". Termenii acestia nu ne apartin, sunt licentele unora care.... dar, in fine, sa nu le facem reclama, ci doar sa ne amuzam de ei, caci cu asa ceva inca n-am auzit sa se mai fi promovat cineva pe domeniul spiritual si de dezvoltare personala. :)))

Trebuie si noi sa ne regandim strategia de promovare si sa ne punem in valoare altfel, folosindu-ne de cea mai pretioasa comoara din dotare, respectiv, urzicile. :)))

Sa zicem, de exemplu, cam asa: 

"Organizam un eveniment unic, dedicat sufletelor de vibratie inalta, care doresc sa-si eleveze si energia corpurilor fizice prin consumul ecstatic de Urzici Imperiale, gatite prin proceduri mistice, purificate prin invocatii si simboluri absconse, si servite intr-o aura de lumina aurie, in acompaniamentul ingeresc al corurilor din al 12-lea Cer, sub comanda nemijlocita a grupului de dirijori cosmici, format din Arhangheli, Sfinti Inaltati, Maestri Ascensionati si alte Fiinte de Lumina Angelice."

Si nu am servi aceste minunatii de Urzici Imperiale decat in anumite date fixe din calendar, strict legate de anumite configuratii astrologice si de anumite cifre magice, care functioneaza ca niste portaluri misterioase, prin care doar cei initiati vor putea trece. 

Fiecare participant isi va primi "Citirea in Urzici", nicidecum in tarod. 

"Taro-urzicologie" se numeste aceasta stiinta ezoterica, oculta, ca sa stiti.  :)))

Adevarurile cele mai profunde vor fi revelate chiar de la prima inghititura! De la a doua inghititura deja se produc minuni in corpul fizic, se vindeca toate cele care au mai ramas nevindecate, nu conteaza ce, dureaza doar mai putin de doua minute si gata!

Urzicile Magice sterg din Registrele Akashice toata karma din trecut, prezent si viitor, rescriu ADN-ul, il reconfigureaza si il activeaza conform noii scheme cosmice, conform Noii Lumi. 

In plus, reseteaza toate programele genetice, transgenerationale, anuleaza stringurile si comuta destinul consumatorului spre Noua Directiva Cosmica, despre care inca n-a auzit nimeni, caci asta este licenta noastra, deci, daca veti mai citi despre ea si in alta parte sa stiti ca ne-au copiat! :)))))

Deci, gata, cam asta e. Ne-am facut reclama si noi. :))))

PS. Pentru cei care, dincolo de subiectul "macare" si "urzici ecstatice", sunt curiosi sa afle si cum este vremea azi in Predeal, precizez ca nu mai ploua! Nici ceata n-a mai fost azi, dar cerul a ramas acoperit de un plafon cenusiu de nori. 

Am constatat ca, totusi, ploaia de ieri a avut un impact extraordinar de mare asupra vegetatiei montane, caci azi, pana chiar si castanii din fata blocului nostru, cei mai intarziati dintre toti copacii, au pe varfurile crengilor mici pamatufuri de frunze verde-crud-usor-roscat. 

In cel mult o saptamana de azi inainte ma astept sa vedem si noi coroane verzi de frunze in jurul siluetelor golase de crengi si trunchiuri negre. 

Avem noi, ce-i drept, brazii vesnic verzi, dar tare ne-am mai bucura sa se umple de verde si ceilalti pomi. Caci pana si papadiile au inceput a inflori, deci nu mai au nici o scuza! :))

*

"Dumnezeu a scris promisiunea Învierii nu doar în cărți, ci în fiecare frunză de la începutul primăverii." Martin Luther

08.05.2023