Primele "conserve" pentru iarna

 =

Mai intai vreau sa va pun la curent cu stadiul cosirii ierbii din parcul din fata blocului nostru. Stiu ca este un subiect vital pentru voi, asa ca nu va voi priva de ultimele detalii. :))))

Procesul a continuat si azi, caci parcul este mare si nu poate fi cosit intr-o singura zi. Dar se pare ca nici in doua zile, caci nu a fost terminat nici azi. Sa vedem maine ce va fi. :)))

Oricum, azi, fiind zi de cosit, rezulta ca - ati dedus bine! - a fost zi frumoasa, insorita, fara ploi, da? In consecinta, azi n-am gatit, ci ne-am plimbat! :))))

Vedeti, cat traieste omul invata. De data asta noi am invatat ca vremea cea mai probabila aici, la munte, o obtinem de la Omul cu motocoasa, nicidecum de la prognozele meteo oficiale. Ca sa stiti. 

Cand se aud in statiune zbarnaind motoare de motocoasa, e clar, nu ploua. :))))

Asa ca am iesit la plimbarea de dimineata, ca sa ne facem norma la numarul de pasi pe zi. Nu vreau sa ratez nici o sesiune de "sport fara efort", cum ii spun eu. :)))

Nu de alta, dar abia m-am centrat in ritmul de primavara-vara si abia acum pot sa declar cu mandrie si cu satisfactie ca pot intra lejer in blugii albi-bleu de vara! Etalonul, da! :))))

Voi da si niste autografe mai tarziu, dupa interviuri, va rog, nu va panicati! :))))))

Dupa plimbarea de inspectie prin Predeal, ne-am intors acasa si, cum deja era ceva animatie prin fata blocului, ceva activitate de voluntariat, ceva vecini si vecine iesite la curatenia de primavara, mai exact la greblat iarba cosita ieri si curatat gazonul din fata condominiului in care locuim, Adrian li s-a alaturat si a contribuit si el la bunastarea si frumusetea spatiului verde care apartine micii noastre comunitati.

Au greblat, au strans iarba in saci de plastic si au eliberat complet gazonul de resturi, pentru ca iarba sa se regenereze mult mai repede si mai usor.

Asta se intampla peste tot acum, in Predeal. Este perioada curateniei generale prin gradini si prin spatiile verzi din jurul blocurilor, hotelurilor si restaurantelor. Deh, statiune turistica. :) 

Chiar admirasem azi dimineata, in timpul plimbarii, un alt grup de vecini voluntari, de la un alt bloc, iesit la cosit, greblat, maturat si amenajat cu flori, la vopsit de garduri si la dat cu var pe pomii din micul areal din fata intrarii unui imobil. 

Era acolo o asa efuziune colectiva, un anume entuziasm al lucrului in echipa, o satisfactie care plutea in aer, fiecare fiind foarte multumit, vazand si admirandu-si propriile rezultate, de mai mare dragul! 

 

Inainte de a trece la subiectul din titlu, o sa asez aici si ultimele poze cu papadiile din parcul de vis-a-vis de noi. 

Anul acesta Primaria s-a pornit mult mai devreme cu amenajarea turistica a statiunii. 

Anul trecut, prima cosire de gazon a inceput prin iunie. Si, intradevar, iarba ajunsese pana la brau.  :)

 

Dupa fotografiile de afara, sa trecem la fotografiile din interior. In balcon am desfiintat unul din suportii pe care uscasem menta si am unit intreaga cantitate de frunze uscate doar pe al doilea suport.

Si, pentru ca frunzele erau chiar foarte bine uscate, am decis ca este timpul sa le pun la borcane si sa eliberez spatiul din balcon pentru a amenaja locul de baut cafeaua dimineata.

Si, ca tot am amintit de cafea, chiar mi-am umplut o cana cu licoarea fermecata si m-am pornit pe scos borcanele de prin dulapuri, de adunat capacele pentru ele si de etichetat. 

Mi-am inceput sesiunea foto cu 8 borcane, insa am incheiat-o cu 18. Dap, atatea am umplut cu frunzele de menta din balcon! Asta, da, recolta bogata! 

Daca voi continua in ritmul asta, vom umple si rafturile din boxa numai cu borcane pline cu... frunze pentru ceaiuri! :))))

Pai, pentru noi, acum, cam astea sunt conservele pentru iarna preferate! Next level, nu? ;-)

PS. Sa va dau un pont: in borcanele cu frunze uscate, se pune cate un varf de lingurita de sare si cateva boabe de orez (5-10 buc) in fiecare borcan, pentru a absorbi eventuala umezeala. In felul acesta se pastreaza foarte mult timp fara probleme, chiar si trei ani, cum am testat deja, deci recomand din proprie experienta.

Eu pun si sarea si orezul chiar deasupra. Nu conteaza ca ulterior se pot lua cu tot cu frunzele si ajung in ceai. Eu chiar am preluat ideea asta de la un articol de pe internet, in care spunea ca un praf mic de sare in ceai atenueaza gustul neplacut, astringent, al taninului, cel care va face gura punga, in functie de ceai (taninul este prezent in special in frunze, nu in flori). 

Si chiar asa este! Am testat. Eu nu mai beau ceaiul fara sa pun pun pic de sare chiar de la inceput, cand pun frunzele si florile uscate la fiert. Efectul se aseamana cu cel de dedurizare al apei. 

PS. Si.... daca stau bine sa ma gandesc..... de fapt nu acestea sunt primele conserve. Primele au fost cele 4 borcane cu frunze uscate de papadii! :)  

Este pentru prima data cand culeg si usuc frunze de papadii, asa ca am inceput timid, cu o cantitate de proba. Apoi, cand mi-am dat seama ca merita, deja inflorisera papadiile. Frunzele se culeg in perioada de dinaintea infloririi, cat sunt fragede. Ulterior infloririi, ele devin amare. Asa am citit pe internet, nu am probat. 

 

23.05.2023

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu