Primele urzici - pentru prima ciorba de primavara si nu numai!

 

Povestea urzicilor a inceput, de fapt, de ieri, cu ocazia plimbarii noastre pe langa padure.

A fost zilele acestea, de la Paste incoace, o vreme minunata, s-a incalzit si la noi, iar ieri am putut sa ne plimbam in pulovere, fara geci sau jachete, ceea ce este nemaipomenit! Abia asteptam sa scapam si noi de hainele groase. Nu mai demult de chiar noaptea de Inviere a fost un frig incredibil, fiind nevoiti sa iesim din casa infofoliti in hainele de iarna, cu caciuli, manusi, fulare, si tot echipamentul de ger. Au fost -5gr.C! De-acum, gata! A venit si la noi primavara! Azi am avut 14 gr.C ! :))

Ieri, ajungand pe la liziera padurii, am avut doua surprize. Una placuta si una neplacuta.

Incep cu cea neplacuta: chiar la marginea padurii din care izvoraste raul Prahova, Primaria a dat autorizatie pentru un santier de exploatare forestiera. Cica pentru intretinerea padurii. Aiurea! Pentru lemnul de fag sanatos, numai bun pentru mobila sau pentru foc. Am vazut ce au taiat. Pomi inalti, sanatosi, de peste 20-30 de ani. 

Asta este lumea in care traim, asa ca nu vreau sa fac o drama din acest subiect, dar nu pot sa trec atat de usor peste asta. De anul trecut parca au inebunit cu totii prin statiune: unde vad un copac batran, fie brad, fie fag, nu dureaza mult si apare o drujba sau mai multe. O multime de pomi frumosi au disparut...

Las intai pozele facute ieri, cu exploatarea forestiera si apoi continui cu vestea placuta.

In timp ce faceam pozele, s-a nimerit ca tocmai atunci sa se apropie de locul unde ne oprisem noi doi un muncitor care lucra acolo. Sau poate un sef, ceva. Care, vazandu-ma ca fotografiez, el a crezut ca filmez si s-a simtit obligat sa ma informeze ca acolo ”sa stiti ca este o exploatare forestiera autorizata, doamna!”

L-am simtit incordat, ambalat si pregatit sa intre intr-o polemica, dar nu i-am oferit ocazia. Nu i-am dat nici o atentie, el si-a vazut de drum mai departe dezamorsat prin lipsa de opozitie, insa ulterior, discutand cu Adrian, am ajuns amanoi la concluzia ca, probabil, omul fusese deja de mai multe ori admonestat de oameni si fusese nevoit de mai multe ori sa se justifice si sa raspunda acuzelor, incat era ca un arc sub presiune si se simtea obligat sa se justifice deja inainte ca cineva sa-i spuna ceva sau sa-l ia la intrebari. 

Este un lant al slabiciunilor, al mafiei lemnului, al coruptiei generalizate si nu ne indoim ca aceste asa-numite ”Lucrari de exploatare forestiera de intretinere” ar face exceptie de la aceasta regula, din pacate. Cine sta sa verifice si sa controleze respectarea volumului de lemn taiat? Offf...

Primele poze sunt o perspectiva inspre Bucegi: in stanga bradului din centru se vede Crucea Caraiman, iar in dreapta bradului se vede releul de la Costila. 

Vestea cea placuta a fost ca, dupa ce am depasit zona padurii din care se taiau copacii, am ajuns in dreptul Dealului Urzicilor, cum l-am denumit eu si, cum vremea buna dura de vreo 4 zile, mi-am zis sa verific stadiul aparitiei urzicilor. 

Vazusem o doamna culegand niste urzici intr-o alta zona si am fost sceptica - m-am gandit ca era o turista venita din Bucuresti cu drag de cules si se multumea si cu cele cateva firicele de urzici inca prea mici. 

Asa ca am verificat si am constatat ca, da, iesisera urzicile binisor, oricum, suficiente cat sa pot culege si eu cateva, macar cat sa fac o ciorba cu urzici, prima ciorba de primavara pe anul asta.

Mi-am facut, deci, planul de ieri: maine, vineri adica, avm programata ziua mea de gatit. Asa ca, daca tot iesisera urzicile, mi-am propus sa fac o ciorba de urzici usoara, perfect binevenita dupa zilele de Paste. 

Sincronizarea este perfecta, cu atat mai mult cu cat, dupa aceste zile de soare, senin si cald, pentru maine se anunta ploaie, perfecta de gatit in bucatarie. Deci azi ar fi fost ziua optima pentru cules.

Bineinteles ca azi, primul lucru pe care l-am facut dupa ce ne-am baut cafeaua diminetii, a fost sa-mi pregatesc intrumentele de lucru: 

(1) sacosa de urzici, adica aceea care are sloganul potrivit ”Am pofta de ce am in plasa!” Este foarte importanta sacosa asta! Urzicile nu pot fi culese in alta sacosa, retineti! :)))

(2) cateva pungi de plastic - cele in care urzicile sunt luate prizoniere - eu mi-am luat trei pungi si bine am facut! le-am umplut pe toate trei! :)))

(3) manusi de unica folosinta - cate doua pentru fiecare mana, caci lupta cu urzicile nu-i o lupta oarecare, ea trebuie cu mare atentie pregatita inainte, pentru a nu exista victime colaterale. :))))

(4) manusile de gradinarit - cele care au palma si degetele cauciucate - se iau peste manusile de unica folosinta! V-am zis - nu se pleaca la razboi cu urzicile fara o strategie, fara un echipament, fara munitie potrivita, fara un plan de atac bine pus la punct! :))))

(5) clestele de prins parul - la cules de urzici nu se recomanda sa mergeti cu parul valvoi, proaspat coafat, ondulat, lasat in voia vantului, da? :)))

(6) telefonul - este foarte important! Este necesar pentru documentarea procesului. :)))

Ei bine, n-o sa credeti, dar tocmai fix acest ultim instrument din lista l-am uitat acasa. Asa ca am apelat la telefonul lui Adrian. Din acest motiv am facut doar cateva poze. :))

In timpul culesului am descoperit si un cuib foarte mic de pasare la baza unei tufe. Era de nici 10 cm in diametru, cu totul! Minuscul! Cred ca este un cuib ramas de anul trecut, nu stiu daca ar fi avut cand sa fi fost facut in primavara asta... a fost prea frig... in fine, nu stiu...

In concluzie, am cules pana n-am mai avut ce! Am fost prima care a intrat in parcela de urzici anul asta! Erau betele de  urzici ramase de anul trecut, culcate la pamant, uscate si acoperind pamantul ca un scut de protectie a micilor plantute fragede, care abia au rasarit in ultima saptamana.

Asa ca le-am eliberat de bete si am cules nestingherita cat am vrut, mai mult de o ora. 

Trei pungi de plastic pline pana la refuz! O adevarata captura de razboi! :))))

Cand am ajuns in fata blocului, doua vecine care stateau la soare pe banca, la taifas, ne-au interpelat foarte curioase si uimite ca am cules deja urzici si de unde. Nu ca ar fi mers si ele la cules, caci nu sunt genul de amatoare de cules, dar se mirau de noi si de interesul nostru pentru o astfel de actiune aventuroasa. :)))

Ajunsi acasa cu prada de razboi, am servit masa de pranz, apoi m-am apucat sa fac o sesiune adevarata, profesionista, de poze, cu telefonul meu. Ca sa evidentiez comoara, desigur! :)))

Dupa aceea, am luat prima punga, cea mai mare, si m-am apucat sa curat urzicile de resturile vegetative culese cu totul: paie, iarba, frunze diverse, bete, etc. 

M-am apucat de treaba la ora 14:30 si am terminat de curatat prima punga de urzici la ora 16:00. A doua punga mi-a luat mai putin timp, doar o ora, pana la 17:00, iar ultima punga, cu mai putine urzici in ea, am terminat-o la 17:30, cu pozele de rigoare cu tot, dar si cu maturat-spalat-strans.

Apoi le-am spalat in mai multe ape, le-am lasat putin sa se scurga de apa, apoi le-am portionat in caserole. 

Mi-au iesit 14 caserole, din care doua le-am pus impreuna intr-un castron, din care voi face maine ciorba de urzici planificata. 

Asadar, dupa prima sesiune de cules de urzici, am recoltat si am umplut 12 pungi pentru pus la congelator. Sunt atat de multumita!!! :)))

Pentru maine s-a anuntat ploaie, numai bine sa stau sa gatesc si sa fac o pauza de cules, dar poimaine intentionez sa verific si cealalta ”parcela” de urzici de unde am cules anul trecut mai multe. 

Si, peste alte cateva zile, cat sa se regenereze ”cultura” din care am cules azi, voi mai merge din nou acolo, pe Dealul Urzicilor, si voi relua aceasta operatiune de ”gradinarit” extrem de sofisticata, precum este orice lupta in raboi, caci - trebuie sa spun! - chiar si cu atatea manusi, ele tot nesuferite sunt si inteapa la fel de tare daca nimeresc cumva pe la incheietura mainii. :))))

Maine voi face ciorba si voi reveni aici cu vreo cateva poze, ca sa vedeti ce deliciosenie am gatit eu din o parte din frunzele de azi. 

Deci, doamnelor si domnilor, declaram deschisa stagiunea de primavara 2026 de cules de urzici montane! Hip-hip-uraaa!!! :)))

Pana sa-mi termin eu treburile cu procesarea urzicilor, cerul s-a acoperit cu nori, iar acum, pe seara, cand a iesit Adrian cu Ema in inspectia pe intuneric, incepuse deja ploaia.

Deci, pot spune ca am facut o super-mega afacere, caci am folosit fereastra de timp optima pentru primul cules de urzici.

16.04.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI, nu ma intereseaza ce facilitati ofera, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.