Fiecare cu MĂRUL potrivit, in Locul potrivit si la Timpul potrivit.

Marul este considerat dintotdeauna - oare de ce? ;-) - intruchiparea perfecta, metaforica, a unui ideal maret.

Si, indiferent in ce poveste am descoperi prezenta ”marului”, indiferent ca marul ni se prezinta sub forma de ispita, in forma de orava, in forma de descoperire senzationala, trebuie sa recunoastem ca fiecare ”mar”  a fost la timpul si momentul potrivit pentru a produce evolutia. 

Stiind ca fiecare om are liber arbitru si poate alege ce anume vede in marul din fata lui: o ispita, ca in pobestea biblica a lui Adam si Eva? o otrava, ca in povestea Albei ca Zapada si a celor 10 pitici? o intelepciune, ca in povestea descoperirilor gravitationale ale lui Newton? accesul la nemurire prin cunoastere interzisa, ca in povestea regelui Arthur si al lui Avalon (mar)? simbolul sanatatii, frumusetii si abundentei (merele sunt simbolul Afroditei), ca in reclamele moderne facute pentru diseminarea dietelor minune pentru slabit sau sanatate? :))

In 23.04.2021 am scris textul din finalul acestei insemnari. Il regasiti si pe blog, in arhiva, sub titlul ”Newton si marul lui”. 

Fraza cu care mi-am incheiat discursul a fost urmatoarea:

”Care este elementul comun dintre ei? MĂRUL. Cand apare „marul” in viata cuiva, inseamna ca, la nivel mai inalt, in subconstient si in supraconstient, el/ea a ales sa caute, sa descopere si sa accepte Revelatia.”

Aduc in prim plan textul acesta scris in urma cu 5 ani pentru ca are o relevanta speciala in prezent. ;-)

Unii oameni, nemultumiti de povestea lor din prezent, scotocesc in jur povestile altora, cele in care ar vrea sa se regaseasca, si incearca sa forteze alinierea planetelor inspre potrivirea povestii, a locului si timpului acesteia, cu ceea ei isi doresc pentru ei insisi. 

Mai simplu spus, nu vor sa-si accepte locul si timpul in care ei se afla in prezent si se proiecteaza fortat in locul si timpul unei alte povesti, din care ei nu fac parte, dar ar vrea. Asa cum Maștera a vrut frumusetea si locul Albei ca Zapada, si, pentru a obtine asta, i-a dat marul otravit. Insa, se stie, intentia ascunsa a fost devoalata, iar ea si-a primit pedeapsa cu varf si indesat.

O Alba ca Zapada nu isi doreste marul otravit, desigur, dar nu va putea niciodata sa aiba acces la marul din pomul cunoasterii, de exemplu, care numai si numai Evei i-a fost oferit, deci destinat.

La fel, Newton, n-ar putea niciodata sa aiba acces la marul nemuririi al Regelui Arthur, sa zicem, caci, desigur, Newton nu face parte din povestea Avalonului, ci din povestea descoperirii gravitatiei. Asa ca, oricat si-ar fi putut dori el sa nu-i cada marul in cap, totusi, asta a fost destinul lui si sub nici o forma n-ar fi putut evita asta.

Adam si Eva, izgoniti din Rai dupa ce-au muscat din marul cunoasterii, pierzandu-si nemurirea, poate ca si-ar fi dorit marul Regelui Arthur, pentrru redobandirea nemuririi, dar, asta e, li s-a dat un destim pamantean, pentru un alt tip de evolutie. 

Pare-se ca in Rai ar fi stagnat evolutiv, deci marul biblic a fost singura variabila menita a-i debloca din stagnare. Noroc ca Eva a fost fata desteapta si a acceptat, altfel cine stie cate vesnicii s-ar fi plictisit singuri prin Rai, goi si naivi, nestiind nici macar ca sunt singuri printre animale, pasari si insecte. :))))

Dupa marul otravit din care a fost imbiata Alba ca Zapada sa muste nu cred ca tanjeste vreun alt personaj, dar, oricum, ar fi tot degeaba, caci fiecare cu destinul lui. :)))

Ce vreau sa spun este ca fiecare sa fie multumit cu povestea pe care o are! Nu inseamna ca trebuie sa se plafoneze si sa nu evolueze, ci sa nu mai tanjeasca la povestea altora. Fiecare este in povestea potrivita, in locul si la timpul potrivit!

Si vreau sa mai spun ca fiecare ar trebui chiar sa fie recunoscator pentru povestea proprie, din care ar trebui sa incerce sa-si extraga esenta evolutiei. ;-)

Newton a descoperit legea gravitatiei dupa ce a fost lovit in cap de mar, de exemplu. Asta a fost esenta destinului sau. Chiar si a musca din marul otravit a avut un sens in povestea Albei ca Zapada. A evidentiat puterea iubirii, loialitatii, sinceritatii si determinarii. Intrarea in pauza de destin a Albei ca Zapada, prin marul blestemat, a fost o solutie dramatica, evident, dar nu-i este destinata oricui, caci nu oricine este o printesa cu puterea de a o depasi si, mai ales, nu oricine are un print loial si determinat, care sa manifeste finalul fericit, in ciuda blestemelor Masterii. :)))

Cu alte cuvinte, chiar si mai simple: 

Fiecare isi primeste Marul pe care il merita! 

Marul potrivit, in locul potrivit, la timpul potrivit.  :)))

Si acum urmeaza textul meu din 23.04.2021, pe care l-am completat la final cu o mica adnotare, din intelepciunea prezenta. :)))) Nimic nu-i intamplator! ;-)

”Marile revelatii ale omenirii au fost, de regula, la vremea lor, intampinate de profani fie cu un zambet superior, fie chiar cu hohote de ras dispretuitoare sau batjocoritoare.

Asa a patit si Newton la vremea lui. Dar, acum stim cu totii, a fost nevoie ca sa existe doar un singur cap destept de Newton si de un singur mar potrivit, aflat exact la locul si la timpul potrivit, pentru ca teoria gravitatiei sa fie revelata omenirii.

Poate chiar insusi Newton, in momentul impactului cu marul buclucas, a avut ceva reactii grobiene. O injuratura printre dinti, un cucui bine conturat, au facut, probabil, parte din scenariul marii revelatii gravitationale.

Totusi, ulterior, ce-o fi gandit marele Newton despre marul cu pricina, in momentele sale de contemplatie?

S-o fi uitat la cat e de gaunos marul? Daca are viermi, daca e stricat, daca e rosu sau verde, daca e dulce sau acru? Forma si calitatile aparente ale marului au fost, oare, in centrul atentiei marelui om de stiinta? Sau s-a gandit el, oare, cat de importanta a fost prezenta capului propriu acolo, exact in acel moment?

De fapt, el doar s-a intrebat simplu: "De ce?"

Doar capul lui putea descifra enigma din spatele caderii marului. Doar mintea lui a putut naste ganduri revelatorii din aceasta experienta, dupa ce a combinat experienta si cunostintele stiintifice cu experienta si cunostintele ezoterice asimilate, si, astfel a putut contura din eteruri ideea legii gravitatiei.

Dar s-a intrebat, oare, Newton, daca nu cumva el a fost alesul pentru oferirea marii revelatii? Daca nu cumva marul a fost doar un pretext, un mijloc, cel mai potrivit cu capul omului de stiinta?

Fiecarui „cap” i se da „marul” potrivit pentru a putea extrage din „cadere” lectia pregatita. Revelatia.

Exista in aceasta experienta o compatibilitate, o lege a atractiei, o legatura subtila intre subiect si predicat, intre „mar” si „Newton”, o preocupare comuna de rezolvare a unei situatii, de atingere a unui subiect, de urcare a unui nivel. Newton nici n-a banuit ce avea sa urmeze. Dar „marul” si-a facut treaba. Indiferent de natura lui, de integritatea lui fizica, de calitatile sau defectele lui specifice.

Daca Newton ar fi fost preocupat doar de forma si aspectul „marului”, de buna seama ca ar fi pierdut lectia care venea atasata de caderea in capul sau.

Unii oameni, precum Newton, dupa ce sunt loviti de cate un mar in cap, ajung la revelatii.

Altora li se pare caraghios, marul este hulit, iar ei nu inteleg nimic din ce s-a intamplat. Sunt atat de preocupati de forma si calitatea marului, de faptul ca este unul stricat, gaunos sau poate necopt, incat nu se mai pot gandi ca ar putea fi o poveste in spatele existentei acelui tip de „mar”, ca ar putea fi niste motive, niste argumente care justifica prezenta „viermelui” din interior. Pierd din vedere lectia „caderii”, iar posibilitatea ca ei ar putea fi niste Newton-i in forma incipienta nici nu exista. Cu toate acestea, candva, in mod sigur mult mai tarziu decat altii, vor ajunge si ei la revelatiile atasate. Caci au trait experienta aparitiei „marului” in realitatea lor. Nu mai pot fugi de lectie. Candva, cand vor fi pregatiti, vor ajunge si la revelatie.

Mai sunt si oamenii care ajung la revelatii si fara sa fie loviti in cap de vreun mar, doar privindu-i pe altii, observandu-le reactiile si facand diferenta intre „oamenii-mar” si „oamenii-Newton”.

Apoi, unii oameni ajung la revelatii fara nici un fel de poveste, doar imaginandu-si existenta unui ipotetic „mar” cazand in capul unui ipotetic „Newton”.

Care este elementul comun dintre ei? Marul. Cand apare „marul” in viata cuiva, inseamna ca, la nivel mai inalt, in subconstient si in supraconstient, el/ea a ales sa caute, sa descopere si sa accepte Revelatia.”

Azi, 23.04.2026, dupa 5 ani de la data scrierii textului de mai sus, as putea completa astfel: iar daca nu apare ”marul” in calea ta, atunci vezi-ti de treaba ta si de viata ta! Nu mai alerga dupa ”cai verzi pe pereti”, vorba cuiva. :))))

Autor: Liliana Pascanu

23.04.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright:

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa.

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei.

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI, nu ma intereseaza ce facilitati ofera, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.