Salata ”boeuf”. Dupa Fapte si Rasplata.

 

Salata ”boeuf” (ghilimelele arata ca este o salata fara boeuf, adica fara carne) fac rar, o singura data pe an. Fie de Craciun, fie de Paste, dupa cum am chef si inspiratie. 

Pregatirea ei presupune un anumit grad de rabdare si migala, asa ca, atunci cand decid ca vreau sa o fac, sunt pregatita psihologic pentru asta. 

Asta inseamna sa tin cont de cateva aspecte importante pentru mine.

Inainte de orice, am grija sa am toate ingredientele necesare, caci eu, daca n-am tot ce-mi trebuie pentru o reteta, nici nu ma apuc de ea. Cand vreau sa fac ceva, atunci trebuie sa-mi iasa exact gustul pe care mi-l doresc, altfel n-am nici o satisfactie si risc sa nici nu mai vreau sa mai fac altadata reteta respectiva. :)))

Azi, de exemplu, intuitia si simturile mele paranormale, artistice  si culinare mi-au indicat ca cele doua borcane de castraveti murati nu sunt suficiente si ca mai am nevoie de unul. Cand i-am spus lui Adrian, doar asa, ca fapt divers, el m-a intrebat promt ”vrei sa ma duc sa mai cumpar un borcan?” Si-am vrut. Ca sa-mi iasa reteta perfecta, desigur. :)))

In al doilea rand, am grija sa nu am alta grija. Asta inseamna ca orice alte urgente sau prioritati sunt deja rezolvate. Imi aloc o zi numai pentru pregatirea salatei boeuf. Nu-mi ia chiar o zi, desigur, dar cel putin o jumatate de zi tot stau in bucatarie, plus curatenia de dupa, iar ”recuperarea” de la final este si ea parte din ecuatie. :))))

De aceea, ziua alocata pentru pregatirea salatei boeuf, adica fie Sambata Mare, fie Ajunul Craciunului, este o zi speciala, in care lucrez exclusiv in ritmul meu, fara graba, fara intreruperi neprevazute, fara nimic care sa-mi strice feng-shui-ul. :)))

Caci, se stie, starea de bine a gospodinei se transmite in gustul si valoarea bucatelor pregatite. Este energie translatata! Fizica si chimie deodata! Misticism cosmic transcedental! :)))

De cele mai multe ori... de fapt, daca stau bine sa-mi amintesc, chiar de fiecare data, Adrian are grija sa se preocupe de ceea ce am numit mai sus ”recuperarea”  de dupa, respectiv ceva bun, ceva dulciurele, care sa arate ca un fel de ”recompensa”  de dupa munca. Rasplata, adica. :))))

Cat timp eu fac salata in bucatarie, timp in care prefer sa fiu singura si sa nu ma impiedic de nimeni si de nimic in timpul procesului, Adrian se preocupa si el de anumite treburi prin casa, astfel incat, la final, dupa ce terminam amandoi, ne rasplatim reciproc eforturile si ne relaxam impreuna deodata. :)))

Azi, de exemplu, el a preluat cu maxim curaj functia de ”Sef pe aspirator”, hotarat fiind sa aspire toate cartile din rafturile celor doua biblioteci. Este si asta o treaba extrem de migaloasa, asa ca rasplata de dupa a fost binevenita si in cazul lui, nu numai in al meu. 

Imi amintesc de anii de demult, in care, inainte de Paste sau de Craciun, ma rupeam in mii de bucati: mergeam si la serviciu, faceam singura si toata curatenia intr-un apartament mare, cu 3 camere - cu tot dichisul: perdele spalate, geamuri curatate, sifoniere reorganizate, sertare rascolite, dulapuri mutate din loc, covoare aspirate si curatate, mancare traditionala ca la carte, cu un milion de feluri si deserturi..... nu stiu cum reuseam.... dar si imi placea, nimic de zis... acum n-as mai vrea sa trec prin asa ceva vreodata, in nici vreo alta viata, ever! :)))

Acum am alte prioritati. iar acestea sunt perfect sincronizate cu ale lui Adrian, care, in plus, nici nu ma lasa sa fac singura pregatirile de sarbatori, de care inca imi place sa ma ocup. 

Insa acum am redus mult volumul celor de pe lista, asa ca, atunci cand vine randul salatei ”boeuf”, care ma solicita mai mult, simt ca trebuie sa-l tratez ca pe un moment de privilegiu, ca pe o incoronare speciala a experientei, ca pe o expresie a unei reusite de ”reconversie profesionala”, care se traduce prin trecerea de la ”trebuie” la ”imi face placere”, caci nu mai fac nimic contra cronometru, nici singura, ci savurand si tratand fiecare activitate ca pe una mistica, transcedentala, iluminatoare. :)))))

Acesta este ”unul din avantajele trecerii prin viata, totul devine distractiv, nimic nu mai e obligatoriu!” - asa am citit la cineva care simtea la fel ca mine. :))))   

In acest moment in care scriu pe blog, cartile sunt aspirate, iar salata este in frigider, unde toate aromele se ”imprietenesc” intre ele pana maine, cand voi pregati din ea un platou festiv pentru masa de Paste.

Cand i-am trimis cateva poze pe WhatsApp catre Jeni, sora mea din Bucuresti, ca sa ma laud cu isprava mea de azi, a exclamat uimita: ”Ai facut salata cat pentru o armata intreaga!” :))))

Ce sa fac? N-am ce sa fac? Eu nu stiu sa fac salata boeuf putina. Niciodata n-am stiut. De fiecare data mi-am propus sa fac mai putina, dar intotdeauna mi-a iesit tot multa! Si nici nu stiu de ce! :))))

I-am spus si lui Jeni asta. Am adaugat ca as putea, daca vreau, sa ies cu ea la vanzare si as deveni bilionara, atat de multa am facut! Mai ales cu preturile care se vehiculeaza acum la alimentele traditionale de Paste. :)))

In concluzie, noi suntem gata de Inviere. :)

Fiecare vede in Inviere ceea ce are in suflet. Unii vad motive de polemica si conflict, altii de sarbatoare si lumina. 

Noi, traindu-ne (re)Invierea zi de zi, asa cum stim si asa cum putem, o vedem ca pe inca un moment divin, care are darul de a rupe rutina lumii, de a o scoate din filmul sau obsesiv, de a reduce zgomotul exterior si a o intoarce un pic si spre interior. 

Are si darul de a reduce viteza si ingrijorarile lumii si de a aduce un pic de liniste si pace in plus, pentru a simti impreuna energia si gloria Hristica, cu care suntem oricum binecuvantati, indiferent ca stim sau nu stim, ca simtim sau nu simtim asta.  

Invierea Hristica este un moment festiv eliberator, care poate fi trait in multe feluri, fiecare dupa putinte si dorinte, fara a i se stirbi insa nici macar un pic din aura sarbatoreasca si din importanta cosmica, indiferent de modul in care oamenii aleg sa il onoreze.

Invierea lui Hristos este o metafora pentru Renastere, este un model pentru Evolutie si este Adevarul, Calea si Viata pentru Indumnezeire.

Invierea este Rasplata Divina, pe masura Faptelor fiecaruia.

Va dorim o Viata binecuvantata, traita in Lumina Hristica!

Cu drag, 

Liliana si Adrian

11.04.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI, nu ma intereseaza ce facilitati ofera, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.