sâmbătă, 18 aprilie 2026

Un barbat cu doua femei? Inghesuiala! O femeie cu doi barbati? Inghesuiala!


Zilele trecute, eu si cu Adrian ne-am uitat la un film foarte bun, ”Terminalul”, cu Tom Hanks in rolul principal. Merita sa-l vedeti, o sa va placa!

In acest film are un rol meteoric si Catherina Zeta-Jones. 

Filmul este produs de Steven Spielberg in 2004, deci cei doi actori erau mult mai tineri si frumosi, desigur si talentati. 

Povestea este mult romantata, dar asta nu numai ca nu-i stirbeste din valoare filmului, ci, dimpotriva, ii creeaza o aura de basm si mister, perfect integrata intr-o lume in care legea, regulile, formalismul birocratic, inchistarea umana si lipsa compasiunii au devenit norme sociale reci si dezumanizante.

Ei bine, nu v-as fi povestit despre acest film - in ultimul timp chiar n-am mai povestit deloc despre filmele frumoase pe care le vedem noi - daca nu ar fi fost o anumita faza din film care mi-a amintit de un poem de-al meu foarte vechi la care voi face trimitere la final.

Tom Hanks se indragosteste de Catherina (personajele lor, evident), dar ea (o stewardesa) este indragostita de multi ani de altul, un barbat insurat, un om de afaceri care calatoreste mult cu avionul si care se foloseste de ea doar pentru placerile personale, fara nici o intentie serioasa, fara nici un angajament pentru viitor, fara nici o intentie de a divorta de sotie, ci doar de a profita din cand in cand de ”serviciile” Catherinei, amanta de ocazie in calatoriile lui de afaceri.

Dupa un sir de situatii romantice, umoristice si de context, Tom Hanks ii spune Catherinei: 

”Un barbat cu doua femei? Inghesuiala!” :))))


Dupa ce am vazut filmul, am discutat mult pe marginea filmului, asa cum facem noi doi mereu, mai ales dupa filmele bune, care propun teme atat de provocatoare si care fac trimitere la moralitate, la actiuni curajoase, la rabdare si intelegere, la compasiune si sentimente. :)))

Mai ales replica de mai sus nu ma putea lasa indiferenta, caci imediat mi-am amintit ca o mai citisem pe undeva pe internet  cu foarte  multi ani in urma si ca ma intrigase si ma amuzase destul de mult la vremea aceea, motiv pentru care am si pus subiectul in versuri.

Am compus atunci, in 2011, poemul ”In Sufletul Femeii” mulat perfect pe propozitia care i-a devenit motto:

Motto: ”Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială

Desigur, aceasta concluzie apartinea unui barbat care se plangea ca femeia de care se simtise atras nu-i acordase totala exclusivitatea. Fusese inghesuiala, adica. Exact ca in replica din film, dar cu genurile ea/el inversate. :)))) 

Eu am profitat de expresia in sine si am compus poezia cu un accent atat umoristic, cat si moralizator, luand apararea femeii, evident. ;-)

Inca de pe atunci manifestam solidaritate feminina. :)))

Desigur, vorbesc la modul general, nu la modul concret, caz in care este necesara o alta abordare, una personalizata, cu detalii, dovezi, profunzime si impartialitate. 


Asadar, pentru ca mi-a placut mult expresia, nu doar ca am pus-o in versuri, ci am tinut-o minte, indiferent pe cine avantaja sau nu. :))

La urma urmei, aceasta stare de ”inghesuiala” este general valabila si de degradanta pentru toate partile implicate, indiferent daca este vorba de femei sau de barbati. 

Exact cum spune si fata asta aici:  https://web.facebook.com/reel/956468894012642

O sa va las mai jos poezia mea, ca sa nu mai pierdeti timp cu cautatul pe blog. Titlul ei are si link, daca vreti sa mai cititi din cele compuse de mine in perioada aceea. 

Mai ales ca acest titlu cred ca face parte din sirul de titluri care sunt invizibile in Arhiva blogului (am povestit de ce s-a intamplat asta aici  Titluri invizibile in Arhiva (din iulie si august 2012) si este posibil sa fi ratat multe din textele/poeziile mele publicate in iulie si august 2012.


In Sufletul Femeii

Autor: Liliana Pașcanu

Motto: ”Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială

Ai locuit un timp la Ea în suflet?
şi-nghesuială mare ţi-a părut?
Ce să-nţeleg? Că Ea te-a dat afară?
Sau ai plecat că nu ţi-a mai plăcut?
Era aşa de la-nceput acolo?
Sau locul strâmt în timp a devenit?
Nu înţeleg! Te plângi sau simţi regretul
Că prea puţin în el ai locuit?

Tu ce-ai fi vrut? Tot spaţiul pentru tine?
Cât de absurd! Doar inima-i aşa!
Doar inima acceptă numai Unul!
în suflet însă este altceva!
Intrarea-n el este oricui deschisă
şi poţi oricâîn el să locuieşti!
O singură condiţie îţi pune:
Dac-ai intrat, îşoaptă să vorbeşti!

E-adevărat, în liniştea aceea
îşi caută destui un adăpost...
şţi-a putut părea înghesuială
Dacă acolo n-aveai nici un rost.
Sau... poate-ai spus aşa de ochii lumii?
Când tu, de fapt, ai fost evacuat
Căci te-ai crezut stăpân pe teritoriu
şi-n sufletul Femeii ai ţipat?

Poem compus in data de 11.07.2011 si publicat pe blog in 05.08.2012, sub protectia dreptului de autor (Poem cuprin si in volumul de versuri ”Oglinzile Sufletului - poeme de Iubire”, publicat in 2022)





















18.04.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)