Promenada Polistoaca, Padurea si Spiritul Muntelui

 

Azi, zi stelara de duminica, 26 aprilie 2026, computerul nostru de bord al navei intergalactice cu care navigam prin cosmos a inregistrat urmatoarele date de calatorie. :)))

Mai intai s-a consemnat ca ziua avea sa fie una exceptional de calda fata de zilele anterioare. A avea 13 gr. C era ceva notabil. Probabil ca aceasta stare de aproape iesit din comun m-a determinat si pe mine sa ma trezesc dimineata muuuult mai devreme decat de obicei. :)))

Pe la 9:30 eram deja in bucatarie, unde Adrian ma astepta cu apa incalzita sa-mi fac cafeaua, asa cum face in fiecare zi. Cand ma aude ca ies din camera si intru la baie - unde imi fac prima rutina de frumusete a zilei :)))) - imi pune apa pe foc ca sa se incalzesca lent pana ies din baie.

Pentru ca am incheiat relativ devreme prima etapa inscrisa pe ordinea de zi a activitatilor noastre zilnice, respectiv bautul cafelei si primele noastre impartasiri ale zilei (vise, noutati, etc) am iesit la plimbare mult mai devreme decat de obicei.

Soarele stralucea orbitor de deasupra unei cupole a cerului incredibil de albastra, ca in miez de vara. 

Adrian a avut ideea sa ne plimbam inspre partiile de schi. Cand am ajuns, insa, la intrarea pe Promenada Polistoaca, tocmai iesea de pe drumul prin padure o doamna pensionara, care se plimbase singura pe acest minunat traseu montan lejer, relaxant si binecuvantat cu frumusete, liniste si pace.

Am intrebat-o cum e drumul, caci vazusem cam din vara anului trecut ca se lucra la reabilitarea soselei din padure: au facut pe o parte a strazii un canal colector de apa pluviala, iar pe cealalta parte au facut un fel de trotuar, cam ingust, ce-i drept, ceea ce ne-a dus cu gandul ca ar putea fi si pista pentru biciclete.

Vara vin copiii din tabere si fac sport in padure, concursuri de alergari sau de biciclete. Poate trotuarul este pentru putinii turisti care se plimba in zilele in care au loc manifestari sportive pe carosabilul soselei. Pe Polistoaca este interzis accesul masinilor, ATV-urilor si a oricaror motorizate, deci... vom vedea cum se va organiza noua activitate rutiera a Promenadei.

Mai au inca de lucru, cred ca nu va fi gata pentru sezonul estival, poate abia prin toamna, s-au taiat si copaci, sunt si multe resturi ramase pe margine in urma lucrarilor, insa speram ca la final va arata ca o adevarata Promenada, poate un pic cam prea modernizata pentru gustul nostru, dar functionala, oricum. 

Asadar, ati dedus deja ca am pornit si noi pe Promenada Polistoaca, fara nici o intentie programata initial in acest sens, dar programata, totusi, de Marele Arhitect Divin pentru noi, caci ne-a oferit o zi speciala, memorabila, in timpul careia am facut milioane de poze, unele aratand ca adevaratele carti postale de pe vremuri. 

Bucegii straluceau albi de zapada in zare, au fost extrem de fotogenici, motiv pentru care i-am fotografiat compulsiv, caci de frumusete niciodata nu ma satur, n-am senzor de preaplin si nici nu vreau. :)))

Din fericire, statiunea este goala in aceasta perioada, iar lipsa turistilor mi-a facilitat privelisti pretioase, curate, impecabile chiar, fara sa-mi iasa in fata nimeni pe nepregatite, cum se intampla in zonele aglomerate cu turisti. 

Este exact cum ne place mai mult! Linistea urbana prin absenta umana este nepretuita, putand sa ne bucuram nederanjati doar de zgomotele naturii, de vantul primavaratic in crengile brazilor, de ciripitul de pasarele, de sipotele de ape in maluri de padure, de parfumul de brad si de padure, lasandu-ne invaluiti de pacea si de spiritul  muntelui, ca intr-un dans lin, mangaietor, insorit, jucaus uneori, relaxant mereu.

Am pus de la inceput pozele cu noi doi, pentru a nu exista nici o confuzie asupra personajelor acestei consemnari din jurnalul nostru de bord. Nu ca ar putea exista vreuna, dar, nah, trebuia sa vin si eu cu o tentativa de justificare a faptului ca am selectat toate pozele cu noi si le-am pus la inceput.  :))))

Selfie-urile mele sunt mai mult un act ostentativ dedicat Bubulinei. Sa vedeti ce-o sa-mi sare iar in cap ca selfie-urile ei au ramas din nou cam putine. :))))

Ma gandisem initial sa povestesc pe marginea fiecarui calup de poze de pe traseu, dupa fiecare etapa a plimbarii, pentru ca am avut parte de imagini interesante, dar ele vorbesc singure si suficient de clar.

Am cateva milioane de poze de azi, deci cred ca sunt suficient de clara in mesajul transmis prin ele. :)))

Ideea principala este, repet, ca Padurea si Spiritul Muntelui ne-au cuprins azi din toate directiile si am avut o zi deosebit de frumoasa. Padurea inca dormiteaza, nu s-a reactivat inca la ritmul primaverii, abia-abia are muguri, dar si cand se va trezi, intr-o saptamana este total verde. 

Oricum, a fost minunat!!! Am facut si filmulete, cu clipocitul paraiasului Polistoaca si cu cantecul vesel al pasarelelor padurii, care va intregesc imaginea oferita de poze. Am fost numai noi doi in toata padurea, doar vreo doua cupluri ne-au iesit in cale o data si gata. 

Am vazut si urme de urs, dar atat. Ziua nu-i nici un pericol. Ne-am plimbat, am facut poze, am inspirat aerul tare de padure, maxim de ozonat, curat, plin de ioni si ozon, mirosea a rasina incalzita la soare si a cetina.... nu mai am cuvinte!

Am facut azi peste 12000 de pasi in toata plimbarea, o parte din ei pentru a culege papadii, ca sa fac sirop de papadii si ”capere” din muguri de papadii pusi la murat in otet. O sa revin cu alta postare despre aceste activitati suplimentare.

26.04.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI, nu ma intereseaza ce facilitati ofera, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.