Culesul de urzici - Un joc de noroc. O loterie!

 

Sa stiti ca nu-i nici o exagerare in titlu! :)))

A decide azi sa mergem maine la cules de urzici este ca si cum ai juca de Roata Norocului, care poate duce fie la pierdere totala, fie la potul cel mare. Niciodata nu stim cu ce ne alegem. :)))

In primul rand depindem de vreme. Nu putem sa stim exact, de pe-o zi pe alta, ce vreme ne va oferi muntele a doua zi. 

Ieri, cand am hotarat ca azi mergem la cules de urzici, prognoza ne arata temperaturi in jur de 9 gr. C si soare. Cand am vazut asta, ne-am zis ca, gata, asta e, e vreme de plaja, e canicula, trebuie sa profitam la maxim! :))

Nu radeti! Dupa ce am avut 1 gr.C si ninsoare bogata, care s-a si depus, in urma cu cateva zile, pe 21 aprilie mai exact, sa vedem 9 gr.C si soare deja ni se parea vreme de Costa Rica. :)))

Trecusera si 10 zile de la prima tura de cules urzici (din 16.04.2026), asa ca mi-am zis ca chiar e momentul potrivit pentru inca o tura. 

Ne-am facut planul de aseara, iar azi dimineata, dupa cafele, cum vremea din prognoze parea ca se confirma, ne-am echipat corespunzator. Nu, nu de plaja, nu de Costa Rica, dar nu ne-ar fi deranjat s-o facem asa. :)))) 

Ne-am echipat subtire, ca de vreme calda, caci noi suntem deja aclimatizati cu muntele, deci nu mai tremuram ca puii de gaina iesiti din ou la 20 de grade, asa cum eram cand am plecat din Bucuresti si ne-am mutat in Gradina din Ardeal, in urma cu 11 ani. 

Doamneeee!!!!! Au trecut 11 ani de atunci???? Nu poooot sa creeed!!!! :))

Acum suntem caliti, iar daca vedem soarele stralucind sus, deasupra crestelor montane, poate sa fie si cu minus in termometre, noi suntem fericiti si pregatiti de plaja. :)))

Ne-am luat si ”sacosa spleciala de cules urzici”, fara de care nu se pot culege urzici, si ne-am indreptat voiosi catre Dealul Urzicilor, de unde culesesem si data trecuta. Am gandit eu ca in 10 zile s-au refacut ”culturile” de urzici si vom avea o noua recolta.

Dar, cand am ajuns acolo... stupoare!!! Tunete si fulgere!!! Parcela de urzici fusese adjudecata deja de altcineva! Aveam competitie!!! :))))

De aceea zic, culesul de urzici la munte este o loterie, un joc de noroc!!! :)))

Depindem de vremea potrivita, dar, chiar si cand vremea chiar este potrivita, iata, depindem si de cine mai joaca la Roata Norocului. :)))

De data asta, se pare ca am avut o doamna in rol de competitoare, iar potul cel mare fusese deja castigat de ea, caci deja culegea de zor urzicile mele. Ale mele, da!!! Nu radeti!!! :)))

Ce era sa facem? Sa ne intoarcem acasa cu sacosa de urzici fara urzici? :)))

Nici vorba! ”Hai, Sufletel, sa mergem dincolo”. - i-am zis eu lui Adrian, hotarata sa nu ne intoarcem cu mana goala. O mana de urzici amarate macar, orice era mai bine decat nimic. :)))

Si ne-am indreptat inspre liziera padurii, inspre Trei Brazi, unde stiam noi un loc. 

Vazusem deja pe drum ca papadiile au inceput sa infloreasca in zonele mai insorite si imi propusesem sa nu uit sa-mi culeg cateva pentru recuzita foto de dupa ”cules”. Chiar si o farfurie de urzici daca as fi cules, tot as fi fost mai multumita decat sa ne intoarcem invinsi de la razboi. :)))

Cand am ajuns la locul cu pricina am constatat ca, totusi, ceva-ceva mai mult de o farfurie de urzici tot as putea culege de acolo. Nu erau prea evidente pe sub uscaturile ramase la pamant, dar, nah, nu mai faceam mofturi. :))

N-o sa credeti! :)))

Am cules doua pungi indesate!!! Am cules pana la ultima frunza de urzica pe care am vazut-o! Asa, de ciuda ca le pierdusem pe celelalte! :))))

Dupa ce am terminat si am eradicat orice urma de urzici de pe zona respectiva :)))), ne-am pornit spre casa si, cu captura de razboi in brate, ne-am oprit un pic in parcul din centrul statiunii, unde am ne-am savurat satisfacuti victoria impotriva tiranului. Ma rog, n-a existat nici un tiran, dar asta nu mai conteaza. Importanta e victoria! :)))

Apoi am pornit agale spre casa, facand poze cu cerul ala albastru in toate directiile, ca sa compensez multitudinea de poze gri, cu ceata si zapada, din zilele trecute, si ca sa stabilesc un scor macar egal cu pozele insorite, luminoase, cu acest cer albastru-turquois minunat!!

Mi-am cules si papadiile, desigur, caci acum, cu o asa comoara, va dati seama, pozele se cereau puse in valoare cu atat mai mult cu ceva flori de primavara. Si care sunt cele mai potrivite flori de primavara decat chiar cele mai solare flori ale primaverii, papadiile, carora le-am acordat prima sesiune foto din agenda zilei.

A urmat la rand sesiunea foto a capturii de razboi. :)))

Si din fata, si din profil, si din celalalt profil, si de sus, si de jos..... ... apoi si mai de aproape... si mai de departe... cat sa stiu ca ramane inscrisa pentru posteritate victoria noastra indubitabila la Loteria Urzicilor, caci, dupa cum veti putea constata, azi am cules tot atat de mult cat am cules data trecuta de pe Dealul Urzicilor!!!

Dupa ce am servit masa de pranz, pe la ora 14:00 m-am apucat de procesat urzicile. Am luat primul sac si intr-o ora l-am terminat de curatat de paie, frunze uscate, fire de iarba si alte gunoaie. 

Nici nu ma apucasem eu bine de treaba, ca am fost intrerupta brusc din procesul de productie.

O Gargarita blonda-aurie nimerise in sacul cu urzici si ajunsese acasa la noi. Cand m-a vazut cu mainile prin sac, a zburat brusc pe un deget, declarandu-se multumita de calatorie, dar spunandu-mi ca acum s-ar fi intors acasa.

Mi-a cerut si ea cateva selfie-uri - se pare ca am lansat o moda, un trend, altfel nu-mi explic! :)))) - i-am facut mai multe, apoi a dat cu ochii de florile galbene de la fereastra. 

Si-a deschis aripile sa zboare spre ele fix in momentul in care am apasat pe declansatorul telefonului pentru unul din selfie-urile ei. Apoi, i-am mai facut cateva si pe buchetul de papadii, ca sa se bucure si ea de vizita la noi si sa plece apoi multumita in treaba ei. Ceea ce a si facut. :))

Pe la ora 16:30 am terminat de curatat intreaga cantitate de urzici. A fost un moment bun pentru o noua runda de poze, ca parea ca ma cam plictisisem pana atunci. :)))

Doar nu degeaba castigasem noi potul cel mare la Roana Norocului Urzicilor de azi! :))

Invinsesem vremea, invinsesem concurenta - desi credeam ca aici nu avem concurenta la urzici, dar, vedeti, mundetele este imprevizibil si la vreme si la urzici :)))) - culesesem mult, desi initial parea ca nu prea am ce culege, deci, suntem noi victoriosi? Suntem! 

Atunci sa ne laudam, ca avem cu ce!!! :)))))

Pe la ora 16:45 m-am apucat sa le spal in mai multe ape, ca sa le pregatesc pentru congelator. 

Cand am terminat si le-am portionat in caserole, am constatat nu doar ca trecuse o ora, ci si ca umplusem 13 caserole!!! Dupa tura 1 am avut 14 caserole. iar acum am 13! Nici n-as fi visat sa culeg azi atatea, nici macar de dincolo, daca am fi cules de acolo!!! 

Deci, o asa captura nu putea fi decat maxim de mediatizata, nu-i asa? :))))

Am chemat televiziunile, presa scrisa, am dat interviuri, autografe, am formulat prognoze pentru urmatorii 30 de ani, asa cum fac marile personalitati si vedetele mainstream, mi-am pus bannere si afise  pe DN1, ca la alegeri, am impartit fluturasi... era sa zic electorali... fluturasi publicitari... fanii scandau frenetic ”Jos guvernul! Turul doi inapoi!” ... aaa, pardon!.... aia era o alta demonstratie... in fine... deci, acum cred ca a aflat tot mapamondul despre victoria noastra suprema! Caci numai suprema poate fi, cu nimic mai prejos!!! :))))

Dupa ce am terminat cu munca pe ziua de azi, cu promovarea mondiala si cu autografele, am mai facut cateva poze ca sa ma relaxez si eu, ca prea epuizata eram de la atata efort. :)))

Am lasat caserolele pe dulap, ca sa se mai zvante urzicile cateva ore, apoi le voi pune in pungi si le voi baga in congelator. Caci deja 3 caserole din cele culese data trecuta au disparut. Le-am gatit. 

Deci... acum.... ia sa vedem... sa facem inventarul.... 14+13=27... 27-3=26.... deci azi avem 26 caserole... hhmmmm.... sigur este necesara o noua ofensiva pe Dealul Urzicilor, ca sa suplimentam vitaminele, mineralele, antioxidantii, clorofila si toate celelalte substante benefice pe care aceste frunze subapreciate ni le ofera. Nu-i asa? Asa e. :)))

Daca am invins noi vremea si concurenta in aceasta loterie imprevizibila a muntelui si am iesit castigatori, atunci de ce sa nu mai jucam o data? Si inca o data.... si inca o data.....!!! :)))))

Doar cine nu joaca nu castiga! :))))

Nu este cazul nostru, clar! Noi jucam oricum! 

Chiar si numai experiente si amintiri daca ne adunam si tot e mai mult decat nimic. Dar, dupa cum chiar azi am demonstrat (si mereu!), noi nu ne oprim din jucat pana nu castigam ce ne dorim! 

Avem noi doi, amandoi, talentul asta, de a nu ne lasa pana nu castigam, iar impreuna, cu ambele talente unite, suntem o echipa imbatabila!!!! :))))

Sper ca ati castigat si voi ceva bun citind aic, pe blogul meu, toate vrajelile mele. Macar un zambet, ceva, o ridicare de vibratie, o purificare de aura, o elevare a fiintei, cum zicea Ema zilele trecute. Caci stie ea ce stie! Doar participa mereu cu noi la toate meditatiile noastre, e orgonizata maxim!  :)))

24.24.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI, nu ma intereseaza ce facilitati ofera, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.

nbj