Oglinzile Sufletului: Dulceata de macese din recolta 2024

Actualizarea in 31.08.2024 - finalizarea procesarii maceselor si obtinerea produsului finit - dulceata!

Daca aveti curiozitati - eu as avea, in locul vostru! :)))) - despre cum am tratat subiectul "macese" si/sau "dulceata de macase" in anii anteriori, puteti spiona prin insemnarile de mai jos. :)))

27.09.2022 - Am cules macese ca un pirat!

27.09.2022 - Dulceata de macese cu LOVE si pisici (1)

28.09.2022 - Dulceata de macese cu multa Filozofie de Viata incorporata (2)

03.10.2022 - Macesele de octombrie sunt pentru... Coroana Regala!

12.10.2022 - Ce mai facem noi in octombrie?

31.10.2022 - Paparazzi urmaresc "lucrarile" de Halloween

17.09.2023 - Macese de munte - recolta lui 2023

27.08.2024 - Am cules macese pentru dulceata!

Veti gasi acolo si reteta pe care am folosit-o, dar si concluziile mele. Si, desigur, cel mai important, veti vedea poze cu rezultatele muncii mele. :)

O munca de Sisif, daca e sa fiu sincera - si sunt, nu ma ascund deloc, m-am chinuit la dulceata asta de macese mai ceva ca Sisif care fusese osandit (pe nedrept, stiti, da?) de Zeus sa urce bolovanul ala in varful muntelui (pentru ca Sisif ii deconspirase o fapta reprobabila a marelui Zeus, respectiv, ii rapise fiica lui Sisif si il santajase cu asta, obligandu-l sa-i aduca apa in Corint).

Insa eu am reusit sa inving "bolovanul". Si, mai mult decat atat, am recidivat, dupa cum puteti constata.

Facand uz de tenacitatea mea proverbiala (sic!), dar si de ambitia mea de notorietate (sic!), din dotare, am invins toate redutele, deci si pe Zeus, si am arborat steagul victoriei peste toate borcanele cu dulceata rezultate. :)))

In plus, ca si in 2022, cand am numarat toate boabele de macese folosite la dulceata, 2080 buc au fost atunci, le-am numarat si anul acesta, cand am avut 2800 buc. :)))

Dupa cum deduceti, este obligatoriu sa le numarati! Nu se poate face dulceata de macese delicioasa daca nu stiti cu exactitate cate boabe de macese aveti! Ca sa fie clar! :)))

Mai ales daca aveti in ADN o gena de contabil, de economist inflacarat, de fost functionar de banca, unul pasionat de profesie, evident, nu unul fara pofta de viata, ci unul care vrea sa stie si sa verifice la sange cum e cu balanta, cum se inchid conturile, daca iese bilantul, daca activul este egal cu pasivul si daca, mai ales aici, daca imi iese cu profit sau pierdere. :))))

Asadar, am platit si anul acesta tribut acestei gene obsedata de calcule matematice si de algoritmi complicati despre si cu boabele de macese, astfel incat, la final, dupa ce am tras linie si am aflat totalul, m-am declarat multumita. Doar atunci am putut trece la etapa urmatoare! :)))

Nu mai intru acum in toate detaliile procesului de productie, l-am explicat in 2022, asa ca va voi arata doar pozele doveditoare, pe principiul "Dovada! Dovada!". :))))

Ziua 1, Etapa 1 - pregatirea infuziei de macese

2800 boabe de macese in cap, coane Fanica! :)))

In castronul de sticla am 28 de boabe, deci cate o boaba pentru fiecare suta numarata. :))

Pai, ce, credeati ca nu m-am organizat? M-am organizat! :))))

Ploaia m-a acompaniat pe tot parcursul activitatii mele in bucatarie, din care am inregistrat cateva momente sa vi le arat si voua.

Are ea, ploaia montana, un farmec anume, o frumusete magica, un mister de poveste cum nicaieri in alta parte nu am simtit. Nici macar in Gradina nu era atat de misterioasa, ca intr-un basm. :)

Ziua 2, Etapa 2 - pregatirea pastei de macese

In aceasta etapa am procesat doar o parte din macesele fierte.

In primul rand, anul acesta n-am mai avut robotul de acum doi ani, care s-a stricat intre timp, si am fost nevoita sa ma descurc doar cu blenderul. Blender care s-a incins prea tare in primul minut, din cauza semintelor de macese, motiv pentru care am renuntat la el, ca sa nu ia foc in mainile mele. :))

Asa ca m-am descurcat si eu cum am putut cu pasarea maceselor, zdrobindu-le separat intr-un lighean, apoi pasandu-le prin sita si strecurand zeama rezultata.

Cam meticulos, cam laborios, cam enervant si, desigur, cam obositor.

Dar, asta era, ce sa fac, n-am ce sa fac, mi-am zis, trebuie sa merg inainte si sa finalizez dulceata.

Ca sa-mi fie mai usor, am pus pe foc din nou la fiert macesele din al doilea vas, ca sa se inmoaie si mai mult si sa ma chinui mai putin la pasarea lor prin sita.

Asa ca ziua a 2-a s-a incheiat doar cu jumatate din cantitate de asa-zisa pasta de macese, cealalta jumatate ramanand pentru ziua urmatoare.

Eram, oricum, epuizata de atata zdrobit, pasat, strecurat, spalat vase si amestecat in oala sa nu se lipeasca cele de pe foc. :)))

Cum s-ar zice, asta a fost dulceata cu peripetii! :)))

Cele doua tipuri de sirop pe care le vedeti in poze sunt diferite pentru ca:

a) in primul vas este sirop care pare mai deschis la culoare, dar nu este. Are deasupra spuma formata de la blenduirea initiala. Acest sirop doar este mai gros, mai consistent, fiind obtinut de la prima mana de pasarea maceselor prin sita.

b) in cel de-al doilea vas este un sirop mai subtire, obtinut de la a doua mana de pasare, adica dupa ce resturile (semintele si cojile de macese) ramase de la prima pasare le-am mai diluat cu putina apa si le-am mai pus pe foc cateva minute inainte de cea de-a doua pasare prin sita (ca sa pot extrage maxim de pulpa dintre seminte).

Aceste doua tipuri de sirop vor sta in frigider pana maine, cand le voi amesteca impreuna cu siropul obtinut din macesele care mi-au ramas neprocesate.