Verdele de ramas bun - de Camelia Radulian

 

A plecat vara? A venit toamna? Cand? :)

Verdele este inca aici. 

Un verde poetic, romantic si misterios, cu iz de nostalgie si gust de ploaie, atat de frumos evocat in versurile de mai jos de Camelia Radulian. 

Atat de frumos, incat, pur si simplu, mi-am dorit verdele ei aici, pe blog, acum.

Bucurati-va de acest verde indecis, un verde de vara-toamna. :) 

"Septembrie - o tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei..." Ionel Teodoreanu

VERDELE DE RĂMAS BUN - Camelia Radulian

"Din poienele uitării, iarba nopții, tot mai mult

și mai mult, din altă vreme,

și mai arsă-n partea stângă,

s-a ascuns foșnind sub praguri

și sub somn de toamnă lungă.

Și, trecându-mi colbul lunii pe obraz, în astă seară,

iar fântâna - peste ochii plini de nopțile cu ploi,

mi s-a strâns în piept tot cerul și mi-a înțeles chemarea

anilor de dinainte,

anilor de dinapoi.

Hai! mi-a zis, vara-i pe ducă

și răcorile-s în frunze,

bântuindu-ți amintirea pașilor rămași prin fân,

Melcii urcă pe mătasea florilor mustind de apă

și pe putredele scânduri

sprijinite de un prun;

Ochii tăi tot țes izvoare

și potoape de lucernă,

greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâne;

tu te-aduni și pieri în verde

și-i un verde fără timp,

Doamne, ce nesaț de aer!

E un dor de flori înalte și de tot ce nu rămâne!..

Hai, ascultă astăzi luna

și-ale ei viori bătrâne

de argint și cretă moale,

Lasă-te și fii o vale,

curgă-n tine o poveste cu-mpărați și vremuri duse,

fii o cale printre cețuri, fii un singur anotimp!

Și mai hai să-ti pun pe brațe,

ca pe-un prunc de lapte dulce,

vioriu și nou ca apa

care sapă și se duce,

care sapă și se duce…

neîntâmplatul nostru timp!

Dacă cerul se îndură să mai stau prin palma verii,

pașii mei îi leg cu iarbă, ca din iarbă să-mi adun,

ca pe-o purpură flămândă,

sub potecile din talpă, sub acest târziu de humă,

verdele de rămas-bun."

Ramas bun, vara! Ne revedem la anu'! :)

06.09.2024