Culori de Toamna in Cuibul nostru de Vulturi

 

Conform unui principiu jurnalistic modern de baza, specific mediului online, voi incepe si eu aceasta insemnare cu cele mai importante stiri si poze ale momentului: cu ultimele selfie-uri, poze si imagini cu noi doi, dar, desigur, mai ales cele cu mine. :))))

Toamna si-a facut aparitia cu tot alaiul ei de culori cam de vreo saptamana in statiunea in care locuim, imediat dupa ce a trecut valul acela de frig care se instalase in toata tara la inceputul lunii. 

Acum s-a incalzit din nou, soarele face spectacol de stralucire, iar natura s-a imbracat in consecinta, adica in toata paleta de culori aramii, rosii si visinii, asa cum ii sta ei cel mai bine. 

Asadar, ca sa nu ne intindem la vorba mai mult decat este necesar, va invit direct la vizionarea noului film aparut pe micul ecran in ultimele trei zile, respectiv "Toamna pe ulita". :))

Pardon, am vrut sa spun "Toamna la munte". :)))

Acest film este de fapt un serial, dupa cum veti observa. 

Exista, printre altele, si un  episod numit "Toamna in bucatarie", sper sa-l apreciati cum se cuvine, pentru ca are un rost si el in poveste, confirma "the simply the best", precum si unul numit "Canna Japonica la sfarsit de septembrie", episod cu adevarat spectaculos. :))

Vizionare placuta! :))

PS. Editare ulterioara, in 28.09.2024 - Traim cu totii intr-o lume a povestilor. Unele sunt adevarate, alte nu, unele sunt magice si minunate, altele mai putin, iar unele sunt de-a dreptul incredibile prin fantasticul esentei lor. Fiecare isi creeaza povestea la nivelul credintelor si energiei proprii. 

Acest blog este si el una dintre multele povesti ale lumii. Daca intrati in povestea noastra, respectati magia acestui blog si pe a creatoarei lui. 

Miracolul este mai presus de ceea ce ochii vad si mintea intelege.

"Nici o femeie nu L-a trădat pe Domnul Iisus Hristos.

Iuda L-a vândut. Petru s-a lepădat de El în noaptea când a fost prins. Toma s-a îndoit de Înviere.

Femeile nu s-au îndoit, n-au fugit, nu L-au părăsit pe drumul Golgotei.

Ele i-au uns trupul. Ele L-au plâns și L-au așezat în mormânt. Lor li s-a arătat întâi și ele au vestit primele învierea Lui din morți.

Femeile au profunzimi sufletești mai mari decât bărbații. Au o inimă caldă și intuiesc totul din iubire.

Au puterea de a se dărui, aducând lumină și bucurie în jurul lor. Sunt ființe plăpânde, dar cu suflet mare, plin de delicatețe și gingășie!"

- Pr. Constantin Sârbu (propus pentru canonizare)

În plus, cine ne reprezintă în Împărăția Cerurilor, înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos,

Împăratul absolut - o FEMEIE, Maica Domnului, Împărăteasa Cerului și a Pământului.

Sursa : Dimitrie Ivașco; Părintele stareț al Mănăstirii Straja

Avem libertatea să alegem în fiecare moment! Ce mâncam, ce bem, cu cine ne însoțim, cum ne îmbracăm , etc

Este normal să nu ne potrivim peste tot și cu toată lumea, și în loc să ne adaptăm forțat, este mai bine să găsim locuri și oameni care ne înțeleg și ne apreciază pentru cine suntem cu adevărat.

Un motiv pentru care oamenii resping pe cei care nu sunt ca ei este frica de schimbare sau de a-și confrunta propriile limitări.

Atunci când cineva vine dintr-un mediu diferit, aducând cu sine alte standarde, perspective și moduri de a gândi, poate provoca un sentiment de disconfort în ceilalți. Ei pot simți că acea persoană scoate la iveală limitările lor sau lipsurile din viața lor, fie că este vorba de cunoștințe, de ambiție, de succes sau de caracter.

În fața acestei confruntări, mulți oameni aleg să respingă sau să marginalizeze pe cel care provoacă acele sentimente, pentru a evita disconfortul de a-și evalua propriile lipsuri.

Invidia joacă, de asemenea, un rol important în procesul de respingere. Când cineva vine dintr-un alt mediu, cu un alt set de abilități, resurse sau oportunități, poate trezi invidia celor care nu au aceleași lucruri.

În loc să aprecieze diferențele și să învețe de la acea persoană, oamenii pot alege să o respingă pentru a-și proteja propria stimă de sine.

Invidia îi determină să vadă persoana respectivă nu ca pe un individ cu o poveste diferită, ci ca pe o amenințare la adresa propriei lor valori.

Respingerea poate veni și dintr-un simplu reflex social, dintr-o nevoie de apartenență la grup. În multe cazuri, oamenii resping ceea ce nu înțeleg.

Dacă o persoană are alte standarde de viață, alte obiceiuri sau un alt mod de a gândi, poate fi percepută ca fiind "greșită" doar pentru că este diferită.

Această mentalitate închistată se bazează pe o teamă profundă de ceea ce este nou sau necunoscut. Oamenii preferă să rămână în zona lor de confort, iar când cineva nu se conformează, apare dorința de a-l elimina din cercul lor social pentru a menține echilibrul cunoscut.

Este esențial să înțelegem că, atunci când simțim respingere, problema nu este neapărat la noi, ci poate fi o incompatibilitate între valorile noastre și cele ale mediului în care ne aflăm.

Fiecare mediu are propriile sale reguli nescrise, iar dacă simțim că nu ne putem integra fără a ne compromite autenticitatea, poate este un semn că trebuie să căutăm un alt context, unul care să ne reflecte mai bine și să ne ofere spațiul de care avem nevoie pentru a ne dezvolta.

În concluzie, nu renunța la tine, la valorile tale, la standardele tale, la visurile tale, ca să corespunzi unui mediu nepotrivit! (Gabriela Miu Rînja)

"Nu poti salva pe nimeni.

Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini.

Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora."

Sursa: Jeff Foster

Reamintire, in caz ca ati uitat: 

„Sufletul şi percepţia sacră: Nivelul păsării colibri

Următorul domeniu al percepţiei (care cuprinde cele două niveluri anterioare) este acela al sufletului. 

Limbajul acestui nivel este imaginea, muzica, poezia şi visele - este tărâmul mitului, unde sufletul se poate experimenta pe sine într-o călătorie sacră şi este simbolizat de pasărea colibri. 

Deşi minusculă, această pasăre reuşeşte să navigheze mii de kilometri în migraţia ei anuală, din Canada până în Brazilia. Nu îşi pierde niciodată simţul direcţiei sau dorinţa de a merge înainte şi nu se întreabă niciodată dacă are destulă mâncare sau put ere pentru această călătorie. 

In domeniul miticului, suntem cu toţii ca şi pasărea colibri, într-o călătorie măreaţă, tânjind să bem doar din nectarul vieţii. Când nu ne percepem călătoria ca sacră, ne împotmolim la nivelul minţii şi al complicatei ei analize asupra lumii.

De la nivelul păsării colibri, noi ne percepem toate experienţele ca fiind parte dintr-o călătorie legendară. Starea de percepţie a păsării colibri este asociată cu neocortexul, cea mai recentă adăugire la creierul uman. 

Neocortexul s-a dezvoltat acum circa o sută de mii de ani şi este răspunzător de capacitatea noastră de a raţiona, de a vizualiza şi de a crea. Este creierul lui Galileo şi a lui Beethoven, al ştiinţei, artei şi mitologiei. 

La nivelul sufletului, soluţiile la problemele pe care nu le putem rezolva cu mintea devin, brusc, evidente.

Alberto Villoldo, Ph.D autorul cărţii Şaman, vindecător, înţelept Cele patru Introspecţii

 

De exemplu, acum câţiva ani în Peru, băştinaşii începuseră să considere că pâinea ieftină, sănătoasă, făcută în casă, pe care o mâncau de generaţii, era inferioară franzelelor cumpărate de la magazin care erau procesate din greu, dar pe care le mâncau cei bogaţi. 

In consecinţă, ei mâncau pâinea cu mai puţine calităţi nutritive şi asta afecta sănătatea populaţiei. Preşedintele ţării ar fi putut să rezolve această problemă la nivelul minţii şi să încerce, printr-o campanie publică, să convină oamenii că pâinea neagră e bună pentru ei, sau ar fi putut să dea o lege prin care să crească taxele la franzela albă, ca să forţeze oamenii să cumpere pâinea mai ieftină. 

In schimb, el a ales să abordeze situaţia de la nivelul de percepţie al păsării colibri. 

Preşedintele a înţeles că, pentru sătenii din ţara lui, pâinea albă ajunsese să reprezinte succesul şi un anumit grad de sofisticare, în vreme ce pâinea neagră simboliza sărăcia şi banalitatea. 

Ştia că trebuie să le schimbe percepţia că franzela albă ar fi mai bună, aşa încât a făcut un clip la televiziune, care îl înfăţişa cum lua cina cu familia sa, în palatul prezidenţial, şi mânca pâine neagră. Ştia că asta va transmite mesajul că pâinea neagră este mâncarea celor plini de succes şi sofisticaţi - şi a funcţionat. 

Oamenii din Peru s-au întors la pâinea neagră, pentru că aceasta era pâinea regilor, nu a ţăranilor!

Când eu mănânc la restaurantele din Peru, întotdeauna îmi umplu geanta cu chiflele în plus care rămân, pentru că ştiu că voi avea ocazia să-i ajut pe câţiva, dându-le o chiflă care ar putea fi singura lor masă pe ziua aceea. 

Odată, pe când călătoream cu un bătrân Laika, m-am trezit într-o autogara, înconjurat de câţiva copii care se strânseseră în jurul meu, în speranţa că le-aş putea da câteva monede sau bomboane. 

Am început să scot chiflele din geantă şi să le distribui, dar bătrânul mi-a spus: „Nu de pâinea aceasta au nevoie copiii. Tipul de mâncare de care au nevoie oamenii mei este mâncarea sufletului, nu a stomacului". A luat chiflele şi le-a distribuit el însuşi copiilor, dar, în timp ce făcea asta, a început să le spună poveşti despre strămoşii lor incaşi.

Mai târziu, bătrânul a explicat: „Aceste poveşti sunt hrana de care duc ei dorul. Le-am dat nu numai pâinea care o să-i hrănească până mâine, ci şi pâinea care îi va hrăni pe parcursul întregii lor vieţi". 

El percepea cu ochii păsării colibri - pentru el, poveştile erau hrană pentru suflet. 

Când m-a văzut împărţind chifle, a intervenit la nivelul sacrului, oferindu-le acestor copii istoria poporului lor. 

La nivelul sufletului, lucrurile sunt ceea ce sunt ele cu adevărat: expresia sacrului.

Alberto Villoldo, Ph.D autorul cărţii Şaman, vindecător, înţelept Cele patru Introspecţii

 

O casă nu e, pur şi simplu, un acoperiş deasupra capului - ea este un cămin. Un soţ nu este numai o persoană cu care sa împărţi datoriile casnice şi creşterea copiilor, ci şi un partener ales, un tovarăş în marea noastră călătorie. In această stare, te uiţi la pâine şi întrebi: „Mi-e foame de pâine, sau sunt înfometat de hrana pe care ea o reprezintă?" 

Eşti capabil să înţelegi importanţa de a coace pâinea împreună cu alţii şi cum e posibil ca stomacul tău să nu poată fi niciodată plin, când alţii flămânzesc în lume.

La nivelul păsării colibri, ascultăm dincolo de suprafaţa conversaţiilor şi auzim mesajele lor ascunse. 

Operăm cu metafore, astfel încât, dacă avem o migrenă, ne întrebăm: „Am înnebunit? Ce gânduri au rămas blocate în capul meu? Ce semn îmi transmite acest lucru?" 

In medicina chinezească, se spune că furia neexprimată se adună în ficat, aşa că, dacă avem probleme cu ficatul, ştim că poate fi un semnal de furie reprimată. Deci, dacă funcţionarea ficatului este înceată, întrebăm: „Ce medicamente pot să iau?", dar şi: „Cum pot să practic iertarea - atât pentru mine, cât şi pentru alţii?" înţelegem că am primit un semnal de avertizare, care ne spune că se petrece ceva care are nevoie de atenţia noastră - şi nu tratăm doar simptomul.

Alberto Villoldo, Ph.D autorul cărţii Şaman, vindecător, înţelept Cele patru Introspecţii

 

Când privim prin ochii păsării colibri şi vedem un copil excesiv de activ, întrebăm: „In ce fel, problema acestui copil este o oportunitate pozitivă?" 

Recunoaştem că, dându-i un medicament unui asemenea copil, îl putem face să nu se mai agite şi să se concentreze asupra spuselor profesorului, dar îi fură abilitatea naturală de a face mai multe lucruri deodată, într-o junglă, „problema" de comportament a acestui copil sau „handicapul de învăţare" ar fi, de fapt, o calitate - ar putea să audă cum păsările se cheamă una pe cealaltă, murmurul cascadei, dar şi să poarte o conversaţie, rămânând în acelaşi timp atent la un posibil pericol.

De la nivelul păsării colibri, percepem atenţia distributivă a copilului, ca pe un dar care este de nepreţuit pentru călătoria sufletului său. 

La acest nivel, simţim că ne aflăm cu toţii într-o călătorie de evoluţie şi vindecare şi mergem pe un drum care ne duce acolo unde vom fi într-o stare de bine Divin. 

Dacă avem o migrenă, ne întrebăm: „Spre ce fel de vindecare mă cheamă această migrenă?" S-ar putea să trebuiască să mâncăm mai puţină ciocolată şi să nu ne mai supunem la stres. 

S-ar putea, de asemenea, şi ca drumul spre vindecarea migrenelor să implice o călătorie mai mare: poate avem nevoie să încheiem o situaţie neplacuta, poate e timpul să ne mutăm dintr-o zonă unde nu găsim de lucru, sau unde nu puteam crea sentimentul unei comunităţi; sau s-ar putea să trebuiască să lăsăm deo parte dezamăgirea cu privire la unii oameni şi furia la adresa lor, împreună cu temerea că vom deveni exact ca ei. 

Vindecăm durerea de cap, vindecând sufletul. Vedem căi care ne vor duce înapoi la sănătate şi pornim într-o călătorie de vindecare.

Alberto Villoldo, Ph.D autorul cărţii Şaman, vindecător, înţelept Cele patru Introspecţii

 

Nivelul păsării colibri este un nivel care impune crearea schimbării, mult mai mult decât cel al jaguarului. 

De aceea, vizualizarea este mult mai puternică decât simpla recitare a afirmaţiilor. 

Când vrei să te asiguri că viitorul îţi rezervă un rezultat dorit, trebuie să-l vizualizezi doar o singură dată, din starea de percepţie a păsării colibri. 

De la nivelul jaguarului, ar trebui să repeţi afirmaţia verbală de zeci sau chiar de sute de ori, pentru a obţine un rezultat similar.”

Alberto Villoldo, Ph.D autorul cărţii Şaman, vindecător, înţelept Cele patru Introspecţii

“În filmul Matrix, când Morpheo îi spune lui Neo că „trebuie să înțelegi că majoritatea oamenilor nu sunt pregătiți să fie deconectați din sistem”, el vorbește despre un adevăr profund al naturii umane. "Sistemul" din Matrix este o metaforă pentru iluzia a ceea ce este real, o construcție artificială menită să controleze și să subjuge omenirea oferindu-le un fals sentiment al realității.

Majoritatea oamenilor trăiesc astăzi prinși în această iluzie, incapabili sau nu doresc să vadă dincolo de vălul minciunii, manipulării și controlului. Morpheus înțelege că, pentru mulți, confortul sistemului este preferabil procesului tulburător și adesea dureros de trezire la adevăr.

Oamenii au fost condiționați din leagăn, prin ani de îndoctrinare, uneori generații, să accepte lumea așa cum le este prezentată.

Deconectarea de la acest sistem se confruntă cu o realitate dură, uneori insuportabilă, că tot ce au crezut că este real este, de fapt, o minciună.

Acest lucru necesită curaj, dorință de a îmbrățișa disconfortul și, cel mai important, dorința de a renunța la ceea ce un gând era adevărul.

Morpheus știa, de asemenea, că cei care sunt încă conectați la sistem sunt adesea cei mai înflăcărați avocați ai săi. De ce? De ce? Pentru că sistemul a devenit identitatea lor. Simțul lor de sine, credințele lor, valorile lor, toate sunt legate de iluziile și construcțiile acestui sistem. Amenințându-l amenință tot ce prețuiesc.

Pentru mulți, este mai ușor să apere sistemul decât să se confrunte cu posibilitatea că au fost înșelați.”

- Autor necunoscut.

“Nu suntem aici pentru a-i schimba pe altii.

Gasiti-va pacea interioara si compasiunea in a-i lasa pe ceilalti sa traiasca asa cum doresc in propria lor realitate, care este creata de ei insisi. Este realitatea acelor oameni, nu a voastra.

Lasa-i pe ceilalti sa fie asa cum sunt ei, iar tu fii tu.

Noi suntem aici pentru a FI Schimbarea – noi cream Schimbarea din interior.”

Martha Tania

La un moment dat, voi ați spus: „Ajunge! Am terminat cu încercarea de a ma integra, de a fi normal!”.

Aţi spus „Destul!” pentru că voi, în această viață, sunteți cu mult înaintea timpului vostru.

Sunteți cu mult înaintea timpului vostru, deci nu vă veţi integra niciodată. Și odată ce acceptați asta, o să acceptați și faptul că aţi venit aici, pe Pământ, ca să aduceţi ceva - aţi venit aici să aduceţi un cadou. Aţi venit aici pentru a aduce un cadou pentru voi, desigur, dar este Darul pe care-l aduceţi și pentru alţii. (Geoffrey Hoppe, „Aripile”)

Aţi venit pe Pământ ca să aduceţi un alt nivel de Conștiință, o Lumină - oricum ați vrea să o numiţi -, în această realitate/lume. Deci obișnuiți-vă ca lucrurile să fie cu adevărat ciudate, cu adevărat diferite de tot ce ați experimentat până acum.

Acceptaţi să daţi drumul acelui vechi concept de „integrare în societate/ comunitate”. El nu servește Binelui vostru, acum nu mai este loc pentru acest concept. (Geoffrey Hoppe, „Aripile”)

Lucrătorii în Lumină se numesc așa pentru ei lucrează în slujba Luminii. Ei fac o anumită Lucrare, se pun în slujba Binelui comun, îi ajută într-un anumit fel pe alții.

Dacă sunteți un Lucrător în Lumină, nu vă transformați într-o persoană care are sindromul Salvatorului, pentru că nu despre asta e vorba! (Michael Mirdad)

Este viața mea și mi-o trăiesc așa cum vreau eu.

Este Calea mea și pășesc pe ea așa cum vreau eu.

Sunt greșelile mele și mi le asum.

Sunt binecuvântările mele și sunt recunoscătoare pentru ele.

Este Cântecul meu și îl cânt așa cum vreau eu.

Este Dansul meu și dansez așa cum doresc eu.

Sunt aripile mele și le deschid atunci când decid eu.

Este sufletul meu și-l hrănesc așa cum consider eu. (S.C. Laurie)

27.09.2024