Eu mi-am dorit, Dumnezeu mi-a oferit

 

Cu ceva timp in urma constatasem ca era nevoie de patru zile ca sa mi se materializeze dorintele. Nici nu ceream bine, ca in patru zile primeam. :)

De data asta a fost nevoie de doar o singura zi pentru ca Dumnezeeu sa-mi implineasca o dorinta. Deci, timpul se coprima din ce in ce mai mult. Avea dreptate Adrian cand imi spunea si imi repeta mereu: "Tot timpul este al nostru!"

Sa va povestesc. :)

Ne plimbam ieri pe la liziera padurii, pe marginea raului Prahova, spre izvor, cand am trecut pe langa unul din corcodusii pe care asta primavara ii admiram infloriti si-i fotografiam cu nesat. Ei bine, ieri am constatat ca era plin de corcoduse mari, galbene si coapte. 

M-am uitat cu jind la crengile lui incarcate cu fructe dulci, dorindu-mi si eu macar cateva boabe, de pofta, sa le degust. N-am avut parte de ele. Crengile mai joase fusesera deja culese complet de oamenii care tot trecusera pe langa el zilele astea, cu atat mai mult cu cat acum au venit la munte mai multi turisti decat de obicei, cu ocazia sarbatorii de Sfanta Maria.

M-am uitat la el, m-am invartit in jurul lui si mi-am dat seama ca nu avea rost sa ne chinuim sa tragem de crengile mai inalte, care inca mai aveau fructe pe ele. Pomul era chiar pe malul raului si nu era o pozitie tocmai facila pentru astfel de miscari aventuroase. Asa ca am renuntat si am plecat mai departe.

Asa sunt unii pomi, mi-am zis, ca si unii oameni, mai egoisti, tin totul numai pentru ei, isi ascund bunataturile sau le pun in locurile cele mai greu accesibile, ca sa nu ajungi la ele. Ori, daca este sa iti ofere totusi ceva, cu siguranta este partea cea mai acra, mai mica, mai putin buna, poate chiar stricata. In plus, pe acestea ti le lasa pe crengile mai joase, ca sa para ca iti fac si un favor, adica sa fii multumit ca ti-a dat ceva, nu e cazul sa mai faci si mofturi, sa ai si pretentii. Culege de pe jos, daca mai vrei ceva! :))))

Ok, egoistule! - i-am zis pomului in gand - nici n-am nevoie de corcodusele tale din varf! O sa ti se strice acolo, in varful crengilor si, cand iti vei da seama, va fi deja prea tarziu. Nimeni nu-ti va mai multumi pentru darul crengilor tale, nimeni nu va sti ca ai produs ceva delicios, nimeni nu te va mai aprecia si nu-ti va mai lauda eforturile si rezultatele. Eu pot trai si fara corcodusele tale! Tu, in schimb, vei ramane aici, la margine de drum, nebagat in seama de nimeni, poate chiar si persiflat, caci ti-ai cocotat toate fructele cele mai bune si mai dulci sus, pe cele mai inaccesibile crengi, de unde se vor scutura pe jos, ca si altele deja scuturate, si nu-ti vei mai implini rostul. Nici macar pasarile calatoare nu-ti vor mai acorda atentie. :)))))

Uite-asa! - i-am zis-o eu pomului in gand, precum vulpea care nu a ajuns la struguri!  :)))))

Dupa ce aceste ganduri au fost formulate si transmise copacului egoist, ne-am continuat plimbarea. :)))

La un moment dat, am trecut pe langa un alt corcodus, tot unul inalt si mare, iar Adrian m-a facut atenta, gandindu-se ca poate vreau totusi sa incercam sa culegem din acela cateva fructe. 

Insa n-am mai avut chef si am trecut de el mai departe.

Pesemne insa ca Dumnezeu mi-a prins gandul si dorinta si, nu stiu cum si ce-a facut, dar azi mi-a oferit corcodusele! Si nu oricum. 

A ales cea mai ostentativa solutie prin care imi putea spune "Uite, aceste corcoduse sunt pentru tine! Numai pentru tine!"

Concret, despre ce este vorba? Este vorba despre cel de-al doilea pom pe langa care trecusem ieri si despre care Adrian apucase sa-mi spuna doar atat "Uite, puiut, si pomul ala mare este un corcodus...!"

Ei bine, nu mi-a venit a crede ochilor azi, cand, ajungand in dreptul acelui pom, am constatat amandoi ca avea o creanga mare, plina de corcoduse galbene, coapte, care era rupta din pom si care atarna pana la pamant, in asteptarea mea, sa o culeg de fructe.

Nu stiu cine si de ce rupsese creanga aia. Daca ar fi vrut un om sa o rupa pentru fructe, ar fi cules fructele, nu? 

Ne-am gandit si la posibilitatea de a fi fost rupta de un urs, peste noapte. Banuim ca si ursii sunt amatori de corcoduse coapte, dar, chiar asa sa fi fost, creanga ramasese cu toate fructele pe ea, intacta! Deci, nu fusese un urs.

Mai mult decat atat, ma intrebam nu numai de catre cine, ci si cand oare sa fi fost rupta creanga aia, de nu fusese observata de nimeni, si nu culesese nimeni fructele de pe ea? Nu trecuse chiar nimeni pe strada ca sa vada cate corcoduse erau atat de la indemana si asteptau sa fie culese? Nici un turist? Nimeni, nimeni? Parea neverosimil.

Parca cineva rupsese dinadins creanga aceea pentru mine, ca sa ajung eu la fructe, apoi o pazise pana am ajuns noi acolo, ca sa nu vina nimeni sa le culeaga inaintea mea! 

Iar toate acestea intamplandu-se fix a doua zi dupa ce imi dorisem corcodusele din pomul egoist, cel care n-a vrut sa imparta si cu mine o crenguta macar, cu doua fructe pe ea. :)))

Asadar, Dumnezeu mi-a daruit ceea ce nici macar n-am cerut, dar mi-am dorit: suficiente corcoduse, cat sa-mi fac pofta. :)))

Pe drumul de intoarcere spre casa, la final de plimbare, ne-am cumparat de la magazin ceva bun de rontait si ne-am oprit pe o banca, la umbra, sa ne delectam si sa ne bucuram de racoarea de sub castanul acela generos. Deh, mai sunt si pomi generosi pe lumea asta! :))))

Acolo am facut mai multe poze cu Darul lui Dumnezeu, mi-am facut si cateva selfie-uri, evident, ca nu se putea fara, apoi am plecat, si, dupa un mic ocol, am ajuns si pe la corcodusul egoist de ieri, ca sa-i bat obrazul si sa-i arat ca nu mai imi trebuie ce are el, ca acum am si eu ce are el si ce nu mi-a dat si mie ieri. :)))

Cu aceasta ocazie am facut si vreo doua scurte video-uri cu clipocitul apei raului Prahova, care, in zona noastra este inca la stadiul de parau, daca este sa ne luam atat dupa debitul apei in curgere, cat si dupa matca lui inca prea ingusta.

Ajunsi acasa, am incheiat apoteotic subiectul "corcoduse" cu ultimele poze, inainte de a fi spalate si mancate. :)))))

In concluzie, trebuie sa fiu foarte atenta si selectiva cu ceea ce-mi doresc pentru ca acum, in aceasta perioada, la aceste vibratii si frecvente energetice, am ajuns sa manifest dupa numai o zi ce-mi pun in gand. :))))

Va rog insa sa observati ca am fost totusi modesta si smerita. :)))

Eu am poftit la corcoduse, nu la caviar. N-am vrut nici diamante, si nici luna de pe cer. N-am poftit la vacante in Maldive si nici la autodecapotabile Corvette pe Coasta de Azur. Desi... candva... am avut un vis din asta, poate va mai amintiti, v-am povestit. :)))

Ok. Nici macar n-am cerut! Ca sa nu mai zic ca n-am avut acea atitudine de copil razgaiat, care bate cu piciorul in pamant, imperativ, spunand "Vreau! Acum!". :))))

Eu doar mi-am dorit. Atat. 

Dar Dumnezeu a stiut ca merit sa primesc, iar El doar mi-a oferit in acel mod ostentativ divin, in care sa aflu si sa STIU (fara nici o urma de indoiala) ca merit tot ceea ce El imi ofera. :) 

Asa se explica si alte gesturi pe care El le face pentru mine si despre care nu pot povesti aici. Ar fi mult prea extravagant (ca sa nu zic SF) pentru multi. ;-)

PS. Hmmmm..... poate n-ar strica, totusi, sa ma gandesc mai mult si la vacantele alea in Maldive..... si pe Coasta de Azur..... si la.... in fine, mai vad eu la ce.....nuuuu??    :))))) 

15.08.2024