Am cules si noi dovlecii de placinta

 

Doi. Astia doi sunt. Gata. 

Tocmai ce au fost culesi din supermarket! Ha, ha, ha...!!!!

Pai, era cazul, nu-i asa? Zilele acestea, unde ma uitam, unde ma suceam, tot peste cules de dovleci dadeam. E plin internetul de postari, articole si poze cu munti de dovleci portocalii, albi, verzi, de toate nuantele, formele, marimile si texturile.

Si, desigur, implicit, dadeam si peste poze cu placinta de dovleac, dovleac copt, iar placinta.... iar copt.... iar.... de inebunisem de tot cu ochii la dovlecii altora. Si imi aminteam de cele patru toamne petrecute in Gradina, cand am cules si noi, de-adevaratelea, la propriu, adica, fara nici o gluma, an de an, o multime de dovleci! 

Crezusem ca ne saturasem pana peste cap de dovleci, atat de multi am mancat in fel si chip, cel mai adesea copti in cuptor, cu miere si cu scortisoara, dar si in diverse retete de mancare (cum ar fi orez cu dovleac, quinoa cu dovleac, ciorba cu... da, intelegeti... dovleac in orice!). Totusi, pofta de dovleac este, pare-mi-se, precum mersul pe bicicleta. N-o uiti niciodata. Asa ca, iata, in fiecare toamna, cand peste tot, pe tot mapamondul, se culeg dovlecii, pofta asta reinvie din adancuri, exact ca Pheonix, din cenusa. Si renaste ea atat de vie si de energica, incat, asta e, nu avem ce face, trebuie s-o lasam sa zboare. 

Si ii spun eu aseara lui Adrian "Stii, sufletel, in perioada asta toata lumea culege dovlecii de placinta...." 

I-am zis doar asa.... intr-o doara..... sa stie si el.... ca poate nu stia... sa-i amintesc... sa.... :) 

Asadar, azi dimineata cine avea doi dovleci de placinta, proaspat culesi de Adrian din supermarket? Noi.

I-am spalat, i-am taiat, i-am curatat de coaja si i-am pus in doua vase de sticla termorezistenta sa se coaca in cuptor. 

Bineinteles, si inainte, dar si dupa ce i-am scos din cuptor, i-am fotografiat bine de tot, de vreo suta de ori, din toate directiile, exact asa cum spunea "reteta". Abia am avut rabdare sa termin cu pozele ca sa-i mancam! Cu miere deasupra, da. 

De acum, gata si cu pofta asta. Alta la rand! (Pssst! Psssssst! sa va spun un secret! In soapta, sa nu ne auda nimeni.... Stiti care e urmatoarea pofta la rand? Must!!!!! Ramane secretul nostru, da?)

PS. Va dati seama cat am muncit noi in Gradina an de an ca sa obtinem 30-50 de dovleci de toate culorile si marimile, unii atat de mari ca nici nu-i puteam ridica de jos si-i caram numai cu roaba (puteti sa vedeti pozele din urma, sunt aici, pe blog, toate dovezile), in timp ce, de fapt, numai doi dovleci mici ne erau arhisuficienti ca sa ne facem pofta?

29.09.2021