Gradina din balcon a intrat in hibernare

 

In cele din urma, odata cu echinoctiul de toamna, trebuie sa admitem si noi ca a venit toamna si in Predeal. Ceva semne am constatat noi ivindu-se pe crengile copacilor de vreo saptamana si ceva, in timpul plimbarilor noastre, dar n-am mai luat telefonul cu mine pentru poze, asa ca au ramas neconsemnate aici, pe blog. 

Totusi, am admirat cum galbenul tomnatic incepuse sa se insinueze treptat in frunzele padurii. Cum si previziunile meteo anuntasera o scadere a temperaturilor montane, asa am inceput sa tin sub control termometrul din balcon, pentru a putea lua masurile potrivite protejarii florilor noastre din "gradina".

Prima scadere considerabila am inregistrat-o in urma cu vreo trei-patru zile, cand cele 14 grade din termometru mi-au indicat ca este timpul sa ma ocup de cele mai sensibile dintre flori, respectiv, suculentele de interior. Asa ca am facut prima mutare, prima miscare, prima actiune de translatare a gradinii din balcon in casa. Am luat etajera aceea din capatul balconului, am sters-o de praf si am mutat-o in bucatarie, impreuna cu toate florile pe care le avea pe ea, feriga de interior si suculentele de interior. 

In plus de asta, Adrian a zis ca ar cam trebui sa scoatem din bucatarie, in balcon, palmierul, care este o planta rezistenta la frig, pentru a se obisnui treptat cu temperaturile scazute, avand in vedere ca va ramane peste iarna acolo. Zis si facut. Am facut rocada si ne-am hotarat sa le urmarim evolutia.

Apoi, alaltaieri seara, inainte de echinoctiu, am verificat din nou termometrul. Arata o scadere pana la 11 grade C. Previziunile anuntasera temperaturi nocturne viitoare chiar si de 0 grade, asa ca am considerat ca este timpul sa aduc in casa si restul plantelor care puteau suferi de la frig. 

Toate suculentele mici si craitele, cele plantate de mine in cani si in cesti de cafea, un concept foarte decorativ si interesant, inspiratie de pe internet, au fost mutate in casa, in sufragerie. Voi reveni asupra lor mai tarziu.

La fel am procedat si cu toate buruienile mele curgatoare, cele culese de pe bordurile Predealului, care, intre timp, au facut radacini in apa si s-au dezvoltat foarte bine. Le-am lasat tot in apa, le-am curatat de frunzulitele ofilite, le-am schimbat apa si le-am spalat bine de tot radacinile sub jet de apa rece, dupa care le-am asezat pe etajera, in bucatarie, orientate inspre fereastra, pentru a avea cat mai multa lumina. 

Tot acolo a ajuns si cana de ceramica in care am plantat cei doi pui de cactus, carora si lor le merge foarte bine. Ei stagneaza in crestere, asa cum le sta bine unor cactusi seriosi, si asa cum imi doresc si eu. Chiar n-as vrea sa creasca mai mult, nu mi-ar placea sa ma agat de el tot timpul cand as trece prin preajma lor. In plus, mie cactusii nu mi se par prea decorativi, in general, doar in perioada cand infloresc, desigur. Acestia fiind pui, probabil ca le vor trebui inca vreun deceniu pana vor inflori. In fine, glumesc, chiar nu stiu ce soi sunt si care le este ritmul de crestere. Vom vedea.

Feriga de la mama a crescut foarte frumos, impodobeste minunat etajera cu frunzele ei bogate, rasfirate, ca un trofeu in varf de soclu, alaturi de iedera aceea de interior, pe care o am tot de la mama, in timp ce buruienile curgatoare arata ca o micuta si delicata cascada de frunze verzi, fine, crescute doua cate doua pe lujerii subtiri, inverzind frumos coltul acela de bucatarie, de la fereastra. 

Am trecut in revista si celelalte flori din bucatarie (si de peste tot) ca sa le am pe toate aici, sa le pot urmari evolutia in timp, si sa pot constata mai evident diferentele. 

 

In balcon au ramas cele mai rezistente flori: 

- palmierul - care s-a adaptat deja la frigul din balcon, deja ii dau doua frunze noi, care cresc deodata amandoua, deci sunt sigura ca ii va merge foarte bine acolo peste iarna;

- feriga aceea de padure, adusa acasa de sus, din padurea de pe culmile Garbovei, de cand am urcat cu telescaunul, prin august, parca, daca va mai amintiti; 

- santalul - care stagneaza in crestere, nu stim de ce, anul acesta nici n-a mai avut lastari noi si nici n-a inflorit, insa in rest ii merge bine, frunzele sunt verzi, sanatoase, asa ca speram ca doar a avut nevoie de o perioada mai lunga de adaptare decat celelalte flori la noua lui locatie, de la munte;

- lavanda - care este si acum inflorita! este incredibila! a crescut mult, este bogata, i-au dat o multime de lastari noi, proaspeti, verzi, cruzi, insa este o planta foarte rezistenta, de exterior, asa ca nu ne facem griji in privinta ei; deja s-a adaptat la racoare;

- suculentele de exterior, vreo doua soiuri, cele cu frunzele crescute ca petalele de trandafiri si cele cu frunzele ca niste firisoare marunte;

- jardinierele - cele patru, amenajate prin iulie, in care am plantat o multime de pui - care au si plante de exterior, dar si de interior, unele ceva mai rezistente la frig, motiv pentru care le voi tine sub observatie, sa vad cum se adapteaza la temperaturile scazute;

- muscatele - care au explodat acum in valul II al infloririi, fiind pline de o multime de buchete cu inflorescente rosii si de o multime de boboci - lor nu le pasa de temperaturile scazute, sunt flori rezistente, iar acestea sunt un soi special adaptat la munte;

- lunaria - care sunt acele plante rasarite din semintele pastrate de mine din Gradina, puse in pamant in 3 august, cam tarziu, dar care sunt inca ok, desi nu mai au cum sa creasca mai mult de atat si sa si infloreasca. Ele sunt acele plante care, dupa ce fac seminte, genereaza crengute decorative de care sunt prinsi acei banuti alb-sidefati, minunati, care stralucesc in lumina ca matasea. Le puteti vedea in pozele de mai sus in bucatarie, pe dulapul din dreapta ferestrei, acela fiind unul din cele trei buchete pe care le-am luat cu mine din Gradina, cu greu protejate pe timpul transportului pentru a nu se rupe si a nu se scutura. Totusi, am reusit, iar acum ne impodobesc locuinta cu foitele lor delicate, sidefate si discrete.

Ei bine, am ajuns si la ultima sectiune a gradinii noastre intrata in perioada de hibernare, la caldurica, adica, respectiv aceea din sufragerie. 

Acolo troneaza reginele, cyclamele, care sunt acum minunat de inflorite toate. Acum avem doua soiuri, doua culori. Am avut mai multe in Gradina, dar, cu atatea mutari de colo-colo, doar acestea sunt cele care au ajuns aici. Din fericire, le merge foarte bine aici, le place, sunt pline de boboci si, chiar daca mi-au mai dat de furca paduchii aia nesuferiti, le-am tinut sub observatie atenta, le-am administrat dusuri reci, tratament cu lapte pe frunze, astfel incat, chiar daca mai apar din cand in cand cate unul, fir'ar sa fie, florile nu sunt afectate, nici frunzele, deci, nu stiu, se pare ca vom fi nevoiti sa convietui impreuna cu ei, daca nu gasesc o solutie de a scapa de ei definitiv. 

Tot la geamul din sufragerie au ajuns si cele doua ghivece mici cu puii de cyclame, cei rasariti din semintele puse in pamant prin iulie. Sunt bine, cresc frumos, s-au inaltat cam la vreo 6-8 cm, sper sa se adapteze cu bine in casa, la geam, si sa ajunga la maturitate, cand vor inflori. Din experienta avuta deja in Gradina, unde am inmultit pentru prima data cyclamele din seminte, stiu ca abia in anul al doilea au ajuns in stadiul maturizarii, si au inflorit. Deci, acesti pui de cyclame vor inflori abia in 2023, probabil.

In final, va voi arata ca tot acolo, pe pervazul foarte lat al ferestrei din sufragerie, am aliniat si toate canile si cestile cu craite si cu puii de suculente, aduse din balcon. O frumoasa surpriza am avut acum, odata cu mutarea lor in casa, caci nu le-am mai verificat cu atentie intre timp - am descoperit o multime de boboci la aproape toti lujerii inalti de craite! Nici nu mai speram sa infloreasca! Le tineam doar pentru frumusetea delicata si filigranata a frunzelor, care se vedeau usor translucide in balcon. Acum, mutate fiind in casa, la caldura, este posibil ca bobocii chiar sa se deschida si, in mod surprinzator, sa avem craite inflorite de Craciun! Ha, ha, ha.... chiar pana la Craciun nu cred ca vor tine, dar pana de Halloween poate ca da. 

Ei, si, uite-asa, iata, a venit toamna peste noi aproape peste noapte, pe negandite, iar pe fereastra se vad foarte bine acum semnele ei colorate, caci padurea din spatele blocului in care locuim se impodobeste treptat in haine aurii si rosietice, pe alocuri. Brazii, insa, mentin stindardul verii in frunze, ei nu capituleaza, raman falnici, cu varfurile indreptate inspre ceruri, ca niste catarge semete, purtandu-si pe umeri, cu mandrie, verdele cetinei, cu o credinta nestramutata in eternitate. 

Acum, mai ales, odata cu acest val de frig care a invalui muntii, toamna pare mai hotarata sa-si intinda trenele colorate peste padure. Poate zilele urmatoare, cand se va mai insenina un pic, voi lua din nou telefonul cu mine in timpul plimbarilor noastre, si voi face cateva poze tomnatice. 

Deocamdata este o vreme umeda, ploioasa, cetoasa, vreme de stat in casa, la caldura, unde ne scriem povestile noastre sau citim povestile altora. N-am pornit inca centrala in casa, inca nu este cazul, peretii extraordinar de grosi, de peste 50 cm, tin frigul afara, insa vom vedea ce se intampla zilele urmatoare. Pentru noaptea aceasta s-au anuntat 0 grade aici, la Predeal, dar de maine vremea pare ca se va incalzi din nou o perioada. 

Edit later: Ha, ha, ha!!! Tocmai am intrat pe "amintirile" de pe facebook, mda, inca mai fac asta, si ce credeti ca am descoperit? In urma cu doi ani, in 23 septembrie 2019, aprindeam primul foc al sezonului rece al acelui sfarsit de an. Urma cea de-a 5-a iarna in Gradina si ultima. Nu stiam noi inca atunci ca avea sa fie ultima, dar a fost. In vara lui 2020 am plecat din Gradina definitiv.

Scriam atunci urmatoarele randuri: 

"Ne face o deosebita placere sa va anuntam ca, in aceasta seara, Adrian a aprins primul foc in soba noastra din colectia sezonului toamna-iarna 2019/2020.

Mentionam ca este cea de-a cincea colectie pentru sezonul rece lansata in Gradina lui Dumnezeu (adica urmeaza a 5-a iarna). "

:))))

23.09.2021