Va mai amintiti de tigaia noastra cea noua, cumparata in 2018? Cuuum, nu v-o amintiti? Nu se poate! Sunt profund dezamagita!
In fine, stati asa, daca nu va amintiti, sa va amintesc eu. Se facea ca eram prin 1900-toamna, mai exact prin august 2018, intr-o alta viata (caci chiar asa pare din punctul in care suntem azi), acel august 2018 in care am fost nevoiti sa ne cumparam o tigaie, dupa ce statusem noi vreo 7 ani inainte fara tigaie, pe motiv ca noi nu aveam la ce sa folosim o tigaie. Nu mancam nimic prajit, deci nu prajim. Pe cale de consecinta, nu avem nevoie de tigaie pentru prajit.
Insa atunci, prin august 2018, an cosmic care ne-a gasit locuind in Ardeal, la tara, loc in care ne mutasem noi prin noiembrie 2015, am avut un musafir venit din Bucuresti, care nu putea supravietui fara cartofi prajiti, unicul aliment ce parea inscris in analele civilizatiei urbane, moderne, occidentale, si pe care trebuia musai sa i-l pregatim, ca sa se simta bine in mediul rural, cel in care ne vizita, ca intr-un cadru "safe", cat de cat asemanator cu cel urban, de unde venea. Asadar, am cumparat tigaia.
Am vorbit despre tigaia aceea atunci, la vremea ei, ca pe semnul distinctiv al occidentului in orient, in Tibet, mai exact, asa cum paream noi retrasi acolo, dincolo de lumea dezlantuita a Bucurestiului, de unde venea musafirul nostru, si de unde plecasem si noi. Dupa ce am folosit-o atunci fix de vreo doua ori, tigaia a intrat intr-o lunga perioada de hibernare, asa cum ii prezisesem destinul. Puteti reciti povestea primei tigai aici https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2019/08/prima-tigaie-dupa-7-ani-fara.html
Prin iunie 2020 ne-am mutat din Ardeal inapoi in Bucuresti, temporar, pentru un an, timp in care, din toate bagajele noastre, am despachetat doar cateva, strictul necesar. Nu stiam exact pe cat timp avea sa se intinda acest "temporar", asa ca am restrans strictul necesar la un minim-minimorum exagerat, ca sa nu reluam impachetarea-despachetarea a prea multor lucruri cand va veni din nou momentul mutarii.
Nu stim de ce, nu ne intrebati, dar printre cele de absoluta necesitate s-a numarat si tigaia aia. Incurcate sunt caile Domnului, asa e, aveti dreptate daca veti spune asta, insa chiar asa a fost, tigaia a fost selectata ca fiindu-ne neaparat necesara in acea perioada de tranzitie, ce a anticipat mutarea noastra ulterioara la munte, din iunie anul acesta.
Nici nu mai tin minte daca am folosit-o vreodata, probabil ca da, macar o data, desigur, altfel de ce s-o fi despachetat? Mai tot acest rastimp, de un an, ea a stat numai in cuptorul aragazului, curata, impecabil de curata, ca si cuptorul, desigur, caci nu am avut la ce sa le intrebuintam, daca ne gandim bine la dieta noastra si la modul de preparare pe care il preferam.
Buuuun.... Si a venit vremea mutarii la munte. Ne-am mutat, am amenajat noua noastra locuinta, am cumparat mobila, am echipat-o corespunzator cu toate lucrurile noastre, despachetate treptat, spalate, calcate sau doar aranjate pe rafturi, dupa caz, pana cand toate au fost puse la locul lor si ne-am linistit.
A urmat apoi o perioada de relaxare maxima dupa toate aceste mutari si permutari de bagaje si lucruri, in care ne-am dedicat aproape tot timpul plimbarilor indelungi prin imprejurimi, incercand sa asimilam noutatile prin toti porii nostri, mai ales aerul de munte, ozonul si oxigenul, ionii si toate celelalte elemente benefice, oferite de padurea montana, de altitudine, de statiunea turistica retrasa si prea putin frecventata de turisti, fix asa cum ne doream sa fie, pana cand am trecut in revista cam tot ce ne-am dorit si ne-am familiarizat cu toate ca si cum am fi stat aici din totdeauna.
De tigaie n-am avut nevoie in tot acest timp, caci dieta noastra a ramas neschimbata. In plus, de la sfarsitul lui iulie m-am retras si de pe facebook, deci ispitele ce mai veneau de pe acolo din cand in cand au fost oarecum eradicate. Chiar daca mai intram in scurt pe acolo, rareori, cele cateva postari ce-mi intrau pe home de pe grupul culinar al Jamilei, singurul din care nu m-am extras, nu mi s-au parut a fi extrem de periculoase. Asadar, am considerat ca suntem la adapost de orice ispite, de orice tentatii, de orice rascoliri de pofte care m-ar fi putut impinge spre utilizari neconforme ale tigaii din dotare. Pana intr-o zi.....
Ei bine, chiar daca m-am retras de pe facebook de aproape doua luni, iata, numai maine nu-i poimaine si fac fix doua luni de atunci, totusi, dependentele nu se vindeca instantaneu, fapt pentru care, din cand in cand, tot am mai intrat pe pagina mea, unde imi verificam, din curiozitate, folderul cu "Amnintiri". Cele mai multe erau din perioada in care am stat in Gradina, asadar am rememorat o multime din experientele noastre din perioada aceea, printre care si momentul achizitiei tigaii cu pricina. Dar, no problem, nu am considerat ca acel moment a fost periculos, si nici n-a fost, de altfel, caci august a trecut pe negandite, fara nici un impact esential din acest punct de vedere. Al dietei, adica.
Si vine septembrie. Si vine 14 septembrie! Ziua aceasta a fost, se pare, o zi inscrisa in calendar ca fiind o zi cu grele incercari pentru noi. Caci istoria ne arata ca, in 14 septembrie 2019, aproximativ dupa un an de la achizitia celebrei tigai, cea care statea linistita in hibernare, am fost supusi unor teste dramatice si unor ispite infioratoare, care ne-au pus la incercare (din nou!) rezistenta in fata deciziei: folosim tigaia sau n-o folosim? Aceasta a fost intrebarea!
Coalitia Omletei din Predeal, unde eram veniti atunci intr-o scurta vacanta, a fost la un pas de a ne invinge poftele. Ultima fraza, cea care a incheiat povestea de atunci, din 14 septembrie 2019, a fost, se pare, premonitorie. Veti vedea de ce. Am povestit despre asta aici. https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2019/09/coalitia-omletei.html
Deci, dand eu din nou peste aceasta poveste, in acest an, respectiv in 14 septembrie 2021, de data aceasta locuind in Predeal, nu doar fiind intr-o scurta vacanta, Coalitia Omletei si-a reiterat atacul subversiv si mai ostentativ. Intrebarea cheie a revenit in actualitate. Folosim tigaia sau n-o folosim? N-o sa va mai tin in suspans. De data aceasta am decis s-o folosim.
Asa ca i-am facut o lista lui Adrian cu ingredientele necesare pentru a putea prepara Omleta Fermecata, din cauza careia papilele mele gustative si-au reactivat poftele ramase in stare latenta - desi eu le credeam eradicate complet, definitiv, pentru totdeauna. Asta e, ce sa facem, n-a fost sa fie, o sa ne astamparam din nou poftele, ne-am zis, si speram sa le venim de hac pana la urma. :)
A cumparat Adrian tot ce aveam nevoie si, cand sa ma apuc de pregatit, dau sa iau tigaia din dulap, daaar.... ia-o de unde nu-i! Mai sa fie! Caut din nou in toate dulapurile, rascolesc, scot totul si le pun pe toate din nou la loc, tigaia nicaieri! Cum sa fie posibil asa ceva???? Parea de necrezut! Unde putea fi? Ii spun lui Adrian, reia si el cautarile, tigaia nicaieri.
Am reluat in gand filmul tuturor mutarilor si permutarilor, impachetarilor si despachetarilor, dar tot nu mi-am amintit ce am facut cu tigaia aia.
Doua alternative am identificat ca posibile. Fie am uitat-o in cuptorul aragazului din Bucuresti, unde am stat un an de zile, si unde o luasem fara sa o fi folosit mai mult de o data, daca am folosit-o si atunci, probabil tot pentru vreo Omleta Fermecata, si probabil tot din cauza "amintirilor" venite pe facebook, care au ele darul de a pune gaz pe focul poftelor si de a le atata, desi eu le crezusem stinse, uitate si dezafectate complet.
A doua varianta era ca am uitat-o in cuptorul aragazului vechi pe care l-am gasit aici, in Predeal, unde ne-am mutat, aragaz pe care l-am schimbat la scurt timp si care a fost ridicat de o echipa de muncitori de la o firma specializata in recuperarea deseurilor reciclabile, precum obiectele electrocasnice mari. Am cumparat aragaz nou, am scapat de aragazul vechi si, posibil, si de tigaie. Desi, varianta a doua nu prea e verosimila, caci ne amintim amandoi ca am verificat cuptorul, am prins cu scoch rafturile din interior si usa, ca sa nu se deschida la transport. In fine, nu stim cum, dar ramasesem fara tigaie.
M-am simtit tare nefericita! Nu stiu de ce, dar ii duceam deja dorul! Era o tigaie foarte frumoasa si atat de curata! Abia de o folosisem de vreo trei ori! Mi se parea nedrept din partea sortii. Chiar imi placea tigaia aia, fir'ar sa fie de treaba! Puteam sa o mai am neatinsa si nefolisita inca vreo 50 de ani de acum inainte!
In fine, nu mai aveam ce face, tigaia nu era de gasit si pace! In plus, acum nici nu aveam altceva in care sa pregatesc minunea de Omleta Fermecata, iar ingredientele erau deja cumparate. Am respins din start sugestiile lui Adrian de a pregatit altfel omleta. Nu, nu se putea! Poftele mele cereau ca omleta sa fie neaparat aceea "fermecata", nu una oarecare, preparata dupa retete clasice.
Pe cale de consecinta, Adrian a dat din nou o fuga la magazin si, in ciuda temerilor si ingrijorarilor mele (mie imi place sa fiu de fata la achizitia obiectelor pe care urmeaza sa le folosesc, mai ales a celor de bucatarie, la care sunt atenta nu numai la forma, culoare, marime, greutate si material, ci si la usurinta in curatarea/spalarea/intretinerea ulterioara folosirii), a cumparat o tigaie noua. Probabil singura din tot magazinul, mare minune ca a gasit-o si pe asta, caci aici nu avem supermarketuri cu 1001 modele de tigai, asa cum sunt in Bucuresti. A luat singura tigaie disponibila ca pe un trofeu nesperat, si a venit cu trofeul acasa.
Pentru mine, intalnirea cu noua tigaie a fost ca un fel de "blind date". Dar, din fericire, m-a cucerit de la prima privire.
Desi avusesem emotii mari, am fost extrem de multumita de noua noastra tigaie! Mi-a placut din prima si culoarea, si forma, si marimea, dar si modul ei compact de a fi, care imi permitea curatarea ei in conditii optime. In plus, aceasta avea si capac din sticla termorezistenta, deci, un atu foarte important.
Este si mai mare, dar si mai adanca decat prima, deci mi-a largit si aria de utilizare, extingand-o de la a face in ea doar Omleta Fermecata si clatite (acestea fiind prin defalut pe lista intotdeauna la alegerea tigaii, desi n-am mai facut clatite de-o eternitate, nici nu cred ca mai stiu sa fac), la diverse alte preparate, precum ar fi.... dar, ma rog, sa nu ne pierdem in detalii.
Hmmmm..... ce-as mai putea face eu cu tigaia asta, altceva decat am facut cu cea dinainte.......? Adica, altceva decat avem nevoie in mod curent pentru prepararea alimentelor din dieta noastra curenta.... Nu prea avem la ce altceva s-o folosim, asa ca, cel mai probabil, va intra si asta intr-o stare prelungita de hibernare, ca si cealalta, pana cand, prin cine stie ce imprejurare inexplicabila, va fi inlocuita de o alta tigaie norocoasa. Nu, nu, nu, de mutat nu ne mai mutam, deci varianta asta cade. Ha, ha, ha.......!!!!!
In concluzie, am fost foarte multumita de noua noastra tigaie, mai ales dupa ce am realizat in ea, prin cele mai oculte tehnici si vraji nemaivazute, Omleta cea Fermecata! Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea. Pam-pam.
PS. Omleta asta nemaipomenita, cum nu exista alta pe acest pamant, nici in aceasta dimensiune, si, desigur, nici in acest univers, a fost manifestata in realitatea fizica, din eterurile poftelor mele, doar si numai pentru a sarbatori ceva, evident! Ca noi (si) asa mai sarbatorim uneori, atunci cand vrem sa sarbatorim, cu Omleta Fermecata!
Voi de ce credeati? Doar pentru ca am revazut eu "amintirea" aceea pe facebook? Pffff, fir-ar sa fie de treaba, ca am crezut si eu ca fac o mare scofala ca ma retrag de pe facebook si, astfel, ies in afara sferei tuturor ispitelor de orice fel, a tuturor influentelor nepotrivite, a tuturor incercarilor acestei lumi de a-si mentine stringurile dependentelor de tot felul.
Ce sa fac acum? Sa tai accesul la datele mobile de pe telefon, cel prin care accesez internetul cu laptopul? Adica... retragere in pustnicie????? Neeeee........ N-a venit inca timpul unor asemenea masuri drastice! ;-) Pasamite, mai avem de facut cateva Omlete Fermecate pana atunci! ;-)
Deci, sa ne savuram cu pofta micile bucurii ale vietii, zic! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)