Al Evei destin

 

Te rog, spune-mi, Tată din Ceruri, ce taine ai vrut să dezlegi

Prin mine-ntrupat, ca femeie? Ce oare ai vrut să-nţelegi?

Prin sufletul meu, o scânteie, de ce-ai mai venit pe pământ?

Ce vrei să trăiesc pentru Tine, ce vrei să rostesc prin Cuvânt?

Venit-ai aici o secundă să simţi şi prin mine cum eşti?

Să vezi şi prin ochii mei lumea în care de sus Te-oglindeşti?

Să scrii poezii de iubire? Să arzi de dorinţă şi dor?

Să-ţi vezi şi lumina şi umbra când stau în genunchi sau când zbor?

Mi-ai dat aripi albe din stele, mi-ai pus cerul tot în priviri,

Hotarele inimii mele îţi sunt ale Tale zidiri,

Prin zâmbetul meu de fecioară deschis-ai cărare de Om,

Prin buzele mele muşcat-ai din fructul acela din Pom.

Te rog, dragă Tată, răspunde-mi din Cerul Tău mare şi sfânt:

Prin mine-ntrupat, ca femeie, ce-ai vrut să-mplineşti pe pământ?

-         “Al Evei destin, şi prin tine, venit-am aici să-l trăiesc

Să-i spun lui Adam, înc-o data, că n-am încetat să-l iubesc!”

Autor: Liliana Pascanu

Am compus acest poem in 14.06.2013 si il puteti regasi postat pe acest blog aici https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/06/al-evei-destin.html