marți, 28 septembrie 2021

Asta noapte am pornit centrala


 

Moto

"Cei care nu au nimic de povestit se plâng de vorbă lungă, dar ce altceva sunt cuvintele dacă nu un dar al vieții, al bucuriei de a te ști?" Sursa: Cristiana Antonovici , postare FB din 25.09.2021

*

Da, da, gata, a venit iarna! Ha, ha, ha.... Ei, nu chiar iarna, ci toamna cea adevarata, toamna ploioasa, cetoasa, umeda si friguroasa. Asa ca am pornit centrala de asta noapte. 

Desi, eram deja obisnuiti cu cele18-19 grade in camera, caci acum nu mai simtim frigul ca alta data. Candva, cumva,  la un moment data, s-a produs ceva, o transformare in corpurile noastre, iar perceptiile fata de temperaturi sunt acum mult diferite fata de anii anteriori. Dar ne-am gandit ca, odata cu schimbarea vremii, temperatura putea sa scada noaptea mai mult de atat. A potrivit Adrian termostatul la 20 de grade si am testat, sa vedem cum simtim prima noapte de... bine, hai.... prima noapte de toamna friguroasa.

Imi amintesc de anii de demult cand, iarna, in Bucuresti, potriveam termostatul centralei la 24 grade si, chiar fiind imbracata cu un halat gros, de molton, lung pana in pamant, peste pulover si pantalon, si incaltata cu sosoni, tot simteam ca mi-e frig, si as fi pus termostatul si la 25-26 de grade, daca ar fi fost numai dupa mine. 

Si tot frig am simtit ca imi este ani la rand, pana cand.... au intervenit tot felul de schimbari in destin, mutari si permutari, schimbari si paraschimbari, apoi... am ajuns impreuna cu Adrian si, dupa o vreme, ne-am mutat din Bucuresti in Gradina din Ardeal. 

Acolo s-a intamplat ceva, ne-am calit. Ne-am armonizat cu ritmul naturii si cu un echilibrul firesc intre cald si frig, intre vara si iarna, primavara si toamna. Stand foarte mult pe afara, prin curte si prin gradina, prin vie si prin livada, corpurile noastre s-au adaptat la noile conditii si au devenit mai viguroase si mai rezistente. Din bucurestenii fini si prea sensibili, delicati si cruzi, ca puii de gaina proaspat iesiti din ou, am devenit rezistenti, adaptati, curajosi, increzatori si fermi in fata naturii. 

Acum, locuind la munte, am inceput sa ne echilibram metabolismul si ritmurile biosistemelor noastre vitale la noile conditii, cele legate de altitudine, temperaturi, presiune atmosferica, umiditate, ozon, lumina. Avem patru luni deja de cand stam aici, timp in care am trecut de la vremea primavaratica a lui iunie montan, apoi la vara caniculara a lui iulie,  la vara cuminte si placuta a lui august, ajungand la vara indiana a lui septembrie, care s-a impletit usor si treptat cu un soi de toamna calda, luminoasa, senina si doar rareori inorata. Doar noptile au mai facut uneori diferenta, fiind din ce in ce mai reci.

Acum, daca avem in casa 20 de grade C, ni se pare cald. Mai mult decat atat, aseara, dupa ce am pornit centrala, iar temperatura a ajuns la 20 de grade de la 18-19, am simtit chiar ca e prea cald! Ne obisnuisem asa. N-as fi crezut ca voi ajunge vreodata sa zic ca e prea cald la 20 de grade! Si nici sa simt atat de acut diferenta asta de 1-2 grade. Tocmai de aceea, deocamdata pornim centrala numai noaptea. 

Mai ales ca acum locuim din nou la bloc, la un etaj superior, si avem si vecini in toate directiile, deci, implicit, pereti interiori incalziti, podea si tavan asemenea, datorita vecinatatii. 

In Gradina, unde am stat patru ani si jumatate la casa pe pamant, fara etaj, doar cu un pod neizolat termic, casa incalzita cu lemne, cu foc facut in sobe de teracota, era necesar sa pornim incalzirea casei devreme, chiar daca altitudinea era de doar 300 m. 

Acolo vremea era cam ca la Bucuresti, insa o casa pe pamant are nevoie sa fie incalzita cand noptile de toamna devin tot mai reci, altfel se produc fenomene nedorite in interior, precum condensul sau, mai rau, in unele cazuri, igrasia, acolo unde fundatia si izolatia casei nu au fost bine facute. Noi n-am avut astfel de probleme, insa, oricum, specificul locuirii pe pamant, al parterului, in general, impune incalzirea timpurie. 

Asadar, daca ieri a fost soare, cald si senin, azi a fost inorat, frig, ploaie si ceata. Padurea fumega in departare, scotand valatuci de aburi densi printre varfurile brazilor, mai ceva decat un balaur infuriat pe nari. Castanii din fata blocului sunt vizibil mai colorati decat ieri, frigul si umezeala impregnandu-le peste noapte noi nuante ruginii in frunzisul bogat al coroanelor mari si rotunde. 



















Odata cu caldura intensa, resimtita din calorifere, craitele noastre din sufragerie probabil ca au crezut ca a revenit vara, si s-au hotarat brusc sa infloreasca. Avem deja doua floricele galbene, alaturi de o multime de alti boboci care cresc de la o zi la alta. Sunt tare frumusele. 












28.09.2021

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)