Am gasit toamna in Sinaia

In urma cu doi ani, in 10 septembrie 2019, eram in vacanta la munte si sarbatoaream ceva. Daaa!!!! Si atunci sarbatoaream ceva, desigur! Vreti sa stiti ce? O sa iau cu copy paste ce scriam atunci, ca sa vedeti ce aveam noi de sarbatorit (este si pe blog, puteti vedea mai multe daca vreti sa cautati in arhiva textul). 

Pe atunci, veneam aici, la munte doar in vacanta. In trecere. Locul nu era al nostru, si nici noi al locului, ca acum. Pe atunci inca nu visam sa ne mutam aici, dar ne placea tare mult cand veneam sa petrecem cateva zile departe de lumea vijelioasa si nebuna. Iata ce scriam atunci: 

"Asadar, ajunsi la munte, ne-am gandit sa sarbatorim. Ca asa suntem noi, ne place mult sa sarbatorim cate ceva. 

Zilele acestea, cei mai multi din jurul nostru sarbatoresc inceputul anului scolar. Ok, e un motiv bun de sarbatoare. Mai gasim unul? 

Oare s-ar supara cineva daca am sarbatori Ziua Femeii? Adica, sunt destule voci care, de 8 martie, zic ca Femeia ar trebui sarbatorita in fiecare zi. Uite, noi o sarbatorim azi! 

Si, in plus, adaugam pe lista de motive, Valentine Day, ca ne place! Noi suntem cu iubirica, cu romantism, cu din astea....!

Iar pentru a sarbatori cum se cuvine, am gasit ceva perfect potrivit."

 

Ei bine, si anul acesta sarbatorim cam pentru aceleasi motive minunate! In plus, ne-am gandit sa adaugam pe lista inca un motiv. Deschiderea sezonului montan la cautat toamne. Ca poate or fi mai multe, nu stiu, zic si eu. Unele mai frumoase decat altele, unele mai verzi decat altele, unele mai insorite decat altele, asa, ca-n viata. Nu toate toamnele sunt la fel. 

Bun. Azi ne-am gandit ca, daca tot am deschis sezonul acesta special, am putea sa extindem aria de cautare a toamnei. Mai precis, ne-am gandit sa luam un tren si sa investigam putin Sinaia, sa vedem daca nu cumva e pe acolo toamna aceea frumoasa, cantata de toti poetii si pictata de toti artistii, aceea despre care toata lumea vorbeste.

Zis si facut. Am lasat-o pe Ema Boema acasa, mi-am luat accesoriile mele curente, desigur cele pentru cautat toamne, respectiv, poseta cu telefonul (pentru poze, evident, pentru ce altceva?), ochelarii de soare si esarfa, apoi am pornit spre gara, de unde am luat trenul de pranz.

Nici n-am ajuns noi bine in Sinaia, ca am si fost intampinati cum se cuvine, chiar de la intrare, cu un ceremonial special si cu o indicatie pretioasa "Mancarea buna este drept inainte!". Pesemne ca cei care ne-au oferit-o s-au gandit ca are vreo legatura cu toamna pe care noi pornisem s-o cautam.

Ei bine, da, s-a dovedit a fi o informatie extrem de valoroasa, pe care chiar am folosit-o pe parcursul excursiei noastre de investigatie. 

Dar, mai intai, am pornit la plimbare pe strazile cochete ale Sinaiei, admirand cladiri, arhitectura, geamuri si acoperisuri, cornise, lambriuri si arcade, turnulete, decoratiuni, balcoane, stocaturi, istorie, ziduri si flori, parcuri si alei umbrite. Cam ce ne intereseaza pe noi cand cautam frumusetea urbana. 

Dupa un timp, cand am considerat ca am trecut in revista o parte importanta din Sinaia, si dupa ce am inregistrat in evidentele noastre mai multe semnalmente specifice ale Toamnei, am hotarat ca este cazul sa deliberam daca era ea sau nu. Pentru ca aceasta concluzie sa fie una clara, neviciata de diversi factori sau conditii vitrege de lucru, am intrunit consiliul director si am stabilit prin vot, in unanimitate, ca este cazul sa vedem ce facem cu informatia aceea primita la sosire. "Mancarea cea buna este drept inainte!" 

Cum toti membrii votanti si-au dat unanim acordul asupra directiei de mers, respectiv, "drept inainte", inspre acolo am si pornit, am dat comanda, am asteptat un pic sa fie gata, apoi ne-am indreptat spre o alta directie "drept inainte", unde sa savuram linistiti ce comandasem, fara zgomot de fond, acela specific perturbator, care sa ne distraga atentia de la deliberarile pe care le aveam de facut.

Cel mai potrivit loc l-am gasit pe o banca in frumosul parc central al Sinaiei, undeva la umbra falnicilor stejari seculari, care formeaza o dantelarie filigranata, verde, de frunze, deasupra aleilor. 

Am servit ceea ce comandasem de "La Puiu". Bine, eu cred ca in titulatura firmei era o eroare, probabil au vrut sa spuna "La Puiut", dar nu le-a mai ajuns cerneala, altfel nu-mi explic o asa greseala. 

Ne-a placut, a fost delicios, ba chiar ne-au mai ramas si pentru Bubulinuta cateva bucati, caci tare uriasa a fost "comanda" aia, nici nu ne-am asteptat la asa ceva. Am impartit si cu un porumbel pofticios, care ne-a tot dat tarcoale cat am mancat noi, insa tot ne-a mai ramas ceva, sa-i ducem acasa si lui Bubu.

Dupa ce ne-am facut si siesta, am pornit agale catre gara, mai pe ocolite, asa, caci timp aveam destul la dispozitie pana la ora trenului de intoarcere. Am folosit acest timp pentru a ne edifica mai bine asupra concluziilor noastre, cu privire la ceea ce observasem in Sinaia. Era Toamna acolo sau nu era? Aceasta era intrebarea! 

Trebuie sa recunoastem ca trebuie sa fi fost Toamna, sau macar o sora de-a ei geamana. Semnalmentele ei erau cam peste tot in Sinaia, le-am vazut, le-am notat, le-am fotografiat, erau prin crengi de pomi porniti spre colorare tomnatica, erau pe trotuare colorate de frunze risipite de noptile racoroase, erau in paloarea luminii, mai cuminte, mai stinsa, mai putin arzatoare a soarelui, mai potolita, mai pierduta printre munti, mai resemnata printre vaile impadurite. 

Am vazut semne ale toamnei si printre oameni. Pareau mai grabiti, mai nerabdatori sa se bucure de ultimele zile ale concediului, semn ca vara s-a sfarsit, vacanta s-a sfarsit, incepe scoala, ei nu mai au timp de distractie, de bucurie, de libertate, pareau ca isi luau acum, de prin Sinaia, ultimele portii de bucurie, de joaca, de relaxare, pareau ca viata lor frumoasa acolo li se termina, si ca le incepe calvarul unui nou an de munca, sau a unor luni lungi, pana la urmatorul concediu. I-am vazut chiar si mai obositi de atata vacanta, caci asa e mereu dupa calatorii si dupa variatiile aduse de concediu, se aduna oboseala, nostalgiile, bagaje de strans, drumul de intoarcere, bagaje de desfacut, pregatiri de serviciu, de scoala, de preluarea responsabilitatilor de oameni mari, cele lasate in stand-by la plecarea in vacanta. 

Am vazut semne ale toamnei si in aer... in murmurul pamantului... in fosnetul vietii necuvantatoarelor, pregatindu-se de anotimpul hibernarii. Am vazut veverite, o multime de veverite alergand de colo-colo, cautand provizii, ingropandu-le in pamant, carandu-le in pomi, umplandu-si scorburile pentru vremurile friguroase ale iernii ce va veni. Inca e bine afara, inca e o toamna calda, frumoasa, oamenii inca umbla in maneca scurta ziua, dar noptile anunta schimbarile de anotimpuri, iar veveritele, ca toate celelalte fiinte ale padurii, si nu numai, isi urmeaza cursul vietii, rutina, fiecare dupa rostul ei, pregatindu-se. 

Deci, da, acum putem pronunta verdictul final, am gasit Toamna in Sinaia! O Toamna tanara, frumoasa, blanda, mangaietoare, prietenoasa si binevoitoare, o toamna vesela si jucausa, pusa pe sotii si pe spus povesti, o toamna eleganta, careia ii place mult sa pozeze, sa fie pictata si versificata in poeme, o toamna minunata, exact cum ne-am dorit-o sa fie azi, o zi plina, cu multe de sarbatorit! Bine te-am gasit, Toamna colorata!

Sosirea in gara ne-a confirmat ca verdictul nostru a fost corect si intemeiat. Toamna a venit. "De aici incep... amintirile". Da, fix de aici, de la toamna. Se stie ca toamna este anotimpul nostalgiilor, al rememorarilor tuturor amintirilor culese din vara. Asadar, chiar din gara, din locul intoarcerii acasa, toata vacanta devine o amintire. 

Am lasat si noi Sinaia in urma, ca pe o amintire frumoasa, stiind ca o vom regasi si alta data, in alte anotimpuri, in alte straie impodobita, caci ea e la doi pasi de noi, facem doar 20 de minute pana la ea, mai putin decat faceam in aglomeratia Bucurestiului intre doua locatii relativ apropiate. 

Dar, trebuie sa precizez, totusi, ca Toamna din Sinaia este foarte diferita de Toamna din Predeal. S-a simtit asta instant, imediat ce am coborat din tren, pe peronul garii, cand am inspirat prima gura de aer de Predeal, care, fara nici o exagerare, este considerabil diferit de aerul Sinaiei. Nu, nu exagerez aici, cand e de gluma, e de gluma, iar acum nu glumesc. 

Diferenta cantitatii in plus de ozon, si faptul ca este o statiune montana deloc comerciala, deci cu mult mai putini turisti decat in Sinaia, deci, cu mai putine masini in tranzit, face ca Predealul sa ofere si sa-ti umple plamanii cu cel mai tare si mai curat aer pe care l-am respirat vreodata intr-un oras. Desigur, Predealul chiar este orasul la cea mai inalta altitudine din Romania, am mai spus asta si o repet, caci are si altitudinea un rol in ecuatia asta, dar, cu atat mai mult, aceasta amplifica calitatile aerului respirabil. 

Cand am ajuns acasa, Bubulinuta s-a bucurat maxim si ca ne-am intors, si ca a fost dusa afara, in inspectie, sa verifice si ea, suplimentar, daca a venit sau nu toamna aia prin Predeal, dar si pentru bunatatile primite, respectiv, bucatile de pizza quattro formaggi, sortiment extrem de delicios si perfect potrivit cu preferintele ei in materie de pizza. 

PS. Daca va place esarfa mea, puteti sa vizualizati pagina de FB "Esarfa Boema" accesand linkul  https://web.facebook.com/profile.php?id=100064349161147 , unde veti gasi mai multe culori si modele, precum si mai multe sugestii de purtare. O apreciere a acelei pagini de promovare m-ar bucura foarte tare! 

10.09.2021