A venit toamna si in Predeal!

 

Azi am iesit la plimbare hotarata sa surprind in imagini toamna noastra din Predeal. Inca era soare cand am iesit afara, cerul era partial albastru si senin, partial acoperit de o marama fina de nori, insa, pe parcursul plimbarii, marama aceea s-a mai ingrosat, acoperind treptat cerul in voaluri drapate, in nuante cenusii, dar luminoase. Plimbarea noastra a avut un mare succes din perspectiva scopului propus, asa ca, iata, acum va prezint si voua dovezile culese de pe teren, care dovedesc fara nici o indoiala ca toamna a sosit si la Predeal.

Am fost azi cu ochii in toate directiile dupa crengi de copaci cu frunze colorate, dupa flori de toamna, dupa cladiri cu aspect tomnatic, fotogenic, chiar si dupa ziduri coscovite, vechi, unele in lucru, altele intrate in conservare, dar estetice din punct de vedere al fotogeniei. 

Deja culesesem o multime de dovezi pana am ajuns la calea ferata si ne-am fi putut declara multumiti chiar si cu atat, daca am fi dorit.

Mai ales zona parcului central si a bijuteriei arhitecturale Mociornita mi-a incantat inima cu frumusete de toamna, dar si imprejurimile marei catedrale ortodoxe si garii.

Dupa ce am trecut calea ferata, aruncand o privire inapoi, inspre sud, unde se ridicau inspre ceruri crestele semete ale Bucegilor, am avut marea surpriza sa le vedem inzapezite! 

Ninsese acolo chiar asta noapte, destul de mult, din moment ce li se vedeau varfurile albe, ca niste caliuli de blana. In stanga se vedeau crestele albe ale masivului in varful caruia se afla releul de pe Costila, iar, in dreapta, celelalte doua creste inalte erau si ele chiar mult mai inzapezite.

Dupa ce am trecut dincolo de calea ferata, am urcat culmea lina a muntelui peste care se intinde cealalta jumatate a Predealului, cu stradute la fel de cochete, unde ne place foarte mult sa ne plimbam adeseori. 

Am adunat de acolo o multime de imagini de toamna, foarte frumoase, culori vii, aprinse, ruginite sau nu, rosii, aramii, galbene sau mov, diferitele nuante intrepatrunse, in degrade, si care vor evolua treptat zilele urmatoare, completand paleta de culori atat de potrivita acestui sfarsit de septembrie montan.

Intoarcerea spre casa ne-a adus din nou spre calea ferata, unde mi-a atras atentia un grup de artari tineri, cu frunzele pestrite, purtand primele semne ale frigului de peste noapte din ultimele zile. 

Mi s-au parut extraordinar de fotogenici cum stateau ei asa, cu frunzele pline de buline ruginii, ca niste rochii cu volane verzi-galbui sau in diferite nuante de aramiu-portocaliu diafan. 

Apoi am ajuns la gara si am trecut dincolo de ea, spre DN1, cu gandul de a ajunge undeva anume, unde vazusem eu de la fereastra zilele trecute un copac atat de frumos, atat de colorat, incat abia asteptam sa ajungem langa el, sa-l admiram de aproape, si sa-l fotografiez. 

Pana acolo, insa, am mai facut cateva fotografii florilor si altor pomi colorati de toamna, frunzelor ruginii ale unei iedere frumoase, intinsa de-a lungul unui gard al unei vile din apropiere, macesele coapte, frumos inrosite, tocmai bune de cules, din gardul unei alte vile si altele.

Si am ajuns si la copacul despre care vorbeam mai sus. De aproape  mi s-a mai parut mai putin impresionant, mai ales ca nici nu eram in pozitia optima pentru fotografierea lui, din punct de vedere al luminii. Ar fi trebuit sa fiu pe partea opusa pentru a-i surprinde perfect culorile extraordinare de pe crengi, mai ales din varfurile lor, insa, chiar si asa, se poate observa si admira frumusetea lui semeata, in comparatie cu a celorlalti copaci din jurul lui. 

Eram hotarata ca, odata ajunsi acasa, sa iau aparatul foto profesional in locul telefonului si sa ii fac cateva poze de la inaltimea fereastrei noastre, cu zoom, sperand ca norii care se adunasera nu vor intuneca zarea prea mult si ca voi putea face asta.

Bineinteles, imediat cum am ajuns acasa, chiar asta am facut - am luat aparatul foto si m-am apucat de fotografiat pomul galben din zare, cel de dincolo de DN1, cel mai frumos pom din Predeal, de marimea lui, colorat aproape integral in galben verzui, si in degradeuri minunate din aceste doua culori, fara a se fi scuturat deloc intre timp, asa cum am vazut deja ca au patit alti copaci.

Apoi mi-am luat din nou telefonul, fiindu-mi mai confortabil in folosire, si mi-am zis sa adun dovezi de toamna asa cum se vad ele de la fereastrele balconului nostru. Avem in fata blocului un copac imens care abia a inceput sa se coloreze si el. Apropierea zidurilor blocului il este cumva paravan fata de frigul noptii. Acum el este inca verde, doar cu vreo doua crengute galbene mai grabite, undeva pe la nivelul geamurilor noastre. 

Si castanii din fata blocului au inceput sa vireze discret catre nuante ruginii, abia perceptibile, printre crengi ivindu-se globulete stralucitoare, verzi, cu tepi, ce ascund in interior castanele aramii, lucioase, numai bune pentru decorat vitrine.

Chiar intentionez sa le fac din cand in cand mai multe poze, pentru a le vedea in timp evolutia de colorare a straielor lor infrunzite in spectrul toamnei.

Ca sa fie albumul toamnei de azi complet, am luat cateva cadre si de la fereastra sufrageriei. Padurea din spatele blocului se vede cum si ea a inceput sa-si danteleze cu galben varfurile pomilor. 

Tot fotografiind, mi-am zis sa va arat cat de aproape de noi sunt vecinii aceia despre care v-am mai vorbit, cei care au in curtea lor taurul acela imens, in marime naturala, turnat in bronz. E la doi pasi!

La final, ca un premiu, am primit si un apus extraordinar, cum n-am mai avut demult aici, la munte, unul colorat in roz-violet, de toamna. Noi avem ferestrele orientate inspre rasarit, iar apusurile rar isi propaga culorile atat de departe, pe tot cerul, incat sa le vedem si noi de la geam, unde suntem fix cu spatele la ele. Dar, iata, uneori intregul cer se umple de culori, iar a fi martori la frumusetea asta a naturii ne lasa intotdeauna aproape fara cuvinte. 

Va mai amintiti ce apusuri aveam inaintea ochilor aproape in fiecare seara in Bucuresti, pana sa ne mutam la munte? Nici nu-mi vine acum sa cred ca toate au fost aievea, exact asa, grandioase si imposibil de descris, si ca le-am vazut cu ochii mei, in direct! 

Fotografiile nu pot transmite niciodata exact acele emotii pe care le traim pe viu in fata unor asemenea frumuseti dumnezeiesti!

24.09.2021