Din ciclul "Ce-am facut azi pentru prima data in viata?" - Guacamole.

 

Ei bine, da! Azi am facut pentru prima data in viata asta guacamole! 

Si mai exact, acum a fost pentru prima data in viata asta cand am cumparat avocado!

Nu stiu de ce am respins atata timp aceasta leguma, fruct, sau ce-o fi el, ca nu-i nimic de speriat. Poate doar ca nu-i deloc, dar absolut deloc indicat la dieta. Asta ar putea fi un motiv perfect justificabil, dar, totusi, in cazul meu nu-i asta. Pur si simplu nu l-am dorit. 

Dar vine o vreme cand este timpul sa faci si ceva ce n-ai mai facut niciodata! 

Asa se face ca saptamana trecuta, uitandu-ma eu pe internet ca sa ma inspir pentru un meniu vegetarian mai pe gustul nostru pentru sarbatorile pascale, Floriile si Pastele, m-am oprit cu ochii la platourile apetisante pregatite de o pensiune italieneasca din Sorrento, unde ce credeti ca m-a atras ca vrajita? Un mic dejun cu bruschete cu avocado. 

Erau acolo mai multe variante de servire, fie avocado taiat felii, fie pasta tartinabila, cu diverse toppinguri, fie sos guacamole, servit peste diverse alte legume, peste, branzeturi sau alte alimente potrivite la micul dejun.

Pur si simplu mi-au luat ochii platourile alea cu avocado! De-aia va zic, internetul asta este foarte nociv! :)))

Stiu eu bine de ce m-am retras complet de pe facebook in urma cu aproape un an! Ispitele erau acolo la tot pasul! Toata lumea punea poze cu mancare, care mai de care mai colorata, mai apetisanta, mai delicioasa! Cum sa ramai insensibil la atatea ispite? Nu poti. 

Iar cand ai targhet de atins in relatia personala cu cantarul, este cu atat mai dificil. Tu spui "vreau si din aia, vreau si din cealalata", iar cantarul ti le reteaza pe toate din pix, aratandu-ti pe afisaj niste cifre care nu prea te incanta. 

Si ce faci in situatia asta? Trebuie sa alegi. Fiecare alege in functie de propriile prioritati. Eu am ales aproape intotdeauna ce mi-a impus cantarul meu, cel mai bun prieten al omului. Imi este foarte loial, dedicat si incoruptibil. :))

Dar, sa revenim la poveste. Am vazut eu platourile alea cu micul dejun italian, servit pe terasa, la soare, cu o priveliste incantatoare, de-ti ramanea mancarea in gat de la atata frumusete, cu marea pe orizont, cu muntii sub un cer albastru si insorit, cu cladiri terasate, din caramida, cu tigle rosii, specifice zonei mediteraneene, cu palmieri si cu aerul ala "de Sorrento" imbiind turistii in vacanta. 

Si brusc mi-am zis "vreau si eu avocado!". Puteam sa zic si eu mai degraba ca "vreau si eu la Sorrento!", dar mi-am zis sa incep cu implinirea viselor mai mici, mai la indemana. Intotdeauna am ales mai intai Covrigul de Aur inaintea caviarului! :)))

Si, avand eu in minte si in suflet visul cu "vreau si eu la Sorrento", ii zic lui Adrian: "Ce zici, Sufletel, daca am cumpara si noi avocado acum, cu ocazia sarbatorilor? Sa mai schimbam meniul, sa incercam si noi ceva mai curajos, mai extravagant, mai sport extrem?"

Sincer, nici nu ma asteptam sa gaseasca avocado in magazinele din Predeal. Nu stiu de ce, pentru ca in Predeal vin destui fitosi in vacanta, care vad in avocado o nu-stiu-ce mare delicatesa, si care l-ar cumpara. Si, pana la urma, nici nu-i cine stie ce fita. Aaaa.... sa fi fost vorba de caviar..... era altceva! Dar avocado? 

Insa, probabil, era ceva din subconstientul meu, mereu vigilent, care imi setase asteptarile pe "nu se gaseste in Predeal!" pentru a ma descuraja de la o asemenea impertinenta culinara. 

Bineinteles, Adrian a gasit avocado in supermarket. Si a cumparat doi. 

Fusesera ganditi pentru meniul de Florii, ca fiind un aperitiv absolut indraznet. Numai ca pizza a reusit sa se materializeze 100%, asa cum ne fusese alegerea si decizia cu o seara inainte, si ar fi fost prea mult "curaj" deodata, in aceeasi zi. 

Indraznet, indraznet, dar nici inconstient. Am si eu niste limite, nu ma arunc chiar asa, fara ratiune. La urma urmei, pe bune, avocado asta nu e o amandina de la Lid'l, cea mai buna amandina din lume, nu-i asa?

Deci, daca n-a fost ieri, de Florii, a fost azi! Pe principiul "sarbatorim trei zile inainte si trei zile dupa, ca in basme!"

Asa ca azi am pregatit un fel de guacamole, reteta proprie, o adaptare pe gustul nostru dupa retetele citite pe internet, apoi am facut bruschetele (in varianta fitoasa, caci eu tot paine prajita ii zic :))) ), le-am decorat, le-am fotografiat, apoi le-am mancat. Pam, pam. 

Sunt delicioase, dar teribil de periculoase pentru dieta! Deci, trebuie sa fiti maxim de asumate, fetelor, daca aveti asemenea pofte, ca mine acum. Probabil ca in secolul asta n-o sa mai mancam avocado. Poate nici secolul viitor.... :)))

Sa va spun reteta mea, care este foarte simpla, ca mie nu-mi place sa ma incurc cu chestii complicate. Oricum, in general, avocado e banal de simplu de pregatit. 

La cei doi avocado mici (bine ca au fost mici! :))) ), zdrobiti un pic cu furculita, cat sa aiba o textura mai mare, am adaugat 4 catei de usturoi, un sfert dintr-o ceapa mica, taiata foarte marunt, o lingura mare de suc de lamaie, sare si piper. Atat. Rusinos de simplu.

Se intinde aceasta compozitie pe felii de paine prajita si se orneaza cu diverse toppinguri (pe romaneste, adaosuri :))) ). Eu am avut ardei gras rosu. A fost suficient doar ardeiul, ca sa nu acopere gustul de avocado, dar sa fie si un pic crocant si suculent, totodata. 

Retetele clasice precizeaza si rosia tocata marunt, amestecata in compozitie. Ba chiar si verdeata. Nu m-a incantat ideea. Pentru un extra-gust de picant, eu am adaugat piper din belsug pe deasupra, dar se mai poate adauga si boia de ardei iute sau sos Tabasco. Pofta buna!

Disclaimer: De data asta, cantarul meu nu a fost ranit in amorul propriu, nu a fost agresat, si nu a protestat, dar mi-a spus ca ma tine sub observatie. Vedeti ce inseamna sa ai un prieten bun la casa omului? :)))

18.04.2022