Din ciclul "Ce-am facut azi pentru prima data in viata?" Drob vegetarian.

 

Da, este pentru prima data in viata cand fac drob vegetarian. 

Nu-mi amintesc sa mai fi facut vreodata ceva asemanator... o astfel de combinatie interesanta de ingrediente. Nu, n-am facut. 

Cum nu prea stiam cum se face nici macar drobul obisnuit, de care chiar n-am facut niciodata, cu atat mai putin stiam sa-l fac pe cel vegetarian.

Asa ca am inceput cu o cercetare minutioasa pe internet, cautand, investigand, comparand retete, luand notite si lasandu-mi intuitia sa lucreze inspre cea mai buna alegere, conform asteptarilor. 

Internetul este plin de retete vegetariene, care mai de care mai diferita, cu diverse combinatii, asa incat pur si simplu nu m-am putut opri la una anume. 

Fiecare reteta avea anumite ingrediente, dar nu le avea pe altele, chiar pe cele pe care eu mi le-as fi dorit in compozitie. 

Mama a facut o data un astfel de drob vegetarian cand am fost noi prin Bucuresti in una din vizitele noastre, din perioada in care am stat in Ardeal - un drob foarte bun, ce-i drept - dar mi-am zis ca mie imi place sa experimentez singura in bucatarie, deci m-am apucat de conceput propria mea reteta. 

Mai intai, am facut o lista exhaustiva cu toate ingredientele pe care le-am gasit enumerate in toate retetele pe care le-am investigat si apoi mi-am zis ca le-as vrea cam pe toate. 

Stiti cum e cu shaorma... cu de toate! Asa am vrut sa fie si drobul nostru din acest an, cu de toate!

Voi enumera mai intai aceste ingrediente pe care eu le-am folosit azi in reteta: ciuperci (2 caserole mici), 11 oua (6 oua crude, pentru a lega compozitia, si 5 oua fierte, pentru a le pune in interiorul drobului, intregi), 2 caserole cu mix de legume (de la Carrefour, care, in total, au avut 6 morcovi, 2 buc pastarnac, 2 buc telina, 4 cepe mari), 2 ardei gras rosu mari, 250 gr de cascaval Fetesti (de la Drag de Romania), 1 cutie de Tofu in saramura afumat, 2 capatani de usturoi, 1 borcan cu masline negre fara samburi, in saramura, orez Basmati (1 ceasca), hrisca (1 ceasca), 3 cartofi, patrunjel (3 legaturi), marar (4 legaturi) - verdeata pusa la congelator zilele trecute), sare, piper si ulei de struguri.

Lista ingredientelor fusese facuta de saptamana trecuta, iar Adrian mi le-a cumparat pe majoritatea ieri dimineata, astfel incat frigiderul nostru era azi plin, ca un depozit antiatomic, cu rezervele federale pentru intreaga planeta. Asa parea! :)))

Azi dimineata m-am trezit si eu mai devreme decat de obicei si m-am apucat de treaba cu maxim entuziasm, dupa ce ne-am baut cafeau de la prima ora. 

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa golesc depozitul antiatomic si sa pun toate ingredientele pe masa pentru primele poze ale retetei. 

Vazandu-le pe toate in fata ochilor, am inceput treptat sa prind curaj si sa-mi gandesc pasii de lucru. Pai, v-am spus, tocmai ce-mi faceam propria mea reteta de drob vegetarian cu de toate. 

Asa ca trebuia sa-mi anticipez fiecare miscare, sa prevad care cu ce se amesteca mai intai, ce reactie vor avea unele fata de altele, cum se vor comporta la cuptor, cum isi vor elibera aromele, cum sa le tai si sa le combin pentru a obtine textura potrivita si pentru a se lega compozitia perfect, avand in vedere ca sa nu iasa nici prea uscata, nici prea umeda. 

Eu drob n-am mai facut, dar am mancat. Asa ca stiam cum vreau sa arate si ce gust trebuie sa aiba. Mai trebuia doar sa reusesc sa potrivesc toate elementele de pe lista mea, astfel incat sa se potriveasca cu asteptarile pe care le aveam. 

Si-apoi, nu gatesc de ieri, de azi! Am la activ.... foarte multi ani de bucatarie. Nu prea mai am emotii la incercarea unei retete noi. Exista niste reguli generale in privinta modului in care se gatesc unele legume sau ce specific au altele, cum se combina, ce se face si ce nu se face daca vrei un anumit rezultat. 

Deci, a-mi face propria reteta este pentru mine un act de creatie extrem de stimulativ! 

Si, cum Adrian m-a lasat libera in bucatarie, sa-mi desfasor talentele de gospodina si pe cele de creator artistic exceptional ce sunt, m-am pornit de facut drobul minune. :))) 

Mai intai, am curatat si spalat legumele: morcovii, pastarnacul, telina, ceapa, usturoiul si ciupercile. 

Maslinele le-am scurs de saramura si le-am scos din borcan intr-un castronel. 

Apoi am scos din congelator si verdeata, mararul si patrunjelul, marfa noastra de contrabanda, despre care v-am povestit zilele trecute. :)

 

Apoi am pus la fiert orezul basmati, hrisca si 5 oua, fiecare in vas separat, desigur. 

Cat timp au fiert acestea (amestecand din cand in cand in orez si hrisca, sa nu se lipeasca), m-am apucat de tocat ciupercile, in cubulete ceva mai mici decat ca pentru salata boef. 

Din cateva palarii de ciuperci mai mari mi-am taiat feliile pe care aveam sa le folosesc ulterior pentru decorat drobul. 

Orezul a fost gata primul, l-am luat de pe foc, am scurs apa in care a fiert si l-am trecut scurt si rapid pe sub un jet de apa rece, ca sa ramana boabele intregi si nelipicioase. 

Pana am terminat cu ciupercile, a fost gata de fiarta si hrisca, pe care doar am scurs-o de apa. Hrisca este unul dintre ingrediente care ajuta la legarea compozitiei, avand o textura lipicioasa.

La scurt timp au fost gata si ouale fierte tari. Acela a fost momentul in care am evaluat situatia si am decis care este pasul urmator.

Ei bine, pasul urmator a fost gatitul ciupercilor. 

Pentru aceasta am taiat marunt cele 4 cepe mari si ustutoiul, le-am calit un pic in ulei de struguri (cam 100 ml de ulei), apoi am adaugat ciupercile taiate in cubulete si un varf de lingurita de sare de  Himalaya,  si le-am calit pana a mai scazut zeama lasata de ciuperci, iar ele s-au inmuiat bine. 

In paralel, am pus la fiert in coaja si cei 3 cartofi. A fost foarte interesant cum mi-am amintit de cei trei cartofi, caci uitasem de ei. Ii aveam intr-o punga in balcon si, nefiindu-mi sub ochi, i-am sarit din lista. 

Tocmai atunci a intrat Adrian in bucatarie, in inspectie. Hahahaha!!! Nu, nu in inspectie. :))) 

Venise sa-mi povesteasca ceva si, printre altele, mi-a spus nu-stiu-ce despre niste cartofi..... 

In momentul in care l-am auzit pronuntand cuvantul "cartofi", un beculet de avertizare din dotare mi s-a aprins brusc, alarma interioara a inceput sa sune, m-am oprit imediat din ce faceam atunci si am exclamat "Ah!!! cartofii!!!!" 

Apoi am fugit preocupata in balcon, sa-mi iau si ultimele ingrediente necesare, ca si cum de ele depindea reusita mea finala. :))))

Se putea si fara cartofi, am vazut retete si fara, dar, desigur, reteta MEA era cu de toate, deci si cu cartofi! Deci, nu se putea sa fie fara cartofi, chiar daca tocmai am spus ca se putea. 

In fine, oricum improvizam o reteta noua, creata dupa intuitie, pofte si impresii generale, asa ca mergea asa cum se nimerea, cu sau fara cartofi, pana la urma.

Dupa ce am considerat ca ciupercile sunt gata, le-am strecurat de excesul de zeama, pe care nu am aruncat-o, ci am pastrat-o pentru mai tarziu intr-o cana mare de supa, pentru a subtia compozitia de drob daca ar fi fost nevoie. 

Si, da, a fost nevoie de vreo 3 linguri. Dar sa nu anticipez.

La acest punct, erau fierte si/sau calite toate ingredientele care necesitau preparare termica, si care trebuiau sa se raceasca bine inainte de a fi amestecate peste ouale crude batute.. 

Am curatat de coaja cartofii si ouale si am facut cateva poze care sa ateste incheiata aceasta faza importanta a procesului de productie a nemaipomenitei retete nou-inventata de mine.

Dupa ce am terminat cu pozele de inventariere a ingredientelor pregatite pentru urmatoarea faza a retetei, ceasul mi-a aratat ca ar cam fi timpul sa servim si noi masa de pranz. 

Am facut o pauza, am pregatit masa, am mancat, am facut cafelele de pranz, apoi, dupa ce Adrian s-a retras din nou de pe campul de lupta al bucatariei, eu am ramas deasupra redutei, cu steagul fluturand inainte, pana la victoria finala. 

Am uitat sa va spun ca, pentru a sta la masa, am fost nevoita sa-mi mut toate "jucariile" de pe masa pe blatul dulapului de vis-a-vis, fapt care a constituit un bun motiv pentru inca alte cateva poze noi. 

Adica, de ce nu?

Dupa ce am inceput repriza a doua a programului de lucru la noua mea reteta de drob vegetarian - va reamintesc ca nu cumva sa uitati de la ce am pornit, ca iese insemnarea asta luuuunga, cat o zi de post  - asadar, dupa pauza, m-am apucat de ardeii grasi.

Mi-am taiat mai intai niste rozete si betisoare rotunjite, pe care urma sa le folosesc ulterior pentru decor, apoi am tocat restul marunt. 

Maslinele le-am taiat pe toate in trei, rezultand niste rondele negre, care se vor vedea frumos, cred eu, in sectiunea drobului, cand il voi taia.

Apoi am taiat in cubulete mici si tofu (in saramura, afumat), si cartofii fierti.

Am dat prin razatoare doar 3 morcovi (mi s-au parut cam multi 6, cati erau in cele doua caserole), apoi si partea mai groasa si mai frageda de la cei doi pastranaci, ai doar o bucata de telina (erau doua, dar am folosit numai una). Precum si cascavalul, bineinteles. 

In acel moment am apreciat ca ar fi bine sa mai pun niste usturoi peste cartofii taiati. Cand am desfacut o capatana noua de usturori, ca sa curat cativa catei, am constatat ca era deja incoltit. 

Am separat toti cateii de usturoi care aveau fir verde de frunza in varf, si ma gandesc sa-i infing intr-un ghiveci cu pamant, in balcon, sa vad ce se intampla. 

Daca obtin cate o mana de frunze proaspete de usturoi la fiecare doua saptamani sunt multumita! 

Gradinarie in bucatarie, ca sa rimeze. :) 

Dupa acest moment se cuveneau niste poze noi, nu credeti? 

Eu asa zic. Asa ca le-am facut.

Mai era ceva de pregatit? Nu. Atunci ma puteam apuca de amestecat toate cele fotografiate. 

Apoi, trebuia sa gandesc in ce ordine le adaug, ca sa imi iasa ce vroiam sa-mi iasa. Unele ingrediente puteau absorbi prea mult lichid, altele nu, in timp ce unele se puteau strivi la amestecat. 

Asa ca am luat-o metodic. Era prima incercare, primul test, nu prea stiam la ce sa ma astept, desi, de fapt, stiam. 

Caci, ce mare branza era acolo de facut? Niste legume, nu cine stie ce fizica atomica, formule de cosmogonie sau integrale matematice. 

Am inceput cu substanta lichida, cea care leaga compozitia, respectiv, ouale. 

Le-am batut bine de tot, apoi am adaugat tot castronul cu ciuperci calite (cu ceapa si usturoi, da? n-ati uitat, sper). Si am amestecat usor.

Apoi, am fost circumspecta. Trebuia sa adaug ceva care nu absoarbe lichid. Am ales tofu. Am rasturnat tot castronelul cu tofu taiat cubulete. 

Am amestecat cu ouale si cu ciupercile, apoi am adaugat deasupra cate jumatate din fiecare castronel de legume crude, morcovi, pastarnac, telina, ardei gras, apoi jumatate din maslinele taiate rondele, jumatate din castronelul cu cartofii cubutele si jumatate din verdeata (1 caserola marar si 1 de patrunjel).

Si le-am amestecat pe toate cu grija, usor.

Urmatorul pas a fost sa evaluez textura si umiditatea compozitiei. 

Trebuia sa am suficient lichid (ou batut) care sa-mi lege compozitia bine. 

Am mai adaugat 3 linguri din zeama scursa de la ciuperci, ramasa de la calit, sper ca n-ati uitat asta, apoi am adaugat si restul de ingrediente ce fusesera injumatatite: morcovii, pastarnacul, telina, ardeiul gras, cartofii si maslinele.

In acest moment am considerat ca este oportun sa incep sa adaug orezul si hrisca. Asa ca am adaugat cam o treimne din fiecare castronel. Si am amestecat prin rasturnare, cu o lingura mare.

Dupa ce s-au incorporat bine cele de mai sus, am adaugat tot cascavalul dat prin razatoarea mare, apoi am amestecat bine din nou. 

Compozitia era inca destul de moale, asa ca am mai adaugat inca o treime din orez si din hrisca, dar si restul de verdeata (1 caserola marar si 1 de patrunjel).

Dupa ce s-au omogenizat bine toate ingredientele in castronul cel mare si albastru, l-am lasat deoparte cam vreo 15 minute, cat am pregatit eu tavile cu hartie de copt, timp in care s-au armonizat toate aromele intre ele si "s-au imprietenit". Expresia asta am gasit-o folosita in cam toate retetele de pe internet. Este promovata prietenia intre ingrediente! :)))

Cateva poze noi au fost binevenite, pentru a marca acest succses rasunator. 

Si, Doamne, cum miroseaaaa.....!!!! Cuuum miroseaaaaa.....!!!! Incredibil!!! A cimbru si ciuperci calite, a tofu afumat si a usturoi, a ceapa calita si a marar tocat..... deci, nu va puteti inchipui!!! 

Am luat castrolul in brate, cu ambele maini, ca pe un copil mic, si m-am dus cu el in casa, unde i-am dat si lui Adrian sa miroase, sa simta, sa traiasca si el inca o experienta din aia, transcedentala, satori, ca o scanteie de iluminare, profunda. Caci asta declanseaza aromele acelea toate amestecate! :) 

El are o vorba, "imi dau seama dupa miros despre cat de buna este o mancare/desert!" 

Daca ati fi vazut reactia lui cand a inspirat toate aromele alea puternice, intense, amestecate si apetisante! Curat satori!

Toate poftele au explodat! Eu eram deja transpusa, in corp eteric de lumina! Parca bausem o damingeana de tuica fiarta, asa eram de transpusa! Entuziasm maxim! :)) 

In tavi, am inceput mai intai cu un strat subtire din hrisca ramasa (ultima treime), peste care am pus rasfirat si ultimul orez ramas (o treime). 

Peste acest strat combinat am pus un strat generos din compozitia de drob, presat bine, ca sa nu existe aer intre bucatile de ingrediente, apoi cate doua oua fierte in fiecare tava (as fi pus mai multe, ou langa ou, dar am considerat ca se aduna prea multe oua deodata de consumat in perioada asta, deci a fost nevoie de o regandire a strategiei de consum :)))   ).

Peste oua am pus un alt strat generos de compozitie de drob, bine presat si acesta, ca sa se lege bine intre ele toate componentele retetei, apoi am decorat fiecare tava cu feliile de ciuperci si cu rozetele si betisoarele de ardei gras rosu, pe care le oprisem de la bun inceput. 

Pentru ca mi-a iesit un pic mai multa compozitie decat volumul celor doua tavi la un loc, tot ce mi-a ramas am folosit la pregatirea unui al treilea vas cu drob, unul de yena, cu un ou fiert in mijloc. 

L-am decorat si pe acesta, apoi m-am pornit pe fotografiat frumoasa mea opera de arta. 

M-am pornit si..... foarte greu m-am mai oprit!

Pe la ora 16:30 am bagat cele doua tavi in cuptor. 

Incepusem lucrul la reteta mea mirobolanta pe la ora 10 dimineata, cu o pauza de o ora, pentru masa. Era bine, eram in grafic.

Zeama care mi-a ramas de la ciuperci am pus-o intr-o sticla mica si am bagat-o in frigider. Maine o sa fac un sos delicos din ea. 

Cat a stat la cuptor prima transa de drob, adica cele doua tavi, m-am apucat de tocat legumele care mi-au ramas, morcovii, pastarnacul si telina, si le-am pus in caserole la congelator, pentru urmatoarea ciorba. 

Nimic nu se arunca, nimic nu se pierde, totul se transforma! :))))

Deci, ajustez reteta - de la doua caserole cu legume, ramane una singura. Pam, pam.

Ei, si dupa o ora de adulmecat mirosurile fierbinti, emanate din interiorul aragazului, a sosit si momentul mult asteptat al scoaterii operei de arta din cuptor! 

Aici chiar nu mai am cuvinte! Pictura! Tablou renascentinst! O uluitoare inspiratie dupa Picasso, cu o surprinzatoare influenta dupa Van Gogh, si, clar! o superba tenta impresionista, abstractionista si futurista a la Salvadore Dali! 

O lucrare artistica eliptica, rocambolesca, eclatanta si eclectica, nah!

Divin! Spunti si voi! Iar mirosul......!!!! Doamne.......mirosul.....!!!!! 

Abia ne putem abtine pana maine sa nu taiem din el!

Dar trebuie sa stea la frigider peste noapte, nu se taie cat este fierbinte, pentru ca se dezintegreaza umplutura.

A urmat la rand transa a doua la cuptor, cu drobul mic din vasul yena, si, dupa inca 45 minute, mi-am terminat si eu treaba pe ziua de azi, dupa o 8 ore de lucru, ca o zi obisnuita de birou. :))))) 

Bine ca n-am avut nici o sedinta in program! :))). 

Curatenia era si ea terminata, caci eu imi spal toate vasele folosite la gatit pe masura ce le eliberez, chiar in timpul procesului de productie, iar cat a stat drobul la cuptor mi-am spalat si aragazul, am maturat si am spalat pe jos gresia, mi-am sters si pus toate vasele spalate la locul lor, prin dulapuri, incat, atunci cand am oprit focul la cuptor si am scos si ultimul drob, am putut sa ies si eu din bucatarie, caci nu mai aveam nimic de facut. 

Am lasat drobul sa se raceasca, apoi l-am bagat in frigider pana maine, deci nu am poze cu sectiunea.

Dar.... si maine e o zi! Nu scapati de acele poze, revin aici si le adaug, cum altfel? :)))))

Bineinteles ca maine mancam din drob!!!!

22.04.2022