Inainte de a intra in subiect, vreau sa pun aici, la inceput, doua selfie-uri deosebite, facute azi dimineata in balcon. Deosebite, adica selfie-uri fara ochelari!!!! De cateva luni de zile n-am mai facut o poza fara ochelarii de soare. Nici nu mai tin minte de cand!
Afara mi-e foarte greu sa stau fara ochelarii de soare, pentru ca imediat ochii mi se umplu de lacrimi, de la stralucirea aerului.
Da, chiar si cand ploua! Chiar si cand ninge! Stiu, pare cam ciudat sa vezi pe strada pe cineva purtand ochelari de soare cand cerul este acoperit de nori si ploua, dar asta e situatia, fara nici o exagerare. Ochii albastri sunt predispusi, in general, la sensibilitati la lumina, iar ai mei nu se dezmint.
Asadar, ca sa nu uit cumva cum arata ochii mei (hahahaha!!!!), azi am facut niste incercari de selfie-uri fara ochelari. Gata, acum am bifat si asta, deci, sa trecem la treburi mai serioase.
Bine, stiu, nu exista nimic mai serios decat a ne concentra pe executarea unui selfie de calitate, dar hai sa pretindem macar ca ceea ce urmeaza este serios. Bine?
Ziceam in titlul insemnarii ca azi, de Sarbatoarea Floriilor, am primit Daruri. Asa este. Multe!
Primul dar pe care l-am primit a fost de la... Dumnezeu! Iar pe Dumnezeu, se stie, nu-l poti refuza, orice ti-ar oferi, nu-i asa?
Nu credeti? Ei bine, vizionati clipul de mai jos, apoi va povestesc detaliile.
Acum intelegeti.
Totul a inceput de aseara. Prognoza meteo anuntase ploaie si, da, este adevarat, cu ceva fulguieli. Desigur, nu le-am dat importanta. Abia ma laudasem pe blog cu florile din balcon, abia ma entuziasmasem ca a venit primavara, doar nu era sa ma las pacalita de niste prognoze cu niste ceva fulguieli, pe bune!
Era noapte tarziu, dupa miezul noptii, cand am stins lumina sa ne culcam, iar afara ploua torential. Chiar i-am spus lui Adrian cat de mult imi place zgomotul ploii, in general, dar mai ales al ploii de munte. Nu stiu ce are in plus ploaia asta de munte, dar imi suna altfel, mai speciala, mai relaxanta, mai odihnitoare. Si am ramas mult timp asa, ascultand ploaia care curgea in cadenta pe acoperisul cladirii...
Insa azi, cand ne-am trezit, ce-am vazut pe geam ne-a luat piuitul!
Dumnezeu ne daduse in dar de Florii... Zapada!
Cum sa refuzi? Cum sa te superi pe Dumnezeu? Cum sa fii nemultumit? Daca El a considerat ca mai avem nevoie de o repriza de ninsoare, puteam noi sa-l contrazicem pe Dumnezeu?
Da-ne, Doamne, si Amin!
La ora 11 dimineata inca ningea! Fin, ca o faina cernuta din ceruri.
Am facut cateva poze, am filmat vreo doua minute, ne-am baut cafeaua si apoi am iesit la plimbare, sa ne luam in primire Darul lui Dumnezeu.
Cand am ajuns in padurea din spatele blocului nostru, parca am intrat din nou intr-un basm!
Padurea era din nou decorata cu un covor alb, de zapada, iar paraul care curge aproape paralel cu soseaua clipocea placut in serpuirea lui la vale. Pasarelele parca nici nu observasera zapada, caci ciripeau de zor-nevoie prin toti copacii din jur a primavara.
Era o liniste perfecta, de padure fermecata!
Am si filmat un pic din frumusetea aia feerica, puteti viziona clipul de mai jos, cu mentiunea sa faceti abstractie de cele cateva secunde de pe la mijloc, cand a trecut prin spatele meu o masina, care mi-a bruiat linistea din jur si inregistrarea.
Urmatorul Dar pe care l-am primit azi, tot prin mijlocirea lui Dumnezeu, a fost de la o vecina.
Tocmai ajunsesem din nou in fata blocului, intorcandu-ne acasa, cand Adrian a zis sa ne oprim doua minute, cat sa dea jos zapada de pe masina, timp in care eu mi-am mai exercitat talentele in plina desavarsire de a executa cele mai calitative selfie-uri din cate exista.
Atunci a aparut si vecina despre care va spuneam. Se intorcea si ea acasa de la slujba de la biserica si avea in maini un buchet de crengute de salcie sfintita, primita de la preot.
Dupa ce am schimbat cateva amabilitati si urari specifice, de sarbatoare, m-a intrebat daca avem salcie sfintita si, dupa ce i-am raspuns negativ, a luat doua crengute din buchetul ei, una pentru mine si una pentru Adrian, si mi le-a oferit cu bucurie.
N-am vazut prin Predeal inca salcii infrunzite, probabil ca acestea au fost aduse la biserica de cineva venit mai de departe, de prin zonele cu dealuri sau de la campie.
Am multumit frumos pentru Dar si am intrat cu totii in bloc, fiecare la casa lui.
Cum am intrat in casa, Adrian mi-a zis ca ar cam fi timpul..... si am fost perfect de acord cu el! Era timpul.....! Asa ca a plecat sa rezolve.
Pana s-a intors el, eu am mai facut un milion de selfie-uri in balcon, din care abia-abia am ales doua pentru blog. Ce sa fac, inca ma perfectionez! Va dati seama cat de mult s-a uzat butonul declansator de foto al telefonul meu in ultimul timp? Nu vreti sa stiti!
Bine ca nu ies toate pozele perfecte, altfel mi-ar fi extrem de greu sa aleg doar doua pentru blog. Ar fi dezastru! :)))))
In scurt timp... am primit un alt Dar. Unul care incepuse a se infiripa inca de aseara.
Dupa cum v-am spus mai sus, asta noapte, inainte de a adormi, am petrecut o vreme ascultand amandoi ploaia care curgea torential pe acoperis, si aproape ca intrasem intr-o transa profunda pe fondul zgomotului acela monoton, hipnotic si oarecum misterios.
Am iesit din transa cand Adrian a deschis cutia Pandorei, din care a iesit un subiect profund filozofic, ce astepta sa fie dezbatut la ora 1:00 din noapte....
- Puiut, previzionez in proportie de 99% ca maine vom manca pizza, a zis el cu un ton usor complice.
- Cum? Numai 99%, Sufletel? De ce nu 100%? Cum adica? Sa fie 100%, am raspuns eu, intrand in joc, stiind unde bate.
- M-am gandit sa-i lasam o marja de 1% si lui Dumnezeu, poate El are alte planuri pentru noi si e bine sa tinem cont, pui...
- Nu prea imi convine... Avem noi Liber Arbitru si Suveranitate? Avem. Noi ne alegem Calea si noi decidem. Deci, 100% maine mancam pizza, nu-i asa?
- Ok, fie, o sa previzionez un 99,99% ca maine mancam pizza.... sa-i lasam totusi un mic spatiu si lui Dumnezeu, pentru Planul Lui... macar un 0,01%!...
- Sufletel, tu stii cum sunt eu... la mine e totul sau nimic! Ce-i aia 99,99%? Ori e, ori nu e! Mie nu-mi plac cifrele astea cu virgula! 100%, sufletelul meu! Eu ma implica total, nu las nici o portita de scapare! Ce-i aia, cu un picior de 99,99% intr-o luntre, iar cu celalalt picior de 0,01% in alta luntre? Pai, sa stiu bine ca sar in apa si imping luntrea pana unde vreau eu, dar tot nu ma las la voia intamplarii, sa fiu directionata in alta parte! Deci, 100% maine mancam pizza, da, Doamne? (m-am trezit eu asa, deodata, adresandu-ma direct lui Dumnezeu :)))
- Sufletel, sa fim hotarati, fermi in alegere, fara echivoc. Vrem pizza? Mancam pizza. Nu merge cu "este posibil sa", "cine stie daca", "probabil ca".... doar ca sa avem justificari ca n-am ales pizza. Doar n-o sa intervina Dumnezeu peste noi, in destinul nostru, sa schimbe o astfel de alegere banala. Nu-i asa, Doamne? (il abordez eu din nou pe El, direct). E numai decizia noastra!100% alegem pizza?
- 100% alegem pizza!
- 100% maine mancam pizza?
- Previzionez ca 100% maine mancam pizza! - mi-a raspuns Dumnezeu prin glasul lui Adrian. ;-)
Si sa stiti ca Adrian a facut o previziune foarte buna si un Dar excelent!
Deci, asta e, azi am mancat 100% pizza!
Perfect traditional, ca de sarbatori. :)))
Asta a fost Darul nostru pentru noi, care a fost aprobat de Dumnezeu. Pentru ca meritam! :)))
PS. Vedeti? Pana si cutiile de pizza ni le-a asortat Dumnezeu la culoarea mov a fetei de masa si a celorlalte brizbrizuri mov cu care am decorat eu casa. Deci, a fost scris in stele ca noi sa mancam azi 100% pizza!
Si, cum sarbatoarea fara desert parca nu e sarbatoare, am incheiat meniul cu ceva clasic. Poze, evident!
Pai, da, bineinteles, pozele sunt desertul! Lasati cozonacul, cafeaua si toate celelalte.... detalii, detalii....
Iar crengutele de salcie sfintita ne-au completat perfect decorul, incununand Dar dupa Dar, in aceasta zi de mare sarbatoare, pe care am onorat-o in stilul si ritmul nostru propriu, cu Iisus prezent in inimile noastre si vegheati de Voia lui Dumnezeu.
"Dragostea este singura floare care creşte şi înfloreşte fără ajutorul anotimpurilor."
(Khalil Gibran)
17.04.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)