Mararul si patrunjelul, marfa de contrabanda

 

Da, da! Mai ales acum, cu ocazia Sarbatorilor Pascale, cand toate gospodinele gatesc tot felul de mancaruri traditionale, printre care, se stie, la cea mai mare cautare se afla drobul, ei bine acum marfa de contrabanda este un subiect fierbinte. 

Si, cum in drob se pune multa verdeata, respectiv, marar si patrunjel, iata cum banalele frunze aromatice au devenit aici, in Predeal, o inestimabila marfa de contrabanda, intens disputata, marul discordiei, pentru care gospodinele sunt hotarate sa se lupte pana in panzele albe!

Inainte de Florii, cand imi faceam si eu lista cu necesarul pentru ceea ce ma hotarasem sa pregatesc pentru mesele de sarbatoare, mi-am pus in gand sa fac si eu ceva mai deosebit anul acesta. Asa se face ca  am fost nevoita sa adaug printre ingrediente si verdeata. 

Cand a vazut Adrian pe lista mararul si patrunjelul, stiind cum stau lucrurile, m-a intrebat cu cat timp inainte le poate cumpara ca sa tina, sa nu se usuce, pana aveam sa le folosesc la gatit. "Pai, maxim cu o zi inainte, sufletel, sa fie proaspete...." i-am raspuns.

Acum, sa va spun cum e situatia aici in Predeal. 

Cand aduce la supermarket marar, e din start mare revolutie, care se lasa cu mare demonstratie pe strazi. Intrarea in magazin este pichetata de grupuri de gospodine inversunate, cu pancarde in maini, scandand cu hotarare "Jos Guvernul", "Jos Comunismul", "Jos Primarul". Pesemne ca acestea sunt cele trei motive principale care genereaza penuria de marar in Predeal, in preajma sarbatorilor, identificate de sindicatul gospodinelor.

Se creeaza cozi mari, pe mai multe randuri, se da din coate, se striga si se lanseaza injurii dinspre cei din spate spre cei din fata, se fac apeluri la intelegere, se striga cu aplomb "Sa se dea cate una, sa ajunga la toata lumea!" si, in general, se inainteaza greu. 

Se vine la rand cu pregatire speciala, avand in dotare sandvisuri si apa, pentru a rezista cu orele, dar si cu scaunele mici, din lemn, sau cu trepiede pliabile, de pescuit. Umbrela, caciula, manusile si pelerina de ploaie fac parte prin default din necesarul de supravietuire la rand pe orice intemperii, indiferent de anotimp.

Se recomanda mobilizarea generala in familie, si venirea la rand in grup, cu bunici si parinti, copii si nepoti, cu catei si purcei, cu pisici si arici. Daca ia fiecare cate o legatura de marar, se aduna necesarul pentru un drob mare, ca sa ajunga la toata familia. Pe principiul "famelie mare, dupa buget, coane Fanica!"

Pe la colturi de strazi si prin parcari, speculantii vand la suprapret legaturi de marar injumatatite, ca sa le iasa profitul substantial. 

Eu am vrut sa mergem amandoi la rand, adica eu si cu Adrian, si s-o luam si pe Bubulina, sa stea si ea pentru o legatura de marar, ca doar e si ea un membru de familie degraba pofticios la diversele delicatesele pe care am eu de gand sa le pregatesc. 

Adrian mi-a propus, in schimb, sa cumpere el verdeata mult ravnita cu mai multe zile inainte, cand inca nu valoreaza cat greutatea ei in aur si cat inca nu iese cu razmerita in fata supermarketurilor. Si s-o pun in congelator. Mi s-a parut o idee fezabila in conditiile date, asa ca am pus-o in practica.

In urma cu mai mult de o saptamana, cand un informator de-al nostru, sursa sigura, under-cover, ne-a vandut un pont important, adica ne-a spus ca adusese marar la magazin de cu seara, Adrian s-a grabit sa mearga la cumparaturi dis de dimineata, cand inca nici nu se trezisera gospodinele si nici nu banuiau ce valori inestimabile asteptau pe rafturi la vanzare.

A insfacat vreo cateva legaturi de marar, a platit pe furis, cu cardul, ca sa nu fie descoperit de presa si de televiziunile care aflasera vestea intre timp, a iesit pe usa din spate a depozitului, si a scapat ca prin minune de iuresul care incepuse in oras dupa raspandirea vestii cum ca "au bagat marar la supermarket!!!!". 

Si, uite-asa, din fericire, a ajuns acasa victorios, nevatamat si cu prada de razboi intacta. 

N-a fost nevoit nici sa stea la cozi interminabile, nici sa se confrunte cu revolutionarele feministe, nici sa scandeze vreo tirada, nici sa se lupte cu speculantii sositi la fata locului, gata-gata de-o negociere in vrac, pentru ei fiind oricum avantajos fata de pretul dublat/triplat cu care aveau sa vanda marfa ulterior.

Eu il asteptam acasa cu inima cat un purice, stand la fereastra ca in transee, sau, mai degraba, ca o Penelopa, asteptand sa se intoarca neinfricatul Ulise din calatorie, dupa ce s-a luptat cu Uriasii, intrebandu-ma: o fi reusit sau nu sa apuce vreo legatura de marar? O fi iesit nevatamat sau nu din ambuscada care se creeaza de obicei in astfel de situatii de criza? 

Cand am vazut legaturile de marar stralucind in fata ochilor, incat la soare ma puteam uita, dar la ele ba, am considerat ca anul acesta Dumnezeu ne-a sustinut cu adevarat planurile culinare stabilite dinainte pentru Paste. Altfel, va zic, fara ajutor dumnezeiesc, cred ca am fi mancat tot pizza 100%, ca de Florii. DACA am fi gasit vreo terasa deschisa in zilele de Pasti!

Asadar, am luat mararul obtinut cu greu si cu riscuri majore, ca pe o nepretuita comoara, l-am spalat, l-am tocat si l-am pus in doua caserole la congelator. 

Este atat de valoros, incat parca nici nu-mi vine sa-l mai gatesc! 

Din cand in cand ma mai duc in bucatarie, deschid usa congelatorului si ma uit inautru, ca sa verific daca mararul inca mai este acolo! Doamne fereste, daca afla vreun vecin cu spirit beligerant sau altcineva cu intentii invazive, de dincolo de granite, ca avem marar in congelator si da vreo spargere si ne lasa pagubasi?! Nu-i de gluma cu asa ceva!

In acelasi mod am procedat si cu patrunjelul. 

Alaltaieri, imediat dupa Florii, am aflat pe surse, de la informatorul nostru special, ca au adus la supermarket si patrunjelul mult asteptat. 

Adrian a reusit sa intre in posesia marfii, pe sub mana, cu o spaga considerabila de data aceasta, ca sa scape de urmaritori si de jurnalistii tendentiosi, pusi pe fabricat stiri bombastice sau false. Ca atunci cand anunta la televizor ca nu mai sunt locuri de cazare la munte si ca partiile de schi sunt arhipline, desi zapada s-a topit demult. 

Apoi, am intrat eu pe filiera, am preluat marfa, am prelucrat-o ca si pe marar, apoi ne-am stabilit un program de paza si supraveghere in fata congelatorului, prin rotatie, cand eu, cand Adrian, cand Bubulina, sa fim siguri ca nu ne ataca cineva, vreo echipa de gherrilla, vreo trupa de ninja, vreun regiment de puscasi marini sau de antitero, si sa ne lase fara verdeata noastra valoroasa, obtinuta prin metode oculte. 

Mai verificam din cand in cand caserolele din congelator sa fim siguri ca sunt acolo, la fel cum un mafiot sicilian si-ar verifica lingourile de aur din seifurile lui blindate, asigurate cu paza armata, cu mitraliere automate. 

Sper ca pana vineri, cand o sa ma apuc de gatit ce am eu de gand sa gatesc, nu o sa avem parte de nici o ambuscada, si ca verdeata va ramane acolo, in posesia noastra, intacta, in gramajul corespunzator retetei. 

Oricum, ca strategie de rezerva, ma gandesc ca..... totusi... cate o pizza 100% ca meniu traditional de Paste nu-i o idee tocmai de dat deoparte! :))))

20.04.2022