Oglinzile Sufletului: Alo, alo, proba de microfon?.... nu, proba de meniu!

Doar nu era sa vina ziua de maine si sa ne gaseasca Pastele nepregatiti cum se cuvine! Am testat tot. Sau... aproape tot.

Mai intai am facut o minunata plimbare prin Predeal si pe langa liziera padurii din spatele blocului nostru, care era plina, plina, plina de flori inflorite printre copaci!

Flori galbene pe langa izvor, si floricele albe, Floarea Pastelui, peste tot, peste tot, prin padure si pe oriunde era un petic de pamant, iarba si un copac!

Vazandu-le, mi-am zis ca pentru aceste zile de sarbatoare mi-ar placea sa avem si noi pe masa cateva floricele frumusele. Si am luat cateva sa le pun in apa.

Minunat de frumoase sunt! Am luat si o crenguta de brad dintr-un copac taiat si rasturnat la pamant, gasit in drumul nostru, si am facut astfel un buchetel sarbatoresc foarte asortat cu momentul.

Cu alte cuvinte, am deschis sezonul si am dat startul la culesul buruienilor de munte. Pardon, a florilor de munte. Mai exact, a acelor flori de munte salbatice, din flora spontana, care, in curand, vor fi retezate odata cu cositul gazonului din tot orasul, cu ocazia curateniei de primavara-vara-toamna a statiunii, facuta de primarie.

La intoarcerea acasa abia am avut rabdare sa pregatesc masa si sa fac cateva poze pentru eternitate cu drobul meu, reteta proprie, atat de bun cum altul nu-i! :)))

Da, stiu, mi-au murit laudatorii. Dar asta nu-i o problema pentru mine, ma descurc si singura. :))))

Asadar, am facut primele poze si, cand ziceam ca este gata, mi-am adus aminte ca n-am scos din frigider castravetii murati.

Ok, i-am scos si pe aia, am mai facut cateva poze, ca, deh, nu se putea sa nu fac poze si cu castravetii, apoi mi-am amintit ca aveam si mustarul Dijon, dar.... am renuntat sa mai fac poze si cu el.

Oricum, gasiti poze cu duiumul cu mustarul asta home-made, facut de mine din boabe de mustar in 12 decembrie 2021, aici

Mustarul Dijon de Predeal.

Dupa ce am mancat drobul cel mic, facut in vasul de yena, ne-am zis ca ar mai merge cate o felie. Mai mult asa, ca sa am motiv sa tai unul din cei facuti in tava.

Foarte multumita sunt de cum au iesit! Si consistenta, si gustul, si aromele! Iar cu mustar Dijon alaturi au o savoare extraordinara!

Pe viitor, cand voi mai face din nou acest drob, daca il voi mai face :))) , ca mi-a luat 7 ore pana l-am terminat, cu poze cu tot, desigur, caci si ele fac parte din reteta mea reusita, cu gospodina fericita, ei bine, daca il voi mai face si altadata, voi face mici ajustari ale cantitatilor unor ingrediente, pentru un plus de savoare si o intensitate mai mare a aromelor pe care ele le ofera.

Respectiv, voi pune 3 caserole mici de ciuperci (sau 1 caserola mare plus 1 caserola mica), in loc de doua caserole mici, asa cum am pus acum. Ciupercile calite cu ceapa si usturoi sunt divine in aceasta reteta de drob si merita sa se simta mai intens gustul lor.

Implicit, crescand cantitatea de ciuperci, trebuie crescut si numarul de oua, ca sa asigur cantitatea necesara de ou pentru a se lega bine compozitia. Asa ca voi pune 9 oua crude, batute, in loc de 6 oua, cate am folosit acum.

In rest, nu trebuie schimbat nimic. Reteta este perfecta! Puteti sa o folositi cu toata increderea si nu veti regreta. Nu necesita cine stie ce filozofie in pregatirea ei, ci doar sa aveti timp suficient ca sa-i dedicati.

Aveti nevoie de cam trei ore sa curatati, caliti, fierbeti, taiati, pregatiti toate ingredientele, si sa le amestecati, apoi mai aveti nevoie de timpul de coacere, cate o ora pe fiecare transa. Deci, doua ore coacerea.

Daca faceti ca mine in privinta curateniei in bucatarie, respectiv, o tineti din scurt pe masura ce gatiti, adica spalati vasele, stergeti, curatati, maturati, strangeti pe masura ce folositi instrumentele de bucatarie, atunci mai adaugati ceva timp suplimentar, vreo ora maxim, ca doar nu sunteti contra cronometru si nu va supravegheaza nimeni.

Daca mai faceti si poze..... eeeei..... aici fiecare are timpul lui de dedicare..... mie imi place sa ma dedic maxim! :))) ...mi le asez, urmaresc toate detaliile, incadrarea in poza, lumina, recuzita, deci.... intelegeti. 7 ore in total, lucru intensiv numai la drob! Cu inca o ora pauza de masa.... gata ziua de lucru! :)))))

Dar iese cu adevarat o opera de arta, asa cum va spuneam ieri, si, in plus, este atat de delicos, incat pur si simplu nu te poti opri din mancat! Asa cum ni s-a intamplat noua azi.

Dupa ce am servit masa si ne-am facut pofta cu drobul acesta genial :)))))..... am trecut la desert.

Adrian a zis ca este indicat sa taiem de azi ananasul ala luat cu mai multe zile in urma, ca este bun la digestie. Dar nu singur! Este bun la digestie daca insoteste inghetata! Pai, cum altfel? :))))

Asadar, s-a dus o cutie de inghetata!......si o cutie cu zmeura!..... :)))

Acum putem sa stam linistiti, am verificat si cel de-al doilea punct din meniul de maine. Si stim ca nu vom avea surprize neplacute.

Dupa ce am terminat de mancat inghetata, deja tremuram toata de frig. Pai, dupa o cana din aceea mare, uriasa, de supa, plina cu inghetata de fistic, nici nu-i de mirare! Imi inghetasera buzele, limba, iar toate organele interne strigau alarmate "stoooop!". Si cred ca nici neuronilor nu le era prea bine, zau!

Asa ca am facut repede cate o cafea/cacao fierbinte, ca sa ne incalzim dupa cisterna aceea de inghetata, mancata in aprilie, intr-un anotimp inca rece, montan, un fel de ceva nedefinit intre iarna sfarsita si primavara indecisa.

Evident, am facut din nou cateva poze si cu cafeaua/cacaoa, apoi ne-am retras din bucatarie, sa ne facem siesta.

Cafeaua era al treilea punct bifat de pe meniul de maine, deci avansasem destul de mult si eram multumiti de rezultate.

Dupa un timp, dupa ce cafeaua si-a facut efectul si neuronii s-au dezghetat si si-au recapatat functiile normale de procesare, am trecut la punctul patru al meniului nostru de Paste. Alte deserturi, adica. Doar nu era sa riscam si sa le lasam netestate!

Si-am testat.... si-am testat.... pana n-am mai putut. Din fericire, pentru acestea n-am fost nevoita sa stau ore nesfarsite in bucatarie. Nu ca n-as fi vrut! Am vrut! Va dati seama cate poze as fi facut in timpul procesului lor de preparare? Milioane! Mai mare dragul! :))))

Chiar am vrut sa fac anul acesta mai multe, ba pasca, ba cozonac, ba chec, ba o prajitura cu ciocolata, ba un Tiramisu, am luat site-ul Jamilei la verificat minutios incepand cu o saptamana in urma, sa ma documentez, sa aleg, sa ma decid, dar, de cate ori il intrebam pe Adrian "ce zici, sufletel, daca as face asta....?... sau asta...? sau asta....?" ...nu parea prea fericit.... si nu stiu de ce.... :)))

Oare erau toate prea ispititoare? Sau se gandea ca urma sa stau prea mult in bucatarie? Ce-i drept ca, de obiecei, in ziua in care gatesc ceva, in ziua aceea nu iesim deloc la plimbare, caci n-as avea timp suficient pentru toate.

Pesemne, de aceea Adrian a preferat mereu sa cumparam si cozonacul si restul. Ca sa ma scuteasca pe mine de.... munca...! sau... de fotografii?....nici nu mai stiu. :)))

Eu ma bucur si asa, ca sunt foarte bune si acestea, cumparate. Avem un laborator de prajituri si diverse dulciuri aici, in Predeal, deci sunt proaspete si delicioase, la un pret convenabil, iar poze pot foarte bine sa le fac si celor cumparate, sa stiti! Ia, uitati, cat de multe poze le pot face si acestora! :))))

Si n-am stat in bucatarie pentru ele decat vreo cinci minute, cat le-am pus pe farfurii! :)))